Au plecat afară și au rămas pe dinafară. Pandemia le-a sucit planurile studenților din diaspora
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Pandemia a însemnat solidaritate. Să fim uniți, să nu lăsăm pe nimeni în urmă. Paradoxal, însă, generația de la care așteptăm cel mai mult a primit cel mai puțin. Cea mai puțină atenție și, implicit, cel mai puțin sprijin. E vorba de tinerii care au plecat cu greu, ca să se întoarcă cu bine: tinerii care au plecat să studieze la universități în afară. Diaspora noastră educată.
Pandemia i-a izolat departe de țară, de familie, de ajutor. Mulți dintre ei au fost nevoiți să revină acasă. România îi aștepta mai târziu, când își vor fi clădit deja cariere departe de țară și când s-ar fi putut întoarce cu experiență, expertiză și soluții. Au venit mai devreme și nimeni nu a fost pregătit pentru ei. Ne plângem că ne fuge talentul din țară, dar când avem ocazia de a-l vedea reîntors, nu îi oferim nicio variantă de a rămâne.
Aceasta e povestea unor tineri din generația care a plecat afară și a rămas pe din afară. Tineri educați, cu studii înalte, definitivate la Londra, Montreal sau Milano, pentru care pandemia ar fi putut să însemne ocazia de a reveni acasă cu tot bagajul de cunoștințe și pregătire dobândite cu sacrificii și dor de casă. Au venit doar ca să aibă de unde pleca înapoi.
Ana Perșinaru avea planuri mărețe pentru 2020: tocmai ce terminase un master în managementul artei la renumita Universitate SDA Bocconi din Milano și se mutase la Londra, unde își găsise un job în zona patrimoniului cultural. Printre responsabilități, Ana urma să lucreze și la implicarea tinerei generații în acest domeniu, care pentru mulți este o necunoscută. Ideea că jobul ei ar contribui la creșterea gradului de conștientizare privind arta și cultura în rândul tinerilor era un vis devenit realitate. La 25 de ani, cu o licență de la Universitatea Cambridge și un master de la Bocconi, viitorul proaspetei absolvente era unul extrem de promițător.
„La începutul anului 2020, știam încotro voiam să mă duc. Aveam un plan, cum s-ar spune. Eram fericită cu postul la care aplicasem, erau șanse mari să-l iau și eram în Londra, un oraș pe care-l iubesc și în care simțeam că-mi pot valorifica potențialul”, spune Ana.
Apoi, a venit pandemia. Postul pentru care aplicase a fost înghețat, angajările s-au sistat și în scurt timp s-a instaurat și carantina. În doar câteva săptămâni, Ana s-a trezit singură în apartament într-unul dintre cele mai scumpe orașe din lume, fără job sau vreun plan de rezervă. Toate colegele ei de apartament plecaseră înapoi acasă. „Trebuia să aleg: să stau pentru o perioadă nedeterminată în Londra singură sau să mă întorc acasă. Am ales să mă întorc”, spune tânăra.
Acum, Ana se ocupă part-time de managementul unui brand local si este în căutări de oportunități tot mai diverse. Vrea să iasă din bula ei de confort atât din punct de vedere personal, cât și profesional.
Tinerii români din diaspora – un viitor incert în pandemie
Experiența Anei nu este unică. La momentul anunțării stării de urgență în România (11-12 martie 2020) au intrat în țară peste 107.000 de români – de 21 de ori mai mulți decât într-o zi obișnuită, conform Poliției de Frontieră. De la începerea pandemiei s-au vehiculat cifre între 200.500 și până la 1 milion de cetățeni care s-ar fi întors în țară.
Incertitudinea generată de venirea pandemiei a influențat în mod semnificativ tânăra generație. Pandemia a amplificat inegalitățile dintre tânăra generație și cele mai în vârstă, care au apucat deja să-și croiască un drum și a limitat posibilitățile ca acești tineri să-și atingă potențialul, conform unui raport al ILO (International Labour Ogranization). Mai bine de 70% din tinerii din întreaga lume au fost afectați în mod negativ de închiderea școlilor, universităților, centrelor de pregătire profesională și a locurilor de muncă.
Tânăra generație de români din diaspora a fost profund afectată, fiind una extrem de numeroasă. Peste 10.000 de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 34 de ani au părăsit definitiv România în 2018, conform unei analize INACO (Inițiativa pentru Competitivitate). În cadrul unui material din cotidianul francez Le Figaro, în perioada 1990-2017, rata emigrației din România a crescut într-un mod alarmant – cu 287%. În 2017, 27% din românii cu studii superioare locuiau în afara țării, mai explică analiza.
Cifrele frapante continuă: un raport al OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) arată că între 2001 și 2016, 3,6 milioane de oameni au emigrat din România, adică 17% din populație. România nu este numai prima țară din blocul european privind rata de emigrație, dar se numără și printre țările cu cel mai mare număr de cetățeni care locuiesc în afara țării la nivel mondial – aproximativ 9,7 milioane, conform unui raport al Ministerului pentru Românii de Pretutindeni din 2019.
Aceste cifre înseamnă, însă, oameni. Tineri. Persoane aflate departe de casă, care au intrat în lupta plecării ca să construiască un viitor mai bun decât ar fi putut să o facă în țară. Însă viitorul strălucit de peste hotare a intrat într-un con de umbră odată ce Covid-19 a dat stingerea în toată lumea.
Lipsiți de confortul si apropierea de casă, familie, prieteni, de tot ce înseamnă familiaritate și sentimentul de apartenență, tinerilor care decid să plece din țară le este exponențial mai greu să reziste, să răzbată și să reușească într-o țară străină în care cultura, așteptările, oamenii și percepția asupra vieții sunt diferite.
Așadar, cum au rezistat tinerii români din diaspora crizei generate de pandemie?
Ce câștigi când „pierzi timpul”
Ana Clinci are 23 de ani și în vara anului 2020 și-a terminat studiile de licență la Universitatea din Bath, Marea Britanie, unde a urmat un curs în administrarea afacerilor – printre cele mai bune din Europa.
„2020 pentru mine ar fi trebuit să fie anul schimbărilor: urma să absolv după patru ani de muncă și de studii și simțeam cum anul ăsta urma să-mi aducă multe oportunități. Aveam o ofertă de job asigurată începând cu ianuarie 2021, așa că a doua jumătate din 2020 mi-o rezervasem mie. Nu prea am avut vacanțe în acești patru ani – ori învățam pentru examene, ori aveam un internship sau trebuia să mă mut pentru un schimb de experiențe. Asta era portița mea să călătoresc, să fac voluntariate, să mă regăsesc – timpul meu de respiro, de reflecție înainte să fiu legată de job, responsabilități, familie”, spune tânăra.
Cu pandemia care a lovit în martie, Ana a trebuit să-și facă bagajele rapid și să vină înapoi în România, înainte să se închidă granițele. N-a mai apucat să-și ia la revedere de la prieteni, profesori sau de la locurile și momentele cu care se obișnuise în ultimii patru ani. N-a mai avut nici ceremonie de absolvire. Ca în cazul multor elevi și studenți în an terminal, pandemia le-a furat acel moment de conștientizare că se termină un ciclu important din viață și începe altul. Că sunt cu un pas mai aproape de viața de adult, de viața „reală”.
„La început eram într-o stare de negare. Toate planurile pe care mi le făcusem fuseseră puse pe pauză și nu puteam controla nimic”, spune Ana.
Din cauza pandemiei, jobul pe care trebuia să-l înceapă în ianuarie a fost amânat pentru iunie 2021. „Asta m-a lovit probabil cel mai tare. Fiind și perfecționistă de fel mă gândeam cum această amânare de șase luni m-ar afecta din punct de vedere profesional. Șase luni în care aș fi putut învăța, aș fi putut crește, aș fi învățat compania mai bine, m-aș fi împrietenit cu colegii, cu șefii, aș fi fost cu șase luni mai aproape de o promovare”, explică Ana.
Cu timpul, tânără a învățat să ia acest an pandemic ca atare: și anume, să nu se învinovățească de niște chestiuni pe care nu le poate controla. Până în iunie 2021, când a plecat la Londra pentru a-și începe jobul, Ana a ajutat la afacerea familiei, a petrecut mai mult timp acasă decât a făcut-o în ultimii patru ani laolaltă și a învățat să fie mai recunoscătoare pentru lucrurile mici.
„Pandemia cu siguranță mi-a redat perspectiva de ansamblu. Comparativ cu ce se întâmplă în momentul de față în lume, mă consider extrem de norocoasă. Am învățat să apreciez mai mult lucrurile mărunte, să-mi resetez prioritățile și să pun mai mult accent pe mine, nu doar pe viața profesională”, spune Ana pe un ton optimist.
Pandemia oprește inerția
Pentru unii tineri, pandemia s-a dovedit însă a fi și o șansă de a alege un alt drum decât cel planificat înainte de Covid-19. Când viteza și zumzetul vieții se opresc brusc – acest timp care ni s-a dat înapoi poate fi o binecuvântare.
Andra Georgescu are 26 de ani și locuiește în Londra de opt ani, unde s-a mutat pentru facultate. Ca studentă la Drept, Andra lucra part-time în paralel cu facultatea pentru a se putea întreține. A continuat cu jobul, iar grație dedicării și seriozității, a ajuns manager. Când a absolvit în 2018, a realizat că făcea mai mulți bani în jobul ei din domeniul ospitalității decât dacă ar fi luat o poziție de entry level în Drept, domeniul în care se pregătise și în care dorea să activeze. Așa că a decis să continue cu jobul actual și să mai amâne cariera de avocat.
Pandemia a prins-o pe Andra într-un moment în care simțea că trebuie să facă o schimbare. „Eram deja într-o stare de burnout – munceam foarte mult, ajungeam acasă frântă și nu mai aveam energia necesară să mă ocup să aplic la internshipuri și joburi în drept”, spune tânăra.
„Pandemia mi-a oferit acel răgaz să pun pauză și să-mi resetez prioritățile. Eram ok din punct de vedere financiar – aveam niște economii, salariul mi-era parțial acoperit de stat, așa că am început să mă apuc de ce amânasem de atâta timp: am reînceput să citesc, să mă pregătesc, să particip la webinarii, traininguri și internshipuri. Fiind blocată într-un sector diferit, nu apucasem să adun experiențe în domeniul meu de interes, iar pandemia mi-a dat înapoi acest timp”, a mai adăugat Andra.
Pandemia a adus cu sine și un acces mai lejer la diverse oportunități, spune tânăra. „Dreptul este printre cele mai competitive domenii într-un oraș precum Londra, care oricum este extrem de competitiv. Mutarea accelerată înspre online m-a ajutat să-mi găsesc oportunități mai ușor, cum ar fi internshipuri, webinarii sau traininguri online. Asta mi-a dat și un boost de încredere. Am putut să văd avocați, parteneri la firme cunoscute vorbindu-ne și am realizat că sunt oameni la fel ca noi toți. Acest lucru este important, în special într-un domeniu care poate fi extrem de impunător și de greu de accesat”, povestește tânăra.
„Ar fi greu s-o iau de la capăt în România”. 548 de români pleacă zilnic din țară
Pentru Andra, ca și pentru mulți alți tineri – întorsul înapoi acasă nu prea mai este o opțiune. Conform unui raport al Băncii Mondiale, un tânăr născut în România își poate atinge doar 60% din potențialul său de productivitate dacă rămâne în țară.
România se află pe locul 132 din 137 de țări analizate din perspectiva capacității de retenție a capitalului uman talentat în țară. Conform unui studiu comparativ pe 8 țări din Uniunea Europeană, făcut de sociologul Dumitru Sandu, director al Centrului de Studii pentru Migrație, reiese că 47% din tinerii între 15 și 34 ani incluși în sondaj au intenții structurate de a pleca din țară.
„Salariile, stilul de viață și cultura sunt altfel aici. Nu știu dacă mă mai pot obișnui dacă m-aș întoarce în țară. Mi-am croit o viață aici, un ritm, prietenul meu este de aici. Ar fi greu s-o iau de la capăt în România”, a mai adăugat Andra.
Acest tip de gândire este des întâlnit în rândul tinerilor români plecați peste hotare. Madelaine Popescu este consultant educațional la Yourway Advisors și ajută tineri în procesul de aplicație pentru facultăți din străinătate. Deși mulți dintre cei care pleacă și-au croit cariere, experiențe și o viață în țara care i-a adoptat, există și mulți tineri care rămân doar de dragul de a fi „în afară”.
„Există această stigmă cu privire la întoarcere: ‘nu pot să mă plâng că mi-e greu; ar trebui să fiu norocos și recunoscător că am plecat, că am reușit’. Este un sentiment de rușine sistemică în a recunoaște și a conștientiza că nu ți-e bine în afară. Din păcate, mulți decid să trăiască în acest fel în detrimentul întoarcerii acasă, unde le-ar fi mai bine, numai de dragul de a propaga o iluzie falsă: și anume că, dacă nu trăiești în România, automat îți e mai bine”, explică Madelaine.
„Pentru mulți tineri dorința de a pleca este influențată și de către părinți. Există copii care pleacă doar de gura părinților și cărora nu le merge bine”, a mai adăugat consultanta.
România a fost cel mai mare exportator de forță de muncă din cadrul Uniunii Europene în 2018, conform unui raport al Comisiei Europene: 173.000 de români au părăsit țara. În pofida creșterii economice și a măririlor salariale, problema nu părea a fi una de ordin financiar, ci viza posibilitatea de a avea acces la mai multe oportunități și o altă calitate a vieții. Conform indicilor din raport, în jur de 200.000 de români pleacă anual din țară. Adică aproximativ 548 pe zi.
România are o problemă demografică semnificativă, arată o amplă analiză economică făcută de Banca Mondială: din 1990 și până în 2018, numărul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 20 și 34 de ani, de pe piața forței de muncă, a scăzut de la 5 milioane la puțin peste 3,5 milioane. Forța de muncă din România este nu numai într-un proces continuu de îmbătrânire, dar este în scădere pe toate categoriile de vârstă.
Raportul susține că sistemul educațional românesc nu este capabil să gestioneze dificultățile întâmpinate de forța de muncă disponibilă, care se află într-o continuă scădere. Această realitate reflectă pe de o parte rata fertilității, care este pe un trend negativ, și pe de altă parte rata emigrației, care este pe un trend pozitiv. Pentru a contracara aceste dificultăți demografice, România ar trebui să accelereze potențialul productiv al tinerilor care intră pe piața muncii.
Situația nu este însă roz nici aici: în 2018, rata de abandon școlar în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani era de 16,4% – a treia cea mai mare din UE și chiar mai mare decât cea din momentul aderării României la UE în 2007 – 15,9%.
Madelaine Popescu susține că sunt enorm de multe oportunități pentru tinerii care doresc să studieze în țări care fac parte din blocul UE – de la burse la împrumuturi, scheme Erasmus și alte programe naționale.
„La nivelul UE, statele membre fac tot posibilul să facă școlarizarea gratuită, pentru ca singura cheltuială și grijă a tânărului să fie costurile de trai. Iar dacă există o taxă de școlarizare, aceasta nu trece de regulă de 2.000 de euro pe an”, spune consultanta.
Bineînțeles, ulterior oportunitățile de venit, standardul de trai și calitatea vieții sunt altele decât în România.
Cele două fețe ale tinerei diaspore și realitatea dintre ele
Tinerii din diaspora nu reprezintă două grupuri omogene, diametral opuse, așa cum sunt deseori privite. Aceștia nu se împart doar în tineri care pleacă să fie șoferi, constructori sau lucrători sezonieri pentru a trimite bani acasă la fel cum nu se împart nici în copii de bani gata, care sunt ținuți în afară pe spinarea părinților. Situația este mai nuanțată. Mulți se află la mijloc: precum Andra și cele două Ane – niște tinere care au avut susținerea morală și financiară a familiei, dar care și-au croit propriul drum și au muncit pentru el.
„Dacă nu era pandemia, probabil aș fi fost tot în Londra, aș fi avut un job confortabil, dar aș fi continuat să ignor problemele din România și să fiu turist în țara mea. Pandemia m-a scos din bula de confort și am devenit mai deschisă la oportunități și la a încerca lucruri noi. Am devenit mai conștientă de propria mea valoare, de calitățile mele. Acum, sunt mai dispusă să-mi asum riscuri și să fac compromisuri cu scopul de a dobândi experiențe și de a învăța”, spune una dintre tinere.
Concluzia experiențelor profesionale pe care cele trei tinere le-au avut în pandemie este una cu final deschis, la fel ca și traiectoria de viitor a cuiva aflat la început de drum. Un an plin de incertitudine, schimbare și readaptare a fost totodată un an plin de oportunități și experiențe, daca ai știut cum să pui problema și să vezi partea plină a paharului.
Fiecare dintre cele trei tinere a întâmpinat pandemia în felul său, ca o oportunitate și o provocare. Însă acestea au ajuns la aceeași concluzie: atât timp cât ești dispus să înveți, să crești și să încerci lucruri noi, pandemia reprezintă un pretext de avansare, nu de stagnare.
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.