Panorama cu ALP: Constelația pionilor comozi care controlează servicii secrete și companii de stat

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.

Vorbim azi despre constelația de pioni și politruci care sufocă România, plantați la vârful tuturor instituțiilor și comisiilor cu greutate – de la parlamentarii care ar trebui să controleze civil serviciile secrete, la marile companii strategice de stat. Ne oprim apoi la intelectualul deputat AUR Mihail Neamțu, care propagă falsuri nostalgice AI, cu viața la țară printre lămâi și golden retrieveri.

Constelația pionilor comozi care controlează servicii secrete și companii de stat

Portretul-robot pe care decidenții României îl caută, atunci când numesc pe cineva la conducerea unei instituții sau comisii cu greutate strategică, este în primul rând un yesman comod de partid, eventual un om „din sistem”, care nu ridică probleme sau inițiative deranjante. Dacă ne mai trebuia vreo dovadă în acest sens, ea a venit cu numirile conducerilor la comisiile de așa-zis control al serviciilor secrete, din Parlament.

Cumva, e în firea lucrurilor. Reflexul oricărui șef incompetent este să se înconjoare de lingăi care nu-i contestă tâmpeniile sau care au spiritul critic amputat de o incompetență chiar și mai mare decât a șefului suprem. Așa stau lucrurile și prin companii private, nu doar în politică sau la stat. Ba chiar, ne uităm peste Ocean, la farul democrației mondiale – SUA, și vedem cum Donald Trump s-a înconjurat de o garnitură de „muppets” a căror principală calitate e că l-au periat la momentele potrivite pe liderul suprem, susținându-i inepțiile în public.

Diferența dintre noi și americani e totuși de la cer la pământ: acolo, sub acești lideri vremelnici și potențial dăunători bunului mers al democrației și instituțiilor de stat, rămân mai mulți experți și oameni valabili care țin steagul competenței sus, pe cât posibil. Nu se cocoașă sub găunoșenia liderilor, așa cum se întâmplă în România. Aici, instituțiile de stat au ajuns pietrificate în incompetență și miserupism. Orice tentativă de reformă sau eficientizare e întâmpinată cu proteste vehemente. Experții și competenții noștri bugetari există, însă rezistă ca soldații japonezi prin tranșee, invizibili ochilor publici.

În Parlament, nici nu prea ai ce să alegi. Oamenii ajung acolo votați de popor, în funcție de simpatii și preferințe politice, nu pe baza unor competențe. Așa că numirile în comisiile de specialitate au loc pe baza unui algoritm politic, în funcție de proporțiile mandatelor parlamentare și în cel mai bun caz pe baza unor afinități vagi cu domeniile respective.

Comisiile parlamentare de control al serviciilor secrete – SRI și SIE – ar trebui să joace un rol crucial într-o democrație. În România, ele au fost mereu niște elemente de decor sau chiar portavoci ale serviciilor secrete. În toată istoria parlamentară de 35 de ani a României, ele nu au produs un dram de informație sau măsură care să fie în interesul publicului, nu al serviciilor. De altfel, pârghiile lor legale de control sunt niște glume frumos parfumate, pe care nu s-a deranjat nimeni să le eficientizeze în sensul unui control real al activității SRI și SIE. Pentru că cine deranjează zboară.

Acum, PSD pare că s-a decis să adauge și insultă palmelor pe care le dă oricum bunului-simț al politicii, de atâția ani, promovând la vârfurile statului o pleiadă de politruci incompetenți, versați mai ales în combinații de partid și de corupție. Așa că, la controlul SRI l-a plantat președinte pe deputatul Eugen Bejinariu, iar la controlul SIE l-a cocoțat vicepreședinte pe fostul turnător la Securitate Felix Stroe, de la Constanța.

Ambii au fost ofițeri de armată: Stroe la Marină, înainte de 1989, ba Bejinariu a ajuns chiar să aibă gradul de general-maior în rezervă, activând în armată până la începutul anilor 2000, când a intrat în politică alături de PSD-ul lui Iliescu și Năstase.

Cam aici se opresc vagile „afinități” cu domeniul, despre care ziceam. Bejinariu s-a remarcat de-a lungul timpului prin legături controversate de afaceri și de politică, cu grupările care au jecmănit statul sub administrațiile Iliescu și Băsescu, de la Bittner până la Cocoș, ajungând milionar din postura de etern angajat la stat. A scăpat de urmărirea penală a procurorilor anticorupție, în dosarul Microsoft, doar pentru că a fost protejat cu imunitate de colegii parlamentari.

În rest, când a avut ocazia să servească SRI, a făcut-o: în 2005, a promovat visul umed al oricărui serviciu secret – un proiect de lege care ar fi permis SRI să intercepteze comunicațiile fără mandat de la judecător.

La rândul său, Felix Stroe, trimis de PSD să controleze parlamentar SIE, a fost vremelnic informator al Securității, la tinerețe. A avut și nume de cod, iar comuniștii l-au pus în comitetul politic al Marinei militare, ca să propovăduiască binefacerile politicii ceaușiste. Stroe nu este însă oficial colaborator al Securității, CNSAS considerând că acțiunile de informator ale acestuia nu au fost suficiente pentru un asemenea verdict, conform legii. Stroe s-a remarcat în politica PSD de la Constanța, în siajul marilor oameni de stat Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu.

Dacă ne uităm la istoricul ultimilor 10-15 ani, vedem că aceste comisii au fost conduse doar de personaje similare. Fie oameni controversați, fie unii despre care nu puteai lipi vreo inițiativă sau luare de poziție semnificativă în toată viața lor politică. PSD a defilat la controlul SRI cu Claudiu Manda, Adrian Țuțuianu sau Georgian Pop, cel care se remarca citind comunicate din partea SRI. La controlul SIE, PSD i-a avut pe inginerul mecanic Mihai Weber, trecut prin clasicele fabrici de diplome și control de calitate ale serviciilor și armatei, sau pe Gabriel Vlase, care ulterior a ajuns să conducă în mod absolut invizibil SIE.

PNL nu e mai prejos, dar măcar bagă în față personaje mai inodore. Alexandru Muraru, geamănul ambasadorului nostru în SUA, e șeful comisiei de control al SIE. La SRI, liberalii l-au pus vicepreședinte pe inginerul mecanic Nicolae Neagu – aparent, ingineria mecanică asigură ceva competențe în acest domeniu, vezi cazul Weber. Anii trecuți, PNL a defilat la vârful acestor comisii cu oameni precum Ioan Chirteș sau Mihăiță Calimente.

Chirteș s-a făcut remarcat în toamna anului trecut, cu câteva săptămâni înainte de alegerile prezidențiale, când a declarat că SRI nu a găsit campanii de propagandă sau dezinformare coordonate de actori străini, ostili la adresa României. Câteva săptămâni mai târziu, România anula alegerile invocând fix acest motiv, pe baza unor rapoarte ale serviciilor secrete care nu au produs nicio dovadă până în ziua de azi.

Acestea nu sunt excepții care pot fi puse pe seama disperării partidelor și a serviciilor secrete de a nu se deranja unele pe altele. E o politică de stat. Comisia Europeană a ajuns să reproșeze României politica de numiri opace, politizate, nebazate pe competențe, la marile companii strategice ale statului, de la Nuclearelectrica și Hidroelectrica, la CFR sau Metrorex. Este unul din principalele motive pentru care peste un miliard de euro din banii PNRR sunt blocați.

Pleiada de pile și proptele politice de la conducerea marilor companii de stat nu e doar o formă de control politic și de îmbogățire a unor politruci comozi, ci e rețeta sigură pentru lipsa de performanță economică și de reformă.

Ca și în cazul controlului asupra serviciilor secrete, politrucii din fruntea companiilor de stat funcționează pe același principiu: noi ne facem că vă controlăm/manageriem, voi vă faceți că performați în interes public, național sau economic, după caz.

Recomandările lui ALP

Cinci lucruri pe care să le verifici pe eticheta mâncării

Poate fi un sport la care să-ți spargi capul dacă vrei să descifrezi pe eticheta alimentelor balanța corectă între ingrediente sănătoase, aditivii și „e-urile” artificiale sau cum se leagă proteinele cu carbohidrații și grăsimile. Nu e însă așa de greu, odată ce deprinzi niște reguli de bază și indicii care te scutesc de timp pierdut. Alexandra Albu a făcut un mic ghid de citit etichetele alimentelor, ca să știm ce și cât să băgăm în noi sănătos.

Bunica-influencer care face recenzii de cărți

Ileana Ivașcu are 84 de ani și a ajuns să aibă timp de citit abia acum, la bătrânețe, în curtea ei din Maramureș. Toată viața s-a spetit cu munca grea la țară, dar acum are câteva sute de cărți în mica ei bibliotecă. Le citește cu pasiune și le povestește și altora, în timp ce nepotul ei o filmează. Așa a ajuns o mică vedetă online. „Recenziile bunicii” îți arată că viață tradițională, frumoasă la cap și la suflet, există peste tot în România. Raluca Ion ne-a adus-o și nouă mai în față, în Panorama.

Băncile fac pasul în spate, în lupta cu încălzirea globală

Cu un ochi la profit și cu altul la responsabilitatea socială de a proteja planeta, marile bănci americane au decis că mai importanți sunt banii. De încălzirea globală care ne aduce tot mai multe incendii, furtuni și dezastre naturale pe cap, mai vedem noi. Ciprian Ioana a scris cum au decis acestea să se retragă dintr-un acord care le obliga să finanțeze proiecte „verzi”.

Meta și democratizarea fact-checkingului

Ca și alți miliardari tech, Mark Zuckerberg a decis să facă plecăciunea în fața lui Donald Trump. Decizia de a elimina fact-checkingul și a relaxa moderarea de conținut pe platformele sociale ale Meta a venit într-un moment cât se poate de prost: dezinformările și discursul urii sunt mai intense ca oricând. De ce le-ar pune capac omul care din asta se îmbogățește? Să le modereze „comunitatea”. Vlad Dumitrescu explică de ce e asta periculos.

Horațiu Potra s-a îmbogățit din banii comuniștilor chinezi

Mercenarul Horațiu Potra a ajuns în lumina reflectoarelor recent, în siajul lui Călin Georgescu și al mercenarilor români pe care i-a dus în Congo, însă istoria sa e lungă. Mihai Munteanu de la Captura arată cum s-a îmbogățit Potra păzind cu arma în mână interesele Chinei comuniste în Africa, pe filiera miliardarului Frank Timiș.

Infograficul Panorama

Când mai auziți pe cineva lamentându-se nostalgic comunist, că România nu mai produce nimic și se alege praful și pulberea de noi de când suntem în UE, puteți să-i arătați acest grafic simplu, cu evoluția PIB-ului României. În vastul material interactiv „Radiografia motoarelor de dezvoltare a României, județ cu județ”, Edit Gyenge a pus la un loc o mulțime de alte date economice și sociale care arată cum am evoluat.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Mihail Neamțu

Unul dintre eternii atârnători ai politicii românești, cu ocupații profesionale și competențe incerte, Mihail Neamțu și-a găsit în sfârșit un loc de muncă stabil, ca parlamentar din partea AUR. Mufarea sa la țâța trumpismului și populismului naționalist-conservator, făcută atât de deșănțat, că i-a silit să se dezică de el până și pe clasici conservatori precum Papahagi sau Baconschi, a dat în sfârșit roade. Mihail are job: e deputat și chiar șef al Comisiei de Cultură.

Ca un mare om de litere, care are și doctorat la Londra, Mihail postează asiduu pe rețelele sociale, în special abordări care să umfle pipota publicului naționalist, ultraortodox, retrograd, pe inflamarea căruia a ajuns în Parlament.

Uneori, o ia grav pe arătură, așa cum a pățit cu publicarea unei fotografii în mod evident produse de AI, care întruchipa un bătrân sărăcăcios, un copil și doi superbi căței golden retriever, în ipostaza de a vinde produse tradiționale la marginea șoselei: morcovi, usturoi, dar și lămâi, aceste fructe cu care românii se delectează încă de pe vremea dacilor.

„România reală. România trădată”, a titrat pășunist Mihail, pe pagina sa de Facebook. Când i s-a semnalat că răspândește imagini false, Mihail a șters postarea. Deputatul și omul de cultură Neamțu a explicat că a găsit poza pe rețeaua X și că „mi s-a părut că reflectă o imagine din viața reală a satelor românești, pentru că am văzut aceste imagini cu ochii mei”.

Îmi imaginez cum ar fi putut să arate viața la țară, la Mihail, conform acestei fotografii: cum se juca el cu copiii printre lămâi, iar mamaia îi făcea o limonadă rece din lămâile culese din curte, în timp ce tataia antrena golden retrieverii, să apere orătăniile de vulpe sau de urs. Apoi, tataia își lua pe el paltonul ăla bun, negru, își împletea boem fularul la gât și ieșea să vândă lămâi pe ulița asfaltată brici, păzit de cei doi retrieveri ai săi, Donald și Elon.

Uneori, toate cărțile și doctoratele din lume nu pot estompa talentul natural.

Cifra săptămânii