Panorama cu ALP: Marile întrebări cu care am rămas după imensul șut în dosul democrației

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.

Vorbim azi despre aparenta minoritate a celor care au rămas cu niște mari întrebări, în urma enormei măsuri de anulare a alegerilor prezidențiale. Sunt cei care nu pot propovădui cu ochii închiși un atac al Rusiei împotriva României, crezând pe cuvânt serviciile secrete.

Marile întrebări cu care am rămas după imensul șut în dosul democrației

A trecut o săptămână de când am asistat la cel mai mare șut în dos pe care democrația românească l-a primit în istoria recentă: anularea unor alegeri corect organizate, unde nu s-a furat la vot. A meritat? Nu știm nimic mai mult, în ciuda perdelelor de fum pe care autoritățile ni le-au aruncat peste ochi, într-o veritabilă reeditare a rețetei din timpul Revoluției, când ni se arătau „teroriștii”.

De la descinderile la legionari cunoscuți ca niște cai breji, până la pistolul cu bile defect din torpedoul lui Horațiu Potra, amenințătorul mercenar care, când nu predă militărie în Africa, e consilier local la Mediaș și defilează cu PSD în campanie, nimic din toate acestea nu aduce ceva în plus în povestea de la care am plecat: Rusia ar fi încercat deliberat să ne fure țara de sub nas, prin promovarea lui Călin Georgescu președinte. Suntem tot la stadiul de „ar fi fost”, așa cum ne-a povestit SRI în raportul său din CSAT.

Pentru cei care cred neostoit în vajnicele noastre servicii secrete și le susțin poziția cu fiecare ocazie, asta e o justificare arhisuficientă. E clară treaba. Pentru alții, imuni la discuții de principiu, e o situație chiar plăcută: sunt dispuși să accepte prețul unei suprimări a democrației, cât timp am scăpat de cel ce contravine valorilor noastre.

Totuși, mai există și români care simt că le-a fost tras preșul democrației de sub picioare și ar dori să știe clar de ce. Nu sunt fani Călin, nici extremiști. Sunt oameni care cred că puterea democrației stă în vot, că alegerile se decid la urne, nu în spatele unor uși închise, de către servicii secrete și judecători numiți politic, ale căror decizii au putere de dictat.

Mai frică decât de un președinte care vorbește cu extratereștrii și îi cântă în strună lui Putin, sub rezerva lipsei sale aproape totale de putere în fața unui Parlament care încă e majoritar pro-european, poate că ar trebui să ne fie frică de precedentul setat acum. El s-ar putea aplica și cu alte ocazii, când nu vom mai fi puși la respect cu pericolul rusesc, ci cu altele.

Nu neg că evoluția în mediul digital a candidatului Călin Georgescu are toate atributele unei operațiuni cibernetice rusești, pe care am mai văzut-o în acțiune prin fostele republici sovietice, dar și prin Europa și chiar SUA. Sunt 100% de acord că un judecător ar putea constata cu ușurință că Georgescu și compania au încălcat în mod flagrant legislația electorală, declarând zero cheltuieli de campanie.

Totuși, la urne s-au prezentat cetățenii români, nu agenții Rusiei. Argumentul că poporul e prost și ușor manipulabil merge până la un punct, însă e un defect de fabricație al democrației. Nu putem arunca la gunoi totul. El nu poate constitui un motiv ca puterea să suprime alegerile libere, doar pentru că rezultatul poate fi periculos pentru status quo. Un profesor de drept explică însă faptul că România și statele occidentale trăiesc în democrații constituționale, unde votul „e sfânt și legitim doar dacă a fost dat cu respectarea regulilor”. De acord.

Tocmai de aceea, avem nevoie urgentă și vitală de dovezi cât mai clare, stabilite în justiție, nu în certurile noastre de pe Facebook și de la bere, care să susțină o decizie atât de enormă precum anularea alegerilor. Sigur că asta durează. Dar, un lucru e cert acum, dacă ești cinstit până la capăt: dovezile clare nu se regăsesc deocamdată în ce ne-au prezentat autoritățile.

De aceea, după anularea alegerilor, rămânem cu câteva întrebări care ustură rana democrației noastre:

1. Unde e operațiunea rusească?

A trecut o săptămână, o privim și nu e. Însăilările prezentate de serviciile secrete în CSAT nu constituie dovezi directe că Rusia s-a implicat în alegerile din România, deformând deliberat procesul electoral. Avem indicii, avem similitudini, avem comparații cu ce s-a întâmplat în alte părți, însă nu avem nimic concret. Sunt suficiente acestea pentru a anula întregul proces democratic al unui scrutin unde nu s-au constatat fraude electorale? CCR a considerat că da, și-a exercitat dreptul constituțional de a arbitra corectitudinea alegerilor și, legal vorbind, nu mai avem ce discuta.

În ciuda faptului că președintele cu mandat prelungit Klaus Iohannis a spus că a desecretizat „tot” ce a primit în CSAT de la serviciile secrete, cât și a faptului că decizia CCR citează strict lucrurile prezentate de acele rapoarte, există oameni care consideră că sigur serviciile au mai mult la mână. Or avea. Îmi doresc din răsputeri să fie așa, pentru că asta ar susține legitimitatea gravei decizii CCR și ar elimina un pericol real pentru România.

Totuși, așteptăm să le vedem și noi, cetățenii, eventual cu finalitatea deschiderii unor acțiuni în justiție, desfășurate de procurori și sancționate de judecători. Pentru că așa e în statul de drept pe care ni-l dorim cu toții. Deocamdată, ce vedem este că Mesia cu parfum de Kremlin se plimbă liber și nederanjat de autorități.

2. De ce mai sunt în funcție șefii serviciilor secrete? Plus Greblă-AEP

Dacă serviciile știau mai multe despre operațiune, de ce am ajuns aici? De ce am ajuns în turul doi al alegerilor prezidențiale cu un „agent” al Rusiei pe cale să devină președintele României, dacă serviciile secrete sunt atât de competente? Există două posibile scenarii raționale. Ori nu știau mai multe și nu și-au făcut treaba. Ori știau și au lăsat să se întâmple aceste lucruri, ceea ce ar constitui un dezastru structural de securitate pentru România.

Oricum, un lucru trebuia să se întâmple a doua zi după decizia CCR: demiterea sau demisia șefilor SRI și SIE. Justificarea să nu deranjăm tocmai acum serviciile, când s-au trezit din somn că ne atacă hibrid Rusia, nu e ceva suficient. Mai ales când aflăm că șeful SIE, fostul pesedist Gabriel Vlase, a fost preocupat să se plimbe anul acesta la curse de Formula 1, zburând cu avioane private, în timp ce oamenii din subordine au livrat în CSAT un penibil referat studențesc despre pericolul rusesc.

Aceeași întrebare se aplică șefului AEP, fostul pesedist Toni Greblă. Acest domn și instituția sa au avut în subordine supravegherea procesului electoral și a finanțării competitorilor. Cum au permis unui candidat să defileze cu zero cheltuieli electorale declarate? De ce a trebuit să ajungă CCR să constate această problemă care nu se află în competența sa și pe care nici nu o poate investiga? Toni Greblă este și acum în funcție.

3. Ce implicații are decizia CCR asupra campaniilor electorale?

Poate că decizia CCR a fost salvarea de care aveam nevoie. Dar, simplificând, judecătorii au constatat că poporul s-a lăsat prostit de propaganda mincinoasă a unui candidat pe TikTok și că poporul a fost dezinformat. Ok, există suspiciuni că promovarea nu s-a făcut „pe curat”, ba chiar că Rusia a pus umărul, dar mai ales că nu a fost finanțată legal. Concluzia e că ceilalți candidați au fost astfel dezavantajați, deci alegerile nu s-au desfășurat corect.

Bogdan Manolea, expert în drepturile digitale, explică perfect de ce argumentația e aberantă. Toți actorii politici dezinformează și manipulează în campaniile electorale. Social media nu asigură egalitate de șanse. Toți competitorii au „exploatat algoritmii” – și nu doar pe TikTok, ajuns pe post de sperietoare, ci și pe Facebook sau Instagram.

Desigur, unii mai mult decât alții. Toți folosesc softuri și rețele de postaci, cu conturi reale sau false, pentru a păcăli algoritmii să le bage în față propaganda, minciunile și atacurile politice. Nu e ceva ilegal. Se întâmplă peste tot în lume, din Europa până în SUA. Evident că actori interesați să vadă democrația subminată în aceste state aplaudă situația, ba uneori o sprijină direct.

Recorder ne-a arătat cât de ușor poate fi manipulat algoritmul TikTok: exercițiul lor tehnic de promovare a unui candidat fals la niște alegeri care nu există a strâns milioane de aprecieri. Nu, Rusia, nu a devenit sponsorul Recorder peste noapte. E doar dovada că nu e chiar așa de greu să manipulezi rețelele sociale, dacă ai know-how tehnic și de marketing digital.

Interzicem internetul în România? Interzicem propaganda politică? Închidem TikTok, că e chinezesc, dar lăsăm Facebook deschis, că e american? Îl descalificăm pe Georgescu, că e pro-rus și prăjit pe conspirații, dar îi lăsăm pe restul să zburde? Implicațiile deciziei CCR sunt aberante, într-o lume în care AI și tehnologia ne învârt deja viețile cu viteza luminii.

Simt nevoia să vină Crăciunul și să ne luăm cu altele. Totuși, dacă lucrurile rămân așa, nu e decât un grav fault la gioalele democrației românești. Și totul se va rezuma, în folclor, la intuiția că am asistat cu toții, pro sau anti Georgescu, la o luptă între facțiuni ale serviciilor secrete, ori la crasa lor incompetență, ori la dictatura lor asupra statului român. Frustrarea și furia românilor care au votat cu o marionetă nu dispar nicăieri, vor fi doar distilate de un nou astfel de personaj, cât de curând.

Recomandările lui ALP

Mic ghid de reparat rupturile dintre români

Fotografia asta prinsă de Ciprian Ioana în cartierul Titan, înaintea alegerilor care n-au mai fost, suntem noi toți. Nu e nimic de sărbătorit zilele acestea. În timp ce ne sfătuiam prin redacție ce material să publicăm luni, după alegeri – dacă iese Lasconi, dar dacă iese Georgescu – ne-a liniștit CCR. Discuția Danei Mischie cu profesorul Emanuel Socaciu, prodecan la Filosofie, a fost ce ne trebuia: cum facem să ne alegem iar pe noi, până ne alegem președintele? Cum reparăm polarizarea dintre români, care s-a adâncit mai mult ca oricând?

Dictatura care era să fie în Coreea de Sud

Când decizia CCR a născut pe buzele multor români cuvântul dictatură, a picat și vestea că în Coreea de Sud tocmai avea loc una reală. Președintele, supărat pe Parlamentul care i se opunea, a declarat legea marțială și a încercat să îndoaie țara după bunul plac. A durat doar șase ore, cât Parlamentul l-a pus cu botul pe labe, legal vorbind. Andreea Brînză ne-a explicat ce s-a întâmplat, însă nu am avut cum să nu ne gândim că ar fi fost ceva foarte plauzibil și pentru România, cu un Călin Georgescu președinte.

Furtuna perfectă din Siria

După 14 ani de război civil și alte câteva zeci în care clanul Assad a domnit peste Siria, totul s-a năruit în câteva zile. Dictatorul a fugit în brațele rușilor, iar rebelii au preluat controlul țării. Alexandra Albu a refăcut tabloul evenimentelor, ca să înțelegem cum a fost totul posibil atât de rapid și neașteptat. Dar, mai ales, cine pierde și cine câștigă din această nouă Sirie care se reface acum. Ca mereu în Orientul Mijlociu, lucrurile sunt tare complicate.

Meta fuge de politică și dărâmă democrația cu ea

Meta a decis de ceva timp să ascundă cât mai mult postările despre politică, pentru că nu-i fac bine comercial. Totuși, nu face nimic în schimb pentru a combate dezinformările și campaniile politice care nu respectă regulile, iar ceea ce au făcut oamenii din spatele lui Călin Georgescu pe Facebook nu a fost cu nimic mai curat decât ce am văzut pe TikTok. Vlad Dumitrescu a analizat cum afectează această combinație democrația și cum nu face decât să amplifice polarizarea și conflictele sociale.

5 sfaturi în relația României cu China

Evitarea Chinei ca politică de stat sau din contră, abordarea ei prin măsuri extreme – ori restricționăm, ori o băgăm în sufragerie – nu are cum să funcționeze. Expertă în spațiul chinez, Andreea Brînză face cinci recomandări viitorului președinte și prim-ministru, în relația cu China. Totul trebuie să înceapă de la definirea unei strategii specifice, în interesul României, care să cântărească atent și riscurile, și avantajele. Oricum, să te prefaci că China nu contează e ceva nerealist și păgubos.

Infograficul Panorama

Diaspora e hulită acum de mulți români, pentru că a ajuns să pompeze voturi în partidele extremiste și, culmea, anti-UE. Tot ei sunt oamenii care au ajuns investitor strategic al statului român. Banii trimiși de ei în țară sunt în jur de 3% din PIB, iar cei mai mulți vin din Spania, Italia și Germania, ne arată infograficul făcut de Edit Gyenge, în acest material despre diaspora, marele nostru investitor.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Cătălin Teniță

Nu o să înțeleg în veci de ce, pentru a demonstra incompetența, corupția sau ticăloșia unor politicieni din PSD sau PNL, cei din opoziție țin să manipuleze ieftin sau chiar pur și simplu să mintă, doar pentru a exacerba percepția unor enormități și așa evidente, pentru cine dorește să le vadă. Au suficientă muniție politică în chiar faptele celor cu care se luptă, nu trebuie să manipuleze nimic.

Liderul REPER București, fostul deputat Cătălin Teniță, s-a refăcut după zdrobitorul 1% obținut la parlamentare și, după cum ne-a promis, luptă în continuare pentru noi. O face acum în sectorul 4, unde se întâmplă să locuiesc și eu. Și ne arată intenția scandaloasă a primarului Daniel Băluță (PSD) de a impune o taxă de 540 de lei pe an deținătorilor de autovehicule înregistrate în sector, care nu dețin în proprietate sau chirie un loc de parcare. Ce primesc în schimb? Dezvoltare urbană, cică, dar și acces gratuit în parcările cu plată ale primăriei.

Suficient de scandalos? Desigur. Ce face Teniță al nostru, bătându-se în piept că se luptă să ne scape, cu cei doi consilieri locali pe care îi are REPER în sector? Scrie că taxa se va aplica „tuturor” posesorilor de auto din sector, „indiferent dacă au sau nu loc de parcare de la primărie”. Adică exact ce scrie negru pe alb în proiectul lui Băluță că NU se va întâmpla.

Nu pricepe Cătălin Teniță un simplu text scris? Cu siguranță că nu e cazul, avem de-a face cu un antreprenor IT foarte inteligent. Se expune absolut inutil la contraatacurile PSD și își pierde credibilitatea în ochii propriilor alegători, care fac parte dintr-o nișă cu educație peste medie și pretenții elevate de la politicienii care îi reprezintă? Cam da.

Cifra săptămânii