De ce au demisionat alții

Dezvăluirea că teza de doctorat a premierului Nicolae Ciucă include conținut plagiat în cel puțin 42 de pagini din totalul de 138 (ancheta Emiliei Șercan, AICI) a readus în discuția publică unele dintre restanțele tranziției românești, începând cu impostura sistemică din mediul academic și încrederea în presa care dă semne de „blat politic”. 

Scandalul plagiatului prim-ministrului Ciucă are însă de-a face și cu ideea de responsabilizare instituțională pe care românii o cer tot mai insistent, pentru că ea e standardul în „lumea civilizată”.

Când Panorama și-a propus să arate cum a schimbat diaspora România pe model occidental, sociologul Dumitru Sandu avea următoarea explicație: 

Pentru a vedea cum se dă seama în alte țări, Panorama redă mai jos, ca studii de caz care să ne ofere încă o perspectivă, ce i-a făcut pe alți șefi de stat și de guvern să demisioneze. 

Nu pot fi descrise drept demisii de onoare, ci mai degrabă demisii inevitabile în culturi politice și sociale în care liderii chiar răspund în fața celor pe care-i reprezintă.

Sebastian Kurz, fost cancelar austriac – scandal de corupție

Cândva copilul-minune al politicii europene, Sebastian Kurz nu doar că a fost nevoit să demisioneze, în octombrie 2021, din funcția de cancelar al Austriei, dar s-a retras complet din politică. Motivul: un scandal de corupție, în care Kurz ar fi folosit bani publici pentru sondaje de opinie „cu dedicație” și pentru a plăti (1,3 milioane de euro) un ziar austriac să publice aceste sondaje favorabile partidului cancelarului.

„Vreau să mă retrag pentru a pune capăt blocajului, a evita haosul şi a asigura stabilitatea”, și-a motivat el demisia. 

Mark Rutte și întregul guvern olandez – abuz al unei instituții publice

Deși tocmai și-a început cel de-al patrulea mandat de premier al Olandei (după noi alegeri), Mark Rutte a fost nevoit să demisioneze, împreună cu întregul său guvern, în ianuarie 2021. Motivul: dezvăluirea că zeci de mii de familii nu au mai primit alocații după ce au fost acuzate pe nedrept de fraudă. Nu doar atât, dar oamenilor li s-a cerut să dea înapoi sumele primite pe parcursul mai multor ani. 

„Au fost acuzați oameni nevinovați, iar viețile lor au fost distruse. Responsabilitatea trebuie să fie a mea”, a explicat Rutte.

Robert Fico, fost prim-ministru slovac – jurnalist asasinat

În 2018, când se afla la cel de-al doilea mandat de prim-ministru al Slovaciei, Robert Fico și-a dat demisia, pe fondul protestelor cauzate de asasinarea jurnalistului de investigație Jan Kuciak și a logodnicei lui. Kuciak ancheta corupția de la vârful politicii slovace, inclusiv din guvern, și legăturile politicienilor cu mafia italiană. 

Demisia lui Fico a permis coaliției pe care o formase să rămână la putere și a evitat convocarea unor alegeri anticipate.

Sigmundur Davíð Gunnlaugsson, fost prim-ministru al Islandei – Panama Papers

Venit la putere drept cel mai tânăr prim-ministru al Islandei de până atunci, Gunnlaugsson și-a dat demisia în 2016, după ce a apărut în dezvăluirile Panama Papers. 

Concret, compania soților Gunnlaugsson a deținut obligațiuni de milioane de euro în bănci mari din Islanda, iar când băncile au intrat în insolvență în timpul crizei financiare, compania a devenit creditor.

Islandezul a fost primul politician dat jos de Panama Papers. 

Pál Schmitt, fost președinte al Ungariei – plagiat

În 2012, același an în care România trecea prin primul său scandal de plagiat la vârful statului, președintele Ungariei demisiona, ca urmare a unui scandal similar. Presa (HVG) de la Budapesta dezvăluise că peste 200 din cele 215 pagini ale tezei de doctorat susținută de Schmitt în 1992 aveau conținut plagiat. 

Christian Wulff, fost președinte german – scandal de corupție

În 2012, președintele german și-a dat demisia din cauza unor acuzații de însușire de bunuri necuvenite și trafic de influență, în perioada în care Christian Wulff a fost premierul landului Saxonia Inferioară. Era vorba, printre altele, de 720 de euro – valoarea unei cazări la Oktoberfest pe care un producător de film i-a plătit-o lui Wulff. 

La o zi după ce s-a cerut ridicarea imunității șefului statului, acesta a renunțat la funcție. Doi ani mai târziu, fostul președinte a fost achitat de toate acuzațiile.