Panorama cu ALP: Ce vrea bully-ul de la Casa Albă și cum să râdem precaut de „Operațiunea Geția”

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.

Vorbim azi despre cum trăim cu un bully la Casa Albă, depășind impresia că îi putem pricepe aprioric marea strategie, dacă ea într-adevăr există, și despre ce șanse au europenii să îi țină piept. Apoi, venim la subiectul arzător din România, unde procurorii DIICOT ne-au prezentat pe post de Coloana a V-a a Rusiei o grupare de păcălici extremiști, care defilează cu un general veteran, cu apucături fasciste, de 101 ani. Ei ar fi negociat cu rușii cum să preia puterea în România. Dacă „Geția”, fantasma lor ruptă parcă de pe culoarele de la Obregia, era marele plan de țară al Moscovei pentru subminarea României, eu unul dorm mai liniștit. Și da, îmi permit să râd, oricât de gravă ar părea situația.

Ce vrea bully-ul de la Casa Albă și cum ne jucăm cu el ca în curtea școlii

Trebuie să recunosc că mi-e tot mai greu să îmi țin vie speranța că în spatele haosului spumant și circului sfertodoct care sunt promovate de Donald Trump și oamenii fideli lui se ascunde o strategie mai mare, pe care încă nu o înțelegem noi. Ce vrea Trump? Ne-a trădat, s-a dat cu Rusia chiar așa, cu poalele-n cap, sau doar „o joacă pervers”, la marea artă a negocierii pe care numai un mogul imobiliar cu afaceri falimentare ca dânsul o posedă? Habar nu am.

De când Putin a invadat Ucraina, m-am lecuit de a avea pretenția inteligentă că pot să-mi dau eu seama ce e în mintea altcuiva, bazându-mă pe faptul că un scenariu pare mai rațional sau irațional decât altul. Tot de atunci, râd cu și mai mare poftă de oamenii care se prezintă drept experți sau analiști și care expun sforăitor niște verdicte și „chei de lectură” a realității, cu o convingere demnă de vreun Henry Kissinger, de tovarășii de golf ai lui Donald Trump sau de amicii din KGB ai lui Putin.

Nu știe nimeni de pe Facebook ce vor Trump sau Putin, ce vor face sau ce nu vor face. Ce putem noi e să operăm cu ce știm și să interpretăm cât mai rațional cu putință ce vedem public. Iar ceea ce vedem de la Washington nu are cum să nu te sperie, dacă nu cumva ești fan Rusia și ai impresia că Zelenski și ucrainenii bombardați de trei ani sunt cei vinovați pentru tot acest „clusterfuck”.

Speranța benignă e că Donald Trump e doar un copil bătrân și nebun, dar totuși un „mastermind” atât de versat în arta negocierii, încât își permite să joace orice carte extrem de neconvențional. Că numai un lider de o asemenea manieră poate trata de la egal la egal cu dictatori invadatori precum Putin sau cu unii care invadează comercial lumea, precum Xi. Ba chiar, că poate obține compromisuri acceptabile pe scena lumii, punând presiune pe toți și negociind cu fiecare câte ceva. De altfel, stilul său de negociere a fost studiat deja la Harvard sau MIT, există tehnici de a dialoga cu el.

Temerea malignă e că, orbit de propria propagandă mincinoasă, dar și dintr-un spirit de frustrare și răzbunare pe care lupta politică internă din SUA și poate tentativa de asasinat i le-au putut clădi, Trump chiar ține cu ursul.

Ce se vede până acum nu arată bine deloc. Solicitările și măsurile lui Trump au un caracter maximal, fie că e vorba de tarife vamale, fie că îi cere lui Zelenski să îngenuncheze și să-i pupe inelul în public, în Biroul Oval. Poate fi o formă de negociere, prin care pleci de sus, ca să forțezi „deal”-ul la un nivel de compromis care brusc i se pare celuilalt acceptabil, tocmai pentru că i-ai crescut nivelul de toleranță din start? Desigur, putem spera.

Totuși, deocamdată vedem că războiul comercial al tarifelor vamale nu aduce decât riposte similare și setează tonul pentru inflație, dureri de buzunar pentru consumatorii americani și prăbușiri ale capitalizărilor bursiere pentru companii.

Vedem cum SUA opresc ajutorul militar, dar și pe cel de intelligence pentru Ucraina. Vedem dureroasa scenetă din Biroul Oval, în care împăratul și-a asmuțit aghiotantul Vance asupra victimei, doar pentru a avea scuza să intervină imediat și el cu picioarele pe „nerespectuosul” de Zelenski. Vedem cum se cer concesii, acorduri pe resurse rare și umilitate din partea Ucrainei, însă Rusiei nu i se cere public nimic.

Vedem cum marele broker de pace de la Casa Albă stă la masă cu agresorul, îi ia partea și îi validează cu orice ocazie propaganda, în timp ce victima e beștelită și pusă să plătească taxă de protecție. Totul în public, fără perdea.

E asta forma de camuflaj a unei mari strategii? Așa să fie. Deocamdată, ce vedem este cum liderul celei mai puternice națiuni vrea să împartă lumea în funcție de cine plătește mai mult și de cine îi cântă în struna propagandei MAGA. E tare departe de spiritul pe care SUA l-au proiectat până acum în lume.

Ce vedem e un bully care se joacă efectiv ca în curtea școlii cu cei mai slabi decât el. De cei pe care îi percepe puternici nu se atinge, ba chiar se gudură pe lângă ei. Pe cei slabi îi violează, îi bate, le ia sandvișul și țigările și le dă și-un șut în dos. Vrei protecție? Cotizezi. „Arată-mi respect!”. „Spune-mi mulțumesc!”. Asta au urlat la Zelenski bully-ul suprem și dulăul său care latră tare, J.D. Vance. Am asistat pe viu la scena bancului „de ce n-ai bască”, în varianta ei MAGA – „de ce n-ai costum, Zelenski?”.

Pentru cei care au trăit și pe stradă, prin spatele blocurilor, nu doar pe Facebook, aceste dinamici de abuz și putere trezesc amintiri atât de vii, încât pare prea ridicol să fie adevărate la acest nivel. Tocmai de aceea, temerea e cu atât mai mare că în spatele acestui circ nu se ascunde nimic altceva, pentru că nivelul mesajelor e de curtea școlii.

Din amintiri, știi cum trebuie să tratezi cu un bully. Cooperarea nu e o soluție decât pe termen scurt, abuzurile se vor agrava rapid. Un bully respectă puterea și cedează doar la o forță mai mare decât a lui. Până când ai oportunitatea clară să îl pui la respect, nu îl provoca, nu îl privi în ochi, nu îl contrazice. Aici poate că a greșit prea ușor Zelenski, deși în fața unei asemenea ambuscade ar fi trebuit să fii robot ca să reziști.

Pe Trump nu-l schimbăm noi, însă pe noi putem să ne schimbăm. Asta încearcă acum europenii să facă. Să arate putere, unitate și coeziune în fața lui, pentru că știu că asta respectă un bully. Să nu ne îmbătăm, însă, cu apă rece. Dat fiind istoricul UE în aceste direcții, perspectivele nu arată prea bine. Planul cursei de reînarmare a Europei prin propriile puteri, ReArm EU, e deocamdată o fantezie pe hârtie, bazată pe credite și pe virtuala adeziune a tuturor statelor membre la o creștere radicală a cheltuielilor publice cu milităria.

Mai mult, știm din experiența planului Breton de a strânge muniție suficientă pentru Ucraina din industria europeană de apărare că e o utopie să credem că înarmarea Europei se poate face fără America. Pur și simplu nu există capacități suficiente de producție.

De asemenea, un NATO fără SUA e o umbrelă cu spițele rupte în vânt: dincolo de discursurile politice revigorante, pe holurile alianței, analiștii și făuritorii de politici vorbesc de acest scenariu ca de apocalipsă. Nu există medicament pentru el, puterea militară a SUA nu e de înlocuit și asta e realitatea seacă.

De aceea, tot ce putem spera e că Trump nu e totuși razna complet. Că, dacă-i vorbești pe limba lui și adopți pattern-urile în care e obișnuit să opereze, fără să-l pui pe jar, reacționează încă la niște stimuli tranzacționali și e dispus la compromisuri acceptabile și pentru celelalte părți implicate. Și că, pe parcurs, nu-și mută Biroul Oval la Kremlin, ca să se coordoneze mai bine cu celălalt mare bully al planetei, respectabilul criminal Vladimir Putin.

Recomandările lui ALP

Care este șansa și riscul României, după ce America lui Trump a luat-o razna

România are mai multe de făcut cu UE, decât cu SUA, și de aceea nu mai poate rămâne invizibilă în planul politicii externe, mergând pe pilot automat. Altfel, riscă să se contamineze de la politicile iliberale pe care Viktor Orban le proliferează deja și în țara noastră, nu doar în toată Europa. Oamenii își pierd încrederea în democrație și pentru că decidenții nu fac nimic, iar extremiștii cresc doar mimând spiritul justițiar. Raluca Ion a făcut un interviu care-ți deschide ochii, cu istoricul Stefano Bottoni.

Marea reînarmare a Europei și ce poate să facă România

ReArm Europe e planul Comisiei Europene de a steroidiza apărarea militară a UE, în lipsa injecțiilor de putere americană. E un plan care sună bine, dar în realitate depinde de atâția bani și atâtea hopuri politice, încât e mai mult un deziderat. Ciprian Ioana i-a descris datele principale și a vrut să vadă ce coordonate financiare și ce asset-uri are România acasă, cu industria ei de armament cvasi-nefuncțională.

Cât mai rezistă munca hibrid în România

Cât mai putem munci de acasă, trăgând chiulul în ședințe, pe „fucking Zoom”, cum i-a certat șeful JP Morgan pe angajații săi? În SUA, companiile își cheamă pe capete angajații la birou, sub amenințarea concedierilor. În România, modelul hibrid rezistă încă. Andrada Ghira a vrut să vadă câte șanse mai are să reziste acest model pentru care angajații și patronii duc o luptă continuă, mai ales sub presiunea pieței imobiliare a birourilor.

Explainer video: Ne-au trădat americanii?

Donald Trump și echipa sa de la Casa Albă par să joace mai frățește cu Putin, decât cu Europa sau cu Ucraina. Apuse sunt vremurile când fratele cel mare avea grijă de partenerii și aliații săi tradiționali. Ciprian Ioana caută explicații, alături de experți, în explainer-ul video pe care îl realizează lunar la Panorama: chiar ne-au trădat americanii sau ne speriem noi prea ușor?

5 destinații ieftine în care să fugi când e frig în România

Pe Alina Mărculescu Matiș a apucat-o dorul de ducă, privind probabil din frigul de acasă la poze cu vacanțe exotice, la soare și plajă. Și s-a gândit că poți să-ți permiți această extravaganță și fără să spargi banca: nu Filipine sau Bali, dar o Spania sau Italia, un Cipru sau un Egipt. Apoi, s-au făcut peste noapte 20 de grade în București și i-am zis cu toții: hei, Alina, dar avem căldură și aici, la noi acasă. Așa că luați notițe pentru următorul val de frig, să știți unde plecați ieftin și frumos.

Infograficul Panorama

Avem mai jos topul companiilor din România care iau în chirie cele mai mari suprafețe de birouri din țară. Renault domină piața, ne arată Andrada Ghira în materialul ei despre munca hibrid în România.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Operațiunea Geția

În buna tradiție „Mircea, fă-te că lucrezi”, sub zodia căreia România trăiește de când mă știu eu, procurorii DIICOT au „demantelat”, cum le place lor să zică, o periculoasă rețea de trădători de neam și de țară, care ar fi căutat sprijin în Rusia pentru o mică lovitură de stat în România.

În geam, pe post de mascotă, era ținut generalul veteran Radu Theodoru, un moș de 101 ani, care a lins regimul ceaușist, apoi a fost printre fondatorii „României Mari”, alături de Vadim. E prezentat de „suveraniști” drept „erou de război”, dar nu e prea clar ce fapte de luptă are. Vajnic antisemit, cu poziții publice anti-Occident și anti-democrație, luat în brațe de toți extremiștii pe post de obiect de cult, ca să nu zic relicvă. Alături de dânsul, încă cinci persoane, cel mai vizibil fiind Robertin Dinu, erau strânse în mișcarea „Comandamentul Vlad Țepeș” și se jucau de-a „statul major”.

Oamenii ăștia, în fapt niște „șoșoci” mai necarismatici, visau un proiect de țară numit „Geția” și practic instaurarea unui regim dictatorial, de tip fascist, în România. Detaliile sunt publice de mult timp, pe internet. Pentru sprijin, ei au mers la Ambasada Rusiei. Zilele trecute, doi „atașați militari” ai ambasadei au și fost expulzați din România, ei fiind popular spus „spioni” – orice persoană din astfel de funcții e de obicei membru al serviciilor secrete, sub acoperire diplomatică și e supravegheată ca atare. Ba chiar doi dintre geții lui Vlad Țepeș au mers și la Moscova, după sprijin, spun procurorii.

Acum, oricât de grav ar suna situația – acțiuni de destabilizare a țării, sprijinite de ruși, chiar și prin intermediul unor zevzeci care nu și-au ascuns vreodată pornirile fasciste –, nu prea ai cum să nu disociezi ridicolul situației.

Mai ales dacă ne amintim alte operațiuni bombastice ale procurorilor DIICOT, la braț cu SRI: jurnalistul britanic de la Sky News, acuzat că atenta la siguranța națională, inventând traficanți de arme prin România; „teroristul islamist” Luigi, de 17 ani, din Craiova, care o ardea pe forumuri cu ISIS; „teroristul cu petarde” din secuime, care voia să arunce în aer o pubelă la Sfântu Gheorghe, de 1 Decembrie. Au făcut mare vâlvă la vremea lor, dar în justiție au ieșit cam cu fâs.

Acum, ni se vinde ideea că un bătrân rezervist de 101 ani și încă o mână de indivizi care făceau spume extremiste pe social media, apoi se perindau pe la Ambasada Rusiei în mod public, la recepții, erau pe post de coloana a V-a rusească în România și vorbeau cu rușii cum să preia puterea. Nu zic, e foarte bine ca acești oameni și acțiunile lor extremiste să fie ținute sub observație, în limitele legale. Nu știi de unde îți sare următorul führer sau atentator care vrea să facă ordine cu arma în țară.

Dar, totuși, e Geția ceva credibil ca proiect de țară, fie el și rusesc? Putem să ne imaginăm cam câți pacienți ar suna la ambasadele Rusiei și SUA, dacă am pune un telefon public în saloanele de la Obregia? Greșim dacă ne întrebăm, totuși, în ce fel ar fi ajuns concret la putere acești oameni și ce negociau ei concret cu rușii, din postura de nimeni în drum? Procurorii anunță că ei negociau și ieșirea din NATO. Ca să negociezi ceva, trebuie să ai ceva de oferit la schimb, or acești oameni au zero putere de decizie sau măcar de influență în statul român.

E de ajuns să-i privești și să-i asculți, ca să-ți dai seama că discutăm de niște paiațe. Sigur, care poate au întreprins niște grave activități ilegale, pe lângă delirul lor extremist, dacă au ajuns să discute cu spionajul rusesc. Totuși, îmi dați voie să nu mă entuziasmez așa de ușor că i-am prins pe ruși cum ne fură țara, negociind cu „geții”? Dacă atât a putut Rusia în materie de destabilizarea României, eu aș dormi mai liniștit.

Cifra săptămânii