O analiză a firmei de consultanță Frames arată că în România afacerile cu căminele de bătrâni au crescut de 45 de ori în ultimii 15 ani. Dacă în 2008, cifra de afaceri era de 4,6 milioane de lei, în 2022 ajungea la 206 milioane de lei. Pe lângă creșterile cifrei de afaceri, și profitul a crescut de 260 de ori, de la 170.000 de lei în 2008, la 46 de milioane de lei, în 2022.
În topul firmelor, se numără Asertivo Premium SRL, cu o cifră de afaceri de 7,7 milioane lei în 2022, ce oferă cămine în Otopeni, unde prețul pleacă de la 267 lei în cameră dublă pe zi și ajunge până la 367 de lei pe zi, în cameră single cu un nivel de îngrijire mai ridicat.
Pe locul doi, cu o cifră de afaceri de 5,61 milioane lei în 2022, se află Căminul Privat pentru Bătrâni din Sectorul 6 (Corsica Obiect SRL), unde tarifele încep de la 3.000 de lei pe lună pentru cazare în cameră cu patru paturi.
Am contactat mai multe cămine de bătrâni, iar tarifele încep din jurul valorii de 3.000 de lei, iar pentru cazarea în cameră single, prețurile variau între 3.500 și 4.000 de lei.
Un bătrân care se încadrează în media statistică, fără handicap, ce beneficiază de o pensie medie de 1.855 de lei, ar trebui deci să scoată din buzunar încă peste 1.000 de lei, pentru a se putea caza într-o astfel de locuință.
Trebuie spus că statul oferă fonduri ce pot ajuta cu instituționalizarea bătrânilor. Banii sunt disponibili prin intermediul primăriilor, dar nu se acordă oricărui vârstnic, ci doar celor care nu se pot îngriji singuri, nu realizează venituri îndeajuns de mari pentru a-și acoperi singuri cheltuielile, sunt singuri sau suferă de afecțiuni socio-medicale.
Căminele-fantomă, case pentru persoanele vârstnice
Pentru că cererea este foarte mare, iar birocrația pentru a obține autorizațiile de funcționare este mare și presupune respectarea unor reguli impuse de stat, există și multe centre pentru îngrijirea bătrânilor care funcționează „la negru”, fără aprobare de la autoritățile locale competente.
E vorba de case care adăpostesc bătrâni clandestin. Altele au autorizații, care se dau însă pe ochi frumoși, după cum s-a dovedit și în scandalul azilelor din Ilfov.
„Licența se dă doar pe documente, ceea ce este defectuos, așa s-a văzut și la Ilfov. E ca și cum ar trebui doar să ai dosarul potrivit, nu contează dacă ai beneficiarii în regulă, ceea ce nu este în regulă. Ceea ce se întâmplă zilele acestea este exact consecința faptului că în sistemul de licențiere lucrurile nu merg cum trebuie, iar la control merg și mai rău” spune Mihaela Munteanu, director de comunicare al FONSS.
La o simplă căutare pe Facebook a profilurilor publice ce conțineau cuvintele “casă îngrijit bătrâni”, găsești imediat astfel de afaceri, care nu se găsesc însă pe lista căminelor acreditate de Ministerul Muncii.
Am contactat un astfel de cămin din Ilfov, pe care l-am găsit pe Facebook. Explicația care ne-a fost oferită pentru că nu se regăsește pe lista oficială a căminelor de bătrâni a fost că este înregistrat ca un cămin pentru persoane dependente, care ia însă în îngrijire și bătrâni.
În urma controalelor dispuse de Guvern, după scandalul azilelor din Ilfov, au fost închise sau suspendate aproape 100 de centre unde erau îngrijiți bătrâni.
Varianta 3: caut o persoană să îngrijească o bătrânică
Dacă în azilele pentru bătrâni sunt peste 32.000 de paturi, la o populație de peste 3,6 milioane de vârstnici, e clar că numărul e insuficient. Există însă și soluții alternative, la mica înțelegere, de care grupurile de Facebook locale sunt pline.
Există și grupuri dedicate de Facebook, unde îngrijitorii își anunță oferta de lucru, discută salarii, dar oferă și sfaturi referitoare la condițiile de lucru. Angajarea unui îngrijitor nu se face întotdeauna cu acte, ci de multe ori se recurge la o plată zilnică sau orară, direct în mână.
Există îngrijitoare ce se ocupă de mai multe persoane, fac lucrul în schimburi, vin de câteva ori pe zi atunci când este nevoie, iar în restul timpului fac aceeași activitate, doar că în casa altcuiva.

Teoretic, consiliile locale pot veni în ajutorul acestor oameni care oferă servicii de asistenți sociali, cu care pot încheia contracte. Statul poate plăti însă doar jumătate din salariul de bază brut al unui îngrijitor la domiciliu, care conform Legii Salarizării Cadru este de 2.535 de lei brut. În urma contractului cu statul, timpul de muncă de la locul principal de muncă al îngrijitorului informal se înjumătățește, iar asistentul urmează să încaseze venituri de la consiliul local ce vor ajunge la 1.267 de lei brut pe lună, adică undeva la 750 de lei.
Ce putem face mai departe pentru bătrânii asistați
Îngrijirea bătrânilor este deficitară și slab înțeleasă de autoritățile care o au în responsabilitate, pentru că nu există rapoarte sau investigații guvernamentale. Periodic, guvernul publică o strategie pentru persoanele vârstnice în care-și stabilește țintele, iar mai apoi elaborează o serie de pași pe care trebuie să-i urmeze. De cele mai multe ori, sunt doar vorbe rămase pe hârtie.
„Eu pot să vă spun un lucru absolut valabil. Noi nu evaluăm ce am făcut în perioada precedentă, mai facem una, că trebuie să facem, pentru că așa zic strategiile europene. Una dintre observațiile principale pe care noi le facem este că nu au fundamentarea pe perioada anterioară, iar această observație adesea trece nevăzută. Se ignoră cu desăvârșire. Noi bifăm că am mai făcut un document și nu ne trage nimeni de urechi. Ne facem că facem. Au mai existat astfel de strategii, dar nu există niciun studiu referitor la bătrânii din România”, spune Mihaela Munteanu, de la FONSS, pentru Panorama.
Nu atât banii ar fi problema. Finanțările în domeniul asistenței sociale există, iar în repetate rânduri, guvernul a oferit fonduri nerambursabile, pentru a dezvolta cămine pentru bătrâni. În mai, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a lansat în consultare publică Ghidul solicitantului, pentru a oferi „servicii de suport pentru persoane vârstnice”. Furnizorii de servicii privați, dar și publici pot aplica pentru sume care cumulează 80 de milioane de euro, ce ar putea să meargă către construirea de centre sau reabilitarea celor existente.
Apelul face parte din Programul pentru Incluziune și Demnitate Socială (alocare de peste 4 miliarde euro), demarat din 2021 în cadrul căruia, România nu a implementat nimic, cu excepția unor întâlniri de promovare a programului, în perioada mai 2023.
În urma programului, vârstnicii ar beneficia de cel puțin 241 milioane de euro, doar că țintele sunt timide:
- Creșterea capacității serviciilor de îngrijire pentru persoane vârstnice din mediu urban pentru cel puțin 1.900 de beneficiari.
- Creșterea capacității serviciilor de îngrijire persoane vârstnice la domiciliu cu cel puțin 2.000 de îngrijitori, pentru cel puțin 10.000 de persoane vârstnice din mediul rural.
Până când autoritățile cu responsabilități în protecția socială a bătrânilor vor ajunge să își facă treaba cu adevărat, iar banii europeni și de la statul român vor ajunge să fie puși în slujba beneficiarilor care au nevoie de ajutor, pare deci că mai avem de așteptat, iar situația generală nu se va schimba prea rapid.