Virusul inegalității

4 motive pentru care prețul pandemiei a fost mai mare pentru femei

Computer Hope Guy
Sursă: Shutterstock.

La un an și jumătate de la începutul pandemiei, e clar că n-am fost egali în fața acestei crize. A contat în ce țară ne-am aflat, câți bani aveam puși deoparte, câți membri ai familiei depindeau de noi. Și, aflăm din tot mai multe cercetări, a contat și dacă ești bărbat sau femeie. Pandemia a avut un preț diferit pentru femei, raportat la bărbați, pentru că:

  • a crescut volumul de muncă domestică al femeilor;
  • femeile au fost mai vulnerabile din punct de vedere economic;
  • pandemia a accentuat inegalități de gen deja existente în societate;
  • criza a afectat disproporționat și sănătatea mintală a femeilor.

Tot mai multe date, experți și povești individuale arată că pandemia a frânat, în multe părți ale lumii, progresul către o egalitate reală de gen. Nu doar că a frânat-o, dar, în multe societăți, ultimul an a însemnat și un regres, o adâncire a unor inegalități sistemice.

Pe de-o parte, femeilor le-a crescut povara muncii neplătite în pandemie. Dintr-o dată, au fost și mamă, și educatoare, și angajată, și parteneră. Totul, între aceiași pereți. Lesne de înțeles, unele femei au fost nevoite să renunțe la serviciu și să se dedice familiei.

Când vine vorba despre efectele economice ale crizei Covid, femeile au fost mai vulnerabile, pe fondul unor inegalități care deja existau în societate.

„Pandemia a bruiat frontierele dintre viața personală și cea profesională, iar munca de acasă este, a fost și va fi în continuare influențată de problemele de gen: familia, treburile casnice și responsabilitățile domestice sunt împărțite inegal, iar presiunea pe femei este mai mare”, explică Mirel Bănică, sociolog, antropolog și cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor, în cadrul Academiei Române. El vede telemunca drept „o bătălie pentru spațiu și timp”: „Oamenii au dat de gustul flexibilității și nu vor să se întoarcă la birou, dar nu vor nici să petreacă fiecare moment al zilei alături de copii”, spune Bănică.

Pandemia a dus la o creștere a inegalității în rândul femeilor

La nivel mondial, femeile au pierdut venituri în valoare de 800 de miliarde de dolari în 2020, ceea ce se traduce ca și valoare în PIB-ul combinat a 98 de țări, arată un raport Oxfam, care atrage atenția că impactul economic al crizei Covid e mult mai dur când vine vorba despre femei.

Una dintre cauze este tocmai faptul că pandemia a mărit în mod disproporționat timpul pe care femeile îl petrec pe chestiuni ce țin de responsabilități domestice. E ceea ce în lucrările de specialitate intră sub umbrela de „muncă neplătită”.

Femeile fac în medie de trei ori mai multă muncă neplătită decât bărbații, conform International Labour Organization. În Statele Unite, de exemplu, femeile petrec cu până la 2 ore mai mult decât înainte de pandemie ocupându-se de chestiuni ce țin de familie.

Coroborăm aceste date cu cele care ne spun că munca de acasă a crescut orele de lucru dintr-o zi și nu este greu de înțeles de ce multe femei au decis să treacă în regim de jumătate de normă sau chiar să renuțe la joburi.

Sursă: Sondaj Morning Consult pentru The New York Times.

„Actuala criză globală generată de COVID-19 a subliniat într-un mod extrem de vizibil faptul că economiile formale ale lumii și menținerea ritmului nostru de viață actual sunt ținute în spate de munca invizibilă și neplătită a fetelor și a femeilor din întreaga lume”, arată un studiu al Națiunilor Unite.

Acestea sunt datele seci. Iată cum arată ele în viața unei femei:

Irina Popescu are 45 de ani și deține o poziție înaltă într-o bancă din București. În pandemie, ea a trebuit să poarte pălăria de șef, de soție, de mamă și de casnică, – toate în același timp. Iar, ca în cazul multor femei, perioada de lockdown a însemnat o provocare pentru ea.

„La începutul pandemiei mi-a fost extrem de greu. Începusem să am atacuri de panică zilnice, iar stresul era continuu, pentru că petreceam așa de mult timp acasă. Toată perioada am lucrat, băiețelul meu făcea școala online în cealaltă cameră, așa că faptul că am stat toți trei închiși într-un apartament mereu, strângând spațiul acolo a fost chinuitor. Era o atmosferă continuă de oboseală, stres și tensiune. A fost greu din toate punctele de vedere: psihic, fizic, social”, explică Irina.

În România, 2/3 dintre cei care și-au pierdut jobul în pandemie au fost femei

Tot la capitolul efectului inegal al pandemiei, joburile femeilor au fost de 1,8 ori mai vulnerabile acestei crize decât cele ale bărbaților, după cum arată un raport McKinsey & Company.

Deși reprezintă 39% din forța de muncă globală, femeile au suportat 54% din toate pierderile de locuri de muncă la nivel mondial.

Deși România este una din țările care stă cel mai bine când vine vorba de diferențele salariale dintre femei și bărbați, rata șomajului în pandemie a fost profund dezechilibrată și la noi, pe criterii de gen.

Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS), două treimi din cei care și-au pierdut locurile de muncă în 2020 sunt femei. „Datele arată că numărul femeilor șomere din România a crescut cu 50% din cauza pandemiei, în timp ce ponderea bărbaților șomeri a fost doar de 16%. Mai exact, chiar dacă rata șomajului rămâne în continuare mai ridicată în rândul bărbaților, în termeni absoluți două treimi dintre cei care au intrat în șomaj în 2020 sunt femei”, explică o analiză Active Citizens Fund din 2021 a situației femeii în pandemie.

Pandemia le-a afectat și pe femeile care o duc bine, și anume cele care fac parte din pătura de mijloc a societății românești. Conform unui raport al Mastercard Index of Women Entrepreneurs din 2020, 27,3% din afacerile românești sunt deținute de femei, iar 87% dintre acestea au declarat că pandemia le-a afectat negativ din punct de vedere economic. Nu avem date care să se refere și la bărbații antreprenori, pentru a putea compara.

Mirel Bănică, antropolog și sociolog în cadrul Academiei Române explică de ce munca de acasă este condiționată de un anumit statut socio-economic, dar și de un minim nivel de cunoaștere tehnologică. Sursă: Fundația Calea Victoriei.

De asemenea, clivajul adânc dintre femeile din mediul urban și rural din România adaugă încă o dimensiune importantă complexei realități socio-economice în care femeile sunt nevoite să se desfășoare.

Mirel Bănică, antropolog și sociolog la Academia Română explică de ce deja realitatea muncii de acasă este condiționată de un anumit statut socio-economic, dar și de un minim nivel tehnologic. Sursă: Fundația Calea Victoriei.Însă, cum menționează și antropologul Mirel Bănică, „telemunca este apanajul unor privilegiați”, iar majoritatea femeilor din România nu-și pot permite acest lux. „Pentru telemuncă ai nevoie de o pregătire tehnică și tehnologică, dar trebuie să ai în cadrul propriei locuințe și un spațiu al tău de lucru și de liniște pentru a putea performa. Acest lucru este mai ușor de făcut când ești bine cazat într-o țară occidentală, decât atunci când te afli într-un apartament îngrămădit din București, unde urlă bormașina vecinului sau ciocanul de șnițele”, continuă Bănică.

Sănătatea mintală, un subiect îngrijorător pentru femei în pandemie

Nu e vorba doar (sic!) despre bani, carieră și viața de familie.

Pandemia a afectat în mod disproporționat și sănătatea mintală a femeilor. Una dintre explicații stă în percepțiile culturale și așteptări pe care le avem ca societate de la femei. Amalia Oltean, psiholog și psihoterapeut cognitiv-comportamental, vorbește despre diferența în rolurile pe care le au femeile, în raport cu bărbații: „pe lângă rolurile de soție, mamă, angajat, fiică etc., în pandemie, aceste roluri au interferat și cu cele de menajeră și bucătăreasă, deoarece foarte multe femei care sunt într-o situație socio-economică favorabilă au rămas fără acel ajutor în plus, fie că era din partea bunicilor sau bonelor, de frică să nu-i expună”.

femei pandemie
Psihologul Amalia Oltean spune că pentru femei, pandemia a însemnat o provocare înzecită din toate punctele de vedere.

Grijile legate de job, de copii, de casă, de cuplu, cum te organizezi cu gătitul și curățenia – toate acestea au pus presiune pe femei, atrage atenția Amalia Oltean: „Să desfășori toate aceste roluri în același spațiu reprezintă un stres suplimentar care n-a avut cum să nu aibă un impact asupra femeilor. În acea perioadă, a crescut nivelul de simptome de anxietate și depresie, dar și de alte probleme ce țin de sănătatea mintală în rândul femeilor. O cauză a fost chiar impredictibilitatea contextului – ființa umană are resurse limitate, iar unele femei și-au pierdut capacitatea de a mai gestiona toate aceste planuri simultan, în special când nu li s-a dat un orizont de timp bine definit”, adaugă psihologul.

„Voiam să mă reîntorc în câmpul muncii ca să simt că redevin om”

Carmen Iftode are 45 de ani și este mamă a doi copii. Pe Carmen, pandemia a prins-o acasă, în timpul unei pauze pe care o luase de la job pentru a se concentra pe creșterea copiilor.

„Soțul meu lucrează în alt oraș, așa că perioada de lockdown a fost un prilej să stăm toți patru împreună o perioadă mai lungă, ceva ce nu se întâmplă prea des. Per ansamblu, pentru familie a fost un plus faptul că am stat șase săptămâni sub același acoperiș, deși eram abonată casnică cu normă întreagă și eu mă ocupăm de tot”, spune Carmen.

În noiembrie 2020, Carmen trebuia să se întoarcă la lucru după o pauză de mai bine de cinci ani. Își găsise un job care i se potrivea și cu un program flexibil pentru a avea timp și de copii. Era entuziasmată să se reîntoarcă în câmpul muncii după o perioadă destul de lungă. În sfârșit își punea și nevoile ei înaintea tuturor celorlalți, așa că era împăcată cu decizia luată.

Apoi, chiar în ziua în care urma să revină la birou, s-au închis școlile și copiii au revenit la școala online.

„Odată cu închiderea școlilor, mi s-au năruit total planurile. Băiatul meu cel mare era clasa a V-a, se descurca deja singur, dar cel mic atunci intrase în clasa I. Nu era în stare să facă nimic singur – a trebuit să stau cu el la masă, să-i țin mâna să facă bastonașe, să-l ajut să se conecteze la ore. Era irascibil, își pierdea concentrarea și răbdarea extrem de repede, a fost groaznic de greu”, spune Carmen.

„A fost o perioadă cumplită, eram efectiv copleșită de toate. A trebuit să-mi amân întoarcerea la job. De stres, refugiul meu devenise frigiderul, iar în acea perioadă m-am îngrășat peste 15 kg, pentru că ăsta era modul meu de a refula. Ca și femeie, simțeam efectiv cum am decăzut. Voiam să mă reîntorc în câmpul muncii ca să simt că redevin om, iar pandemia mi-a furat ocazia asta. M-am apucat de terapie ca să mă pot menține pe linia de plutire, pentru că eram doborâtă din cauza oboselii psihice”, povestește Carmen.

femei
Sursă: Sondaj Morning Consult pentru The New York Times.

Viața după izolare

Pentru unele femei, flexibilitatea programului de lucru și regimul hibrid de muncă, tot mai răspândit în acest moment, au fost de ajutor.

Deși s-a simțit copleșită de situație la începutul crizei, Irina, mama carieristă de la începutul materialului, vede și avantaje în greutățile cu care s-a confruntat în ultimul an. Simte că, după un timp, a reușit să-și pună ordine în priorități, atât la job, cât și acasă.

„Deși începutul pandemiei a fost greu, simt că experiența pandemiei a fost benefică din acest punct de vedere. Lucrând de acasă, am dat de gustul flexibilității programului și acum lucrez într-o formulă hibrid”, povestește Irina.

„De altfel, fiind mai mult timp acasă, am putut să observ și că băiatul meu avea anumite lacune la școală și stagna. Asta a fost o ocazie pentru mine să stau mai mult cu el, să lucrez, dar să-i și dedic lui mai mult timp decât înainte. De altfel, am putut să-i deleg și mai multe responsabilități soțului meu în ceea ce privește creșterea copilului”, adaugă ea.

În acest moment, Irina spune că a ajuns la un echilibru mai bun între muncă și viața personală.

„Cu telemunca, pot să-mi împart timpul mai bine, pot să fiu mai productivă și îmi pot prioritiza și copilul mai mult decât o făceam înainte”, a mai adăugat Irina.

Cazul Irinei, o femeie care este principalul susținător financiar al familiei și al cărei soț a preluat din atribuțiile legate de creșterea copilului, este, totuși, unul atipic în România. După cum explică și psihologul Amalia Oltean, „din punct de vedere social, lucrurile sunt destul de bine definite în România: femeile se ocupă de casă, de copii, de curățenie și de mâncare, iar bărbații mai puțin”.

Asta înseamnă că acei bărbați care își ajutau soțiile/partenerele înainte de pandemie au continuat să o facă și în ultimul an. „Este puțin probabil ca acest lucru să se fi schimbat pentru cei care nu o făceau nici înainte de criză și care n-au început s-o facă nici după, ceea ce a dus și la frustrări în relațiile de cuplu, la o rată a divorțurilor ridicată etc.”, mai spune psihologul.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Mălina Mîndruțescu

    Mălina este jurnalist și analist politic. Cu studii în Marea Britanie și Statele Unite, ea este absolventă de Istorie & Politică la Queen Mary University of London și deține un Master în Terorism & Violență Politică de la University of St. Andrews.

    Specializată în politică americană și studii de securitate, Mălina caută mereu să iasă din bula de confort, iar prin poveștile pe care le scrie, dorește să gasească mereu acel unghi nou și inedit. A fost publicată în presa internațională, precum Foreign Policy și Balkan Insight.

    Colaborează cu analize pe politică externă pentru True Story Project, proiect al German Marshall Fund.

    malina.mindrutescu@panorama.ro


Urmărește firul poveștii