Ordinul bektași promovează libertatea spirituală și de gândire
Panorama: Prim-ministrul țării, Edi Rama, a anunțat planurile înființării acestui stat în stat pentru membrii ordinului șiit sufi Bektași. Puteți să-mi descrieți, vă rog, acest ordin, care sunt caracteristicile sale?
Christian Tămaș: La origine o confrerie sufită similară cu multe alte confrerii de acest fel din cadrul islamului sunnit, Bektašiyya se va apropia doctrinar, în secolul al XVI-lea, de și‘ismul duodeciman, prin venerarea imamului ‘Ali, ginerele Profetului, și a celor doisprezece imami (este vorba de o ramură a islamului șiit, care recunoaște o linie de doisprezece imami, lideri spirituali și religioși, considerați succesorii legitimi ai Profetului Muhammad – n.r.)
Caracterizată aidoma celorlalte confrerii sufite, prin laxism în respectarea practicilor și preceptelor religioase „ortodoxe”, confreria numită după Ḥājī Bektāš, considerat fondatorul său, se va răspândi mai ales în Anatolia și Balcani, dar și în alte regiuni ale islamului.
Răspândirea sa în Balcani va duce și la adoptarea unor practici rituale creștine, cum ar fi frângerea pâinii și mărturisirea păcatelor. Bektašiyya va fi strâns legată de instituția ienicerilor care vor contribui la dezvoltarea ei în teritoriile cucerite de otomani. După desființarea ienicerilor în urma înfrângerii răscoalei acestora în anul 1826, membrii confreriei vor fi persecutați, mulți exilați, unii executați, cu încuviințarea elitelor sunnite și chiar a unor confrerii sufite apropiate doctrinar de islamul sunnit.
În timpul perioadei reformelor influențate de ideile occidentale, începută în 1839, ponderea confreriei va crește din nou, deși într-un ritm lent, până în 1925, când Mustafa Kemal Atatürk, după instaurarea republicii, va dispune desființarea ei, fapt care va duce la emigrarea liderilor săi în Albania, unde exista încă din secolul al XV-lea o comunitate bektași destul de numeroasă.
Din punct de vedere doctrinar, Bektašiyya, la fel ca toate confreriile sufite, promova sufismul imanentist, toleranța, acceptarea diversității, precum și libertatea spirituală și de gândire.
Panorama: Într-un sens mai larg, cât a contat acest ordin în statul Albania?
Christian Tămaș: Până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, confreria, care între timp își declarase separarea clară de comunitatea sunnită, ajungând chiar să fie considerată o sectă islamică, a avut o evoluție înfloritoare. După preluarea puterii de către comuniști, în 1945, stalinism-leninismul practicat de Enver Hodja avea să ducă la diminuarea treptată a influenței bektașismului în rândul populației musulmane albaneze, o diminuare care avea să se accentueze, începând din 1967, odată cu interzicerea tuturor practicilor religioase în Albania.
Odată cu revenirea la normalitate din anul 1990, bektașismul va reapărea, însă timid, fără strălucirea de altădată. Cu toate astea, simpatia musulmanilor albanezi față de această confrerie va crește în mod constant.
Prin noul stat, Albania face un exercițiu de imagine
Panorama: Dar de unde credeți că vine această decizie a Albaniei de a înființa un stat în stat pentru acest ordin musulman? De ce acum?
Christian Tămaș: Considerat de unii gratuit sau chiar de-a dreptul absurd, acest demers cred că este mai curând un „exercițiu de imagine”, pentru a demonstra voința Albaniei – care dorește aderarea la Uniunea Europeană – de a fi un factor de stabilitate într-o regiune marcată de tensiuni mai mult sau mai puțin evidente, și mă gândesc aici la triunghiul Serbia-Kosovo-Albania.
Panorama: Cât de important este ce state vor recunoaște acest nou „Vatican al Balcanilor”?
Christian Tămaș: Recunoașterea sau nerecunoașterea internațională a acestui „Vatican al Balcanilor” nu mi se pare prea importantă. Bineînțeles, dacă se va ajunge la înființarea lui, având în vedere că acest lucru va presupune modificarea Constituției Albaniei.
Panorama: De ce?
Christian Tămaș: Pentru că nu cred că o astfel de inițiativă, chiar dacă va fi pusă în practică, va avea de jucat un rol real pe scena relațiilor internaționale. Nu cred că va fi luată în serios.
Panorama: Totuși, credeți că va reacționa lumea musulmană în vreun fel?
Christian Tămaș: Lumea islamică nu cred că va reacționa altfel decât, poate, declarativ. Există probleme mult mai importante și mai complexe care îi solicită atenția și mă gândesc aici la războiul din Orientul Mijlociu, care se extinde, tinzând să scape de sub control.
Cred că nici Iranul nu se va preocupa prea mult de această problemă, mai ales în contextul războiului la care m-am referit și care nu știm ce turnură va lua.