Panorama cu ALP: Criza de lideri din România și Europa vs haosul SUA

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama.

Vorbim azi despre periculosul moment în care se află România, alături de întreaga Europă, în lipsa unor lideri care sunt în stare să vorbească răspicat și pe înțelesul lui Donald Trump, pentru a face față haosului global pe care SUA îl proliferează în aceste zile. Apoi, vedem cum a ajuns Panorama în elita „sorosistă” a lumii, pentru a-l submina pe trimisul pe pământ Călin Georgescu, cu un buget de doar 200 de lei. Eu am spus că anularea alegerilor a fost anti-democratică și fără dovezi concrete, dar nimeni nu apreciază asta, vorba trollilor pro-ruși care au descoperit imaginile retro AI.

Criza de lideri în fața haosului SUA

România nu putea să-și aleagă un moment mai prost pentru a se afla într-o criză de lideri și de leadership, decât acum. Când SUA, sub cârma garniturii lui Donald Trump, par să remodeleze ordinea mondială, trecând-o mai întâi prin chinurile unui haos generalizat, cu circ agresiv la pachet.

Ne aflăm într-o poziție grea și neplăcută: privim de pe tușă jocul din teren, incapabili măcar să reacționăm cu sens și coerent în planul politicii externe. Nu e vorba doar că România are acum în frunte un președinte interimar. Chiar dacă Ilie Bolojan pare doar o versiune un pic upgradată a predecesorului său, suferind de aceeași lipsă de substanță și platitudine în discurs ca și Iohannis, a reușit măcar să se miște.

S-a întâlnit direct cu Macron, la Paris, unde a obținut asigurări publice că Franța e alături de România, militar, în vremuri când ne întrebăm cu toții încotro o apucă SUA, sub Trump. Și-a luat rapid alături doi foști miniștri de externe care știu să navigheze prin hățișul diplomatic – Luminița Odobescu și Cristian Diaconescu (atunci când nu-l ia gura pe dinainte la tv).

Nu e vorba nici că avem un premier cu puteri depline, care e mai preocupat să fie ghiduș pe TikTok, pentru că a văzut că acolo „se câștigă alegerile”. Ciolacu a scăpat de presiunea candidaturii, iar acum face unboxing la cârnați de Pleșcoi și fugărește pisici pe garduri, îmbrăcat în hanorac de câteva mii de euro, nu-l doare de externe decât dacă îl întrebi de bucuriile pe care le-a avut la banii cuplului Vicol-Nordis.

Ce se vede foarte clar în această perioadă tulbure e cum culegem roadele cultivării perpetue de lideri politici lipsiți de conținut, incapabili să aibă poziții sau idei proprii în public. Singurul lor merit e că au ieșit cu succes la malul mlaștinii de partid și au știut să nu supere pe cine nu trebuie, pe parcurs.

E cu atât mai greu pentru România, cu cât acești lideri nu sunt obișnuiți cu implicarea activă, ci doar să fie yesmeni pe lângă concursul de idei și direcții geostrategice al marilor aliați. Iar acum, ar trebui să facă față unui imens deranj mondial, în ecuația căruia SUA joacă rolul de erou negativ, care stă la masă cu criminalii de război ai Rusiei. Ba chiar poate discută scenarii cu retragerea forțelor americane din Estul Europei, așa cum se bâlbâie Cristian Diaconescu, care speriat de enormitatea cu Ialta 2, spusă într-un studio tv, a decis că nu se referea la întâlnirea de la Riad, ci la cândva în 2022.

De ce e înzecit mai greu? Pentru că reflexul liderilor politici români pro-occidentali, dar și al societății civile din România a fost de mulți ani să nu contrazică marele partener strategic. Or mai face americanii prostii, dar nu ne trezim cu poziții publice despre asta. Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta.

Tactica aceasta a melcului românesc care bagă capul la cutie și se lasă purtat spre orizonturi mai bune, în cârca marelui prieten american care îl învață bune practici democratice, îi dă bani, îi vinde armament performant, are grijă de el să nu-i sufle rusul în ciorbă când nu se așteaptă, a putut funcționa până acum liniștit. Leadershipul american avea o busolă geopolitică și morală corectă pentru România și Europa, care ne avantaja și ne proteja deopotrivă, chiar dacă era deseori ghidată de pragmatism.

În noua paradigmă pe care SUA o afișează la scară globală, cu Donald Trump și garnitura sa de neofiți agresivi și obscurantiști, care au infestat întreaga conducere a administrației de la Washington, lucrurile s-au schimbat radical. E nevoie de altceva.

În fața acestui tăvălug, e cam greu în stilul românesc de ghiocel combinat cu mioriță supusă sorții, care doar recită partitura corectă în contextul euroatlantic. Conducerea SUA a intrat acum într-un complet relativism moral sau, chiar mai grav, într-o amoralitate al cărei singur stimul sunt banii, businessul și „return of investment”. Trump a decăzut într-atât în fața propagandei mincinoase care i-a adus victoria, că a ajuns să-l numească pe Zelenski „dictator” și să-l scoată vinovat de începerea războiului, pentru că nu s-a pus cu labele în sus în fața lui Putin.

„Zelenski, dă, bă, banii!”, mai are un pic și strigă Trump, precum un Nuțu Cămătaru căruia i-a scăpat cangurul alb din ogradă. Ca orice bully obișnuit să-și joace rolul de mascul alfa, Trump negociază ca la piață teritorii, țări și vieți omenești – de la Ucraina și pământurile ei rare, la Groenlanda sau canalul Panama.

Trebuie să recunosc că mă agăț încă naiv de speranța că numai un astfel de om poate negocia ceva cu Putin, care e la fel, doar că mult mai introvertit și cu niște crime împotriva umanității la activ. Bully pe bully se scoate.

Te crucești totuși la ironia desăvârșită a sorții: America joacă acum în termen de „colonii”, cârmită de niște oligarhi cu interese oculte, care vor doar să stoarcă mapamondul de resurse. Adică exact ce o acuzau toți „suveraniștii” și conspiraționiștii patrioți, care acum îl adulează pe Trump.

În fața acestui haos care zguduie lumea, cine să discute într-un mod relevant din partea României? Bolojan e venit de nicăieri, Ciolacu e hai-hui. Emil Hurezeanu, bonomul nostru ministru de Externe reactivat de la pensie? Poate dă bine pe partea de diplomație, când evită subiectele contondente, dar la o adică își dă cu stângul în dreptul când se împute treaba – vezi discuția pe subiectul fraților Tate, cu trimisul lui Trump în Europa, la Munchen.

Cine din România să îi spună pe limba lui vicepreședintelui SUA, J.D. Vance, că deși are dreptate când spune că anularea alegerilor prezidențiale din România a fost o măsură anti-democratică, bazată pe dovezi necredibile, aruncate pe masă de serviciile secrete, face totuși o greșeală strategică enormă când terfelește România și Europa, în fața Rusiei?

Cine să le explice acestor oameni, de la zevzecul înflăcărat de droguri și mania grandorii, Elon Musk, până la Vance sau Trump, că a-i da apă la moară unei marionete pro-ruse precum Călin Georgescu în România e ca și cum ai susține Rusia? Încă nu e clar dacă asta e intenția reală a lui Trump, dar ce e sigur e că dictatura și mai ales neo-comunismul promovate de Georgescu sunt contra spiritului american democratic, indiferent că e vorba de republicani, democrați sau oligarhi amorali.

Cine să îi facă să vadă pe acești masculi însetați de răzbunare politică, îmbătați cu propria propagandă conspiraționistă, că în ciuda asemănărilor de suprafață cu narativa challengerului care se luptă cu statul paralel și căruia i „se fură” alegerile, cu care a defilat și Trump în SUA, Georgescu e doar un biet trepăduș emanat de insalubre creaturi din „deep state”?

Putem doar să sperăm că aceste luări de poziții și explicații au loc pe așa-numitele „back channels” diplomatice. Că, în timp ce Trump și oamenii săi țopăie dezlănțuiți pe masa publică, în spate sunt niște experți cu capul pe umeri, care își văd totuși de treaba lor și urmăresc obiectivele corecte ale geopoliticii. Cât de realiste mai par însă aceste speranțe, când te uiți la ce curge zilele acestea dinspre SUA?

Vremea pașilor de dans diplomatic școlăresc, în care stăm la cutie, cu grijă să nu deranjăm porțelanurile din camera bogaților, e depășită de realitatea golănească din teren. Unor lideri ca Trump li se poate vorbi doar pe limba lor. Nu înseamnă că e nevoie de agresivitate și decădere medievală, însă e nevoie de fermitate, de voci unite, de limbaj direct și mai ales de fapte. Nu de discursuri de lemn și poziții de formă. Europa își adună cu greu puterile în această direcție. E timpul ca și România să o facă.

Recomandările lui ALP

Cum pierdem anual câteva coifuri de la Coțofenești

S-a isterizat o țară când câteva artefacte dacice de care 99,99% dintre români nu auziseră în viața lor au fost furate dintr-un muzeu din OIanda. Nimic greșit. Doar că realitatea e că anual România pierde echivalentul de patrimoniu al câtorva astfel de mici tezaure. Din nepăsare, degradare prin subsoluri, corupție, subfinanțare, chiar furt. Dana Mischie deschide o discuție necesară despre grija României pentru patrimoniul ei. Ori suntem daci, ori nu mai suntem.

IT-iștii români care fac infrastructura binelui, la export

Code for Romania a ajuns cunoscută ca o comunitate de IT-iști voluntari, care produc soluții digitale pentru problemele pe care statul român nu vrea sau nu poate să le pună la dispoziția cetățenilor. De la platforme de monitorizat corectitudinea alegerilor, la unele de diseminat informații utile despre vot, pandemie sau cutremure, soluțiile lor au ajuns să fie căutate și de alte țări. Cristina Dobreanu a vorbit cu fondatorii comunității, Bogdan Ivănel și Olivia Vereha.

Ne fură AI joburile?

Dacă ne și plătește să le facă în locul nostru, n-are decât să ni le fure, ar suna utopia în care noi vom ajunge să stăm cu burta la soare, în timp ce niște programe și roboței vor performa în locul nostru la muncă. Evident, nu are cum să fie chiar așa. Chiar dacă vor dispărea unele munci repetitive și unde contribuția umană, intelectuală sau artistică nu e un element primordial. Andreea Bădoiu a vorbit cu experți de la MIT și OCDE, care explică ce impact pot avea în realitate noile tehnologii asupra pieței muncii.

Unde ne băgăm banii: Pilonul 3 sau burse?

Dacă urmărești cu atenție evoluția burselor, răspunsul pare evident. În timp ce Pilonul 3 de pensii e o formă de investiție mai lipsită de risc și ale cărei roade le vezi abia spre vârsta a treia, bursele sunt un vehicul mai riscant, dar care oferă un randament mai bun, dacă știi ce faci acolo. Totuși, Daniel Popescu ne arată că există de aproape patru ori mai mulți români care își plasează banii în fonduri de pensii private facultative, decât la bursă.

Infograficul Panorama

E foarte important cine câștigă lupta în „Războiul bateriilor”, așa cum și-a numit Edit Gyenge infograficul despre marii competitori în viitorul bateriilor pentru mașini electrice. Deocamdată, vedem cum China domină piața și nu pare că are cine să o mai oprească.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Iosefina Pascal

Auto-intitulată „jurnalistă de investigații”, fosta pupilă a Mariei Grapini a devenit de câțiva ani un celebru ventilator public de conspirații și poziții anti-occidentale. Mai nou, s-a înrolat natural în oastea domnului nostru pe pământ, Călin Georgescu.

Ce a descoperit „investigatoarea”? Că Panorama, alături de Recorder (mulțumim de alăturare) sunt „finanțate de Soros și USAID” și „plătesc reclame pe Facebook împotriva lui Călin Georgescu”. Dovada? O postare de Facebook în care Panorama a investit enorma sumă de 200 de lei, adică vreo 40 de euro, pentru a fi promovată de algoritmul cel rău al lui Zuck, pe care dacă nu-l plătești, nu te bagă în fața utilizatorilor.

Nu am fi băgat-o în seamă pe Iosefina, dacă nu am fi cunoscut celebritatea pe planul internațional al conspiraționiștilor. Mario Nawfal, tânărul influencer de pe X-ul lui Elon Musk, care împroașcă dezinformări și manipulări alături de întreaga rețea de influenceri MAGA-trumpiști din SUA, a descoperit și el postarea Iosefinei, după ce l-a intervievat pe însuși Mesia de la București, nea Călin.

Mario merge mai departe decât Iosefina, pentru că și-a dat seama de valoarea noastră, a echipei de la Panorama. Noi nu suntem doar „sorosiști”, suntem parte a unei oculte mondiale de elită. „Ei vor să controleze narativa și sunt dispuși să o cumpere, dacă sunt nevoiți. Asta nu e opoziție organică – este o lovitură coordonată”, scrie Nawfal despre Panorama.

Sărac a mai ajuns George Soros, de-l dinamitează pe Călin Georgescu cu operațiuni de 40 de euro bucata, pe Facebook. Dar, nu uitați, românii mei conspiraționiști: acum câțiva ani, vi s-a spus că Soros plătea 30 de lei pe câine și 50 de lei pe copil, la protestele anti-PSD și anti-Dragnea. E tare zgârcit bătrânul, nu ca rușii care bagă milioane de euro în operațiuni cibernetice pe social media.

Așa a ajuns Panorama direct pe lista internațională de „sorosiști”. Noi avem idealuri înalte, nu ne jucăm aici, pe plan local, mergem direct la Trump acasă.

Ironia, ca să nu zic prostia ignorantă, face ca postarea Panorama cu pricina să fie chiar o ediție a newsletterului „Panorama cu ALP”, în care explicam, ca și în altele, că CCR a făcut o mizerie anti-democratică anulând alegerile pe baza unor non-dovezi ale serviciilor secrete.

Ai fi zis că Panorama se poate trezi din greșeală pe lista de băieți buni a Iosefinei și a lui Nawfal, dacă nu aș fi scris tot în repetate rânduri cuvinte dureroase despre idolul Călin. Ca și în postarea cu pricina: „o matrioșkă rusească, pentru că susține cu tărie exact linia de propagandă de la Kremlin”.

Așadar, le urez trollilor otrăviți cu propagandă kremlinezo-trumpistă să aibă parte în viață de câți bani a luat Panorama de la Soros și USAID. Și, ca să doarmă liniștiți alde Pascal și Nawfal: Panorama a plătit 201,93 de lei pe promovarea postării respective. Vrem să fim exacți, pentru când ne-o cere Soros factura.

Cifra săptămânii