Pas înainte în Europa pentru introducerea unui euro digital. Cu ce diferă el de plăți online și criptomonede

UPDATE 28 iunie 2023 La aproape doi ani de la studiul privind furnizarea monedei unice în format electronic, Banca Centrală Europeană avansează către introducerea unui euro digital. BCE a publicat un proiect pentru viitorul cadru legislativ al monedei digitale. O decizie în acest sens ar urma să fie luată abia în luna octombrie, dar e foarte probabil să nu avem un euro digital mai devreme de 2026.

„Folosirea numerarului pentru plăți scade în toată lumea, inclusiv în Europa. Pe măsură ce ne îndreptăm către o economie cu adevărat digitală, adaptarea cash-ului la realitățile digitale ale vremurilor noastre e următorul pas firesc. A avea ambele opțiuni – euro cash și digital – ar însemna că fiecare va putea alege cum să plătească și că nimeni nu e lăsat pe dinafară în procesul de digitalizare a plăților”, explică Fabio Panetta, membru în boardul BCE, și Vladis Dombrovskis, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene, într-un articol comun publicat pe site-ul BCE.

Un euro digital nu ar însemna un rival pentru Bitcoin. Cele două nu sunt echivalente și nu vor funcționa niciodată după aceleași reguli. Însă o monedă digitală nu este nici echivalentul plăților online. Deși ni se pare că avem deja această variantă, apariția monedelor digitale ar schimba totuși modul în care circulă banii.

Dezbaterea pe tema criptomonedelor s-a reaprins în iulie 2021, când Banca Centrală Europeană (BCE) a anunțat oficial că ia în calcul ca, la jumătatea acestui deceniu, să emită o variantă digitală a monedei unice europene. Pentru mulți oameni, decizia pare fără miză: plătim tot mai mult online, indiferent de monedă.

Un euro digital ar însemna însă că nu vom mai avea nevoie de aplicații private pentru a face plăți. Nu vom mai plăti comisioane unor terți, cum ar fi băncile. Un euro digital „fără costuri” pentru populație este sintagma folosită de BCE. S-ar elimina timpii de așteptare pentru procesarea tranzacțiilor. Moneda digitală și-ar schimba posesorul la fel de simplu cum trece o bancnotă dintr-o mână în alta, însă fără niciunul dintre dezavantajele monedei tipărite. 

Concret, BCE a anunțat miercuri că lansează un proiect de cercetare pentru a determina dacă poate emite o variantă electronică în condiții corecte și mai ales sigure. Abia la finalul celor doi ani de cercetări, BCE ar putea lua o decizie cu privire la implementarea ideii. Singurul calendar la care ne putem referi acum fără să greșim arată că în jurul anului 2025 ar putea apărea un euro digital. 

Așadar, un euro digital nu va fi niciodată o amenințare pentru criptomonede. S-ar putea argumenta chiar că persoanele care cred în descentralizare se vor ralia și mai puternic în spatele criptomonedelor odată cu apariția monedelor digitale din dorința de a-și ține cheltuielile și încasările departe de supravegherea autorităților. 

Însă odată cu anunțul BCE devine tot mai limpede că băncile și-ar putea pierde o bucată uriașă din afaceri, dacă vom putea tranzacționa euro digital direct între noi, fără intermedierea băncilor. Pentru asta, băncile centrale vor trebui să asigure infrastructura necesară. Una uriașă. În prezent, „logistica” se bazează în proporție covârșitoare pe bănci. De aceea este firesc să încaseze comisioane. BCE dă acum de înțeles că, fiind vorba pur și simplu de o declinare digitală a euro, este imperativ ca aceasta să poată fi tranzacționată „fără costuri”. 

„Un euro fără costuri” va costa miliarde de euro

Practic, în acești doi ani de cercetare, BCE trebuie să calculeze costurile pentru a dezvolta un sistem „de stat” pentru plăți digitale – ceva ce nu există încă nicăieri în lume. Statul poate încasa bani online, dar plata propriu-zisă este procesată de o bancă. Infrastructura digitală trebuie să fie sigură și stabilă, să nu poate fi atacată – pentru că asta ar afecta cursul monedei ca întreg. Sistemul va trebui să se asigure și că sunt respectate legile împotriva spălării banilor, a terorismului și a corupției, așa cum fac băncile acum. 

Blockchain ar putea părea varianta cea mai la îndemână. Este însă dificil pentru o bancă centrală să lase moneda de care depinde întreaga economie pe seama unei aplicații bazată pe un sistem care a fost creat cu scopul explicit de a funcționa descentralizat, fără intervenția guvernelor. 

Este așadar ușor de intuit că un euro digital „fără costuri” va fi posibil doar cu cheltuieli uriașe, de ordinul miliardelor de euro, care nu pot fi suportate de altcineva în afară de băncile centrale. Așa cum acestea suportă cheltuielile pentru tipărirea bancnotelor și baterea monedelor.