Cum se pregătește România de valul de refugiați afgani

După mai bine de două săptămâni în care aeroportul din Kabul a devenit un adevărat hub de salvare pentru peste 100 de mii de afgani, americanii și aliații lor au părăsit definitiv țara. În locul lor au ajuns la putere talibanii, care au mărșăluit nestingheriți prin Afganistan și au cucerit aproape fără nicio opoziție Kabulul. E un déjà vu pentru populația afgană căreia i-au priit cei 20 de ani în care SUA au încercat să creeze o democrație de tip occidental pe teritoriul țării lor și care va fi nevoită să trăiască din nou sub un regim teocratic.

Tot un déjà vu au și europenii, care după criza refugiaților din 2015, determinată de efectele războiului civil din Siria, sunt puși din nou în fața unui potențial nou val imigraționist. ONU estimează că până la sfârșitul anului peste 500.000 de afgani ar putea fugi din țară, iar Uniunea Europeană a făcut deja planuri de sprijin pentru țările vecine Afganistanului.

Între timp și în România lucrurile încep să se miște. Ce-i drept, ritmul măsurilor ar trebui să fie unul mai alert, dat fiind faptul că acum, din cauza restricțiilor de călătorie impuse de pandemie, spre deosebire de precedenta criză a refugiaților, România a intrat pe ruta Balcanilor de Vest.

Cum se pregătește România, în pragul unui record de solicitări de azil

Liderii politici din România au convocat un CSAT pe 25 august, la zece zile după căderea Kabulului, în care au concluzionat că „se impun modificări de urgență ale cadrului normativ al Ministerului Afacerilor Interne și al Ministerului Afacerilor Externe pentru completarea capacităților de răspuns la situațiile din teren, astfel încât statul român să poată oferi în mod eficient asistență pe palierul preluării și relocării de cetățeni afgani.”

Totodată, în comunicatul CSAT se anunță că s-au făcut pregătirile necesare pentru preluarea potențialilor refugiați. În prezent România are șase centre de refugiați, la București, Galați, Giurgiu, Șomcuta Mare, Suceava și Timișoara, care au în total o capacitate de 1.100 de locuri. Autoritățile au lărgit capacitatea acestor centre cu încă 500 de locuri, din care 300 vor fi alocate Galațiului. De asemenea, România va avea și un nou centru pentru refugiați, în localitatea Crevedia din județul Dâmbovița. Este construit din bani europeni și va avea o capacitate de 500 de locuri. Chiar și cu capacitatea mărită la 2.000 de locuri nu acoperim nici măcar o treime din câți solicitanți de azil au fost doar anul trecut.

Potrivit datelor culese de pe site-ul Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI), nu mai puțin de 6.158 de persoane au cerut anul trecut azil în țara noastră. Este de departe cel mai mare număr de solicitări, cu peste 1.200 de cereri mai multe decât în 2017, când fusese stabilit precedentul record (4.819). Asta în timp ce în 2019 numărul de solicitări de azi se oprise la 2.519 persoane.

Iar cei care vor să își ia viața de la capăt în România încep să fie din ce în ce mai mulți. De altfel o altă cifră interesantă din comunicatul IGI este dată cele 1.003 persoane care au urmat programul de integrare în anul trecut, din care peste 500 sunt din Siria, 120 din Somalia, 87 din Irak și 76 din Afganistan. În comparație cu anul precedent se constată o creștere cu 23% a numărului de persoane care au solicitat înscrierea în programul de integrare.

În cadrul acestuia, solicitanții de azil au parte de cursuri de limba română, consiliere psihologică și profesională, dar și un ajutor financiar nerambursabil de 540 de lei. De asemenea, azilanții pot să se cazeze, la cerere, în centrele Inspectoratului General pentru Imigrări, pe toată perioada de 12 luni, până la finalul perioadei de integrare. Însă, cum locurile la centrele de refugiați sunt limitate, un solicitant de azil poate beneficia și de un ajutor de 540 de lei pentru chirie și încă unul de asistență de întreținere, care variază de la 120 de lei pe persoană în sezonul de vară și 155 de lei în timpul iernii.

În fața noului val de refugiați, Guvernul pune la bătaie o sumă mai mare pentru chirii. Potrivit unui proiect de hotărâre de guvern elaborat de către Ministerul de Interne sumele care se acordă solicitanților de azil din România pentru închirierea unei locuințe și pentru întreținere vor fi mai consistente. Astfel, potrivit acestui HG, ajutorul pentru închirierea locuinței ar urma să crească la 808 lei de persoană pe lună, cel pentru întreținere ajunge la 145 lei pe lună de persoană pe perioada sezonului de vară şi 185 lei de lună de persoană pe perioada sezonului de iarnă.

Statul român estimează că pentru plata chiriei și întreținerii de către persoanele care au cerut azil MAI are cheltuieli de peste  6,4 milioane de lei, în timp ce după aprobarea de către Guvern a noilor plafoane, suma ar urma să crească la aproximativ 15,3 milioane de lei anual pentru perioada 2022-2024.

Flavius Ilioni-Loga, președintele Grupului de Inițiative sociale LOGS din Timișoara, una dintre cele mai active organizații care se ocupă de refugiați, ne-a explicat însă mai multe dintre barierele cu care se confruntă azilanții în țara noastră:

„Legal, procesul de integrare este similar cu alte state europene, dar noi știm că exista multe provocări, precum accesul limitat la cursuri de limba română. Doar 4-6 ore săptămânal nu sunt suficiente pentru a învăța limba română într-un timp cât mai scurt. Accesul la locuințe este o altă provocare. Un oraș dezvoltat ca Timișoara, de exemplu, unde un loc de muncă poate este mai ușor de găsit, are și prețuri pentru chirii foarte mari, iar sistemul de locuințe sociale nu este eficient în Timișoara și nici în alte orașe. Pe de altă parte percepția populației generale poate fi negativă iar un proprietar care este din această categorie nu va fi foarte deschis să primească în chirie refugiați. O altă provocare este accesul la cursuri profesionale. În România nu poți să te înscrii la un curs profesional, de exemplu să fii bucătar, o profesie care poate fi ușor îmbrățișată de refugiați, fără să ai 8 clase recunoscute în România. La fel și cu permisul de conducere. România trebuie să gândească modalități alternative de calificare pentru refugiați.”

2020: Afganii, mai mulți decât sirienii și irakienii la un loc

Din datele culese de Panorama, apare o evoluție remarcabilă în ceea ce privește cetățenia solicitanților de azil. Astfel, mult timp topul a fost dominat de irakieni, trend care s-a temperat începând cu 2018. De departe cea mai șocantă evoluție au avut-o afganii, al căror număr a depășit de patru ori în ultimul an totalul solicitărilor din perioada 2015-2019.

Numărul uriaș de afgani care au solicitat azil în țara noastră (de aproape 12 ori mai mulți decât în întreg anul 2019!) poate fi explicat din două motive. În primul rând tot mai multe persoane au ales să plece din Afganistan în momentul în care a fost anunțată decizia privind retragerea trupelor NATO, anticipând parcă întoarcerea rapidă a talibanilor la putere. În al doilea rând vorbim de o nouă rută prin Balcanii de Vest pentru cei care visează la miracolul occidentului. Țara noastră a intrat în vizorul migranților după ce Croația și Ungaria au mărit vigilența la graniță, iar acest lucru se vede cu ochii liberi și din statisticile privind infracțiunile transfrontaliere în acest an.

Astfel, potrivit unui reportaj al cotidianului spaniol El Confidencial, care citează datele oferite de poliția de frontieră română, numărul migranților ilegali identificați în timp ce încercau să treacă frontierele țării, în primele șase luni ale anului 2021, a fost de 8.758, cu 200% mai mult decât în aceeași perioadă a anului precedent. Iar un număr important dintre cei prinși la graniță solicită azilul politic în România tocmai cu scopul de a evita deportarea.

Timișoara, ultimul popas înainte de intrarea în spațiul Schengen

Iar solicitanții de azil sunt repartizați la cele șase centre de refugiați din țară. Dar pentru că beneficiază de libera circulație oferită de documentul de azil, migranții vin în număr mare la Timișoara, în speranța că vor ajunge la un moment dat să treacă granița în Ungaria, fapt care a creat o prolbmeă pentru orașul de pe Bega. Numeroși migranți au fost surprinși în timp ce se adăposteau în casele părăsite din orașul de pe Bega. Situația din Timișoara a atras și atenția Agenției ONU pentru refugiați (UNHCR) și a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) care au trimis o delegație comună în oraș pentru a examina acest fenomen. De asemenea, și primarul Dominic Fritz a avut o întâlnire cu ministrul de Interne, Lucian Bode, în care au discutat despre cum pot combate numărul mare de migranți care și-au găsit un refugiu în Timișoara.

Președintele Grupului de Inițiative sociale LOGS ne-a povestit cum se simte de la „firul ierbii” numărul record de migranți din ultimul an și jumătate:

„Am fost din prima zi pe teren alături de solicitanții de azil care au ajuns din Serbia în Timișoara. Atunci când autoritățile locale nu s-au putut pune de acord unde să fie carantinați solicitanții de azil, după trecerea Serbiei pe lista galbenă, am ieșit cu ceai și pături, haine pentru solicitanții de azil care au dormit două nopți în fața centrului de azil din Timișoara. Atunci ne-am simțit neputincioși să ajutăm fără să știm că peste câteva zile societatea civilă din România va răspunde impresionant la această dramă. Timișoara a răspuns cu bunătate față de numărul impresionant de peste 8000 de imigranți care au trecut prin oraș. Sute de voluntari au gătit și distribuit mâncare iar alte sute de români din țară și străinătate au donat bani pentru a cumpăra alimente. Dacă mă întrebați pe mine, este un sentiment amestecat de compasiune pentru oamenii care pleacă din țara lor și neputința de a schimba ceva dar și uimirea că suntem totuși de ajutor, arătăm bunătate și prin serviciile noastre acești oameni, fie că sunt în tranzit, fie vor rămâne în Romania, vor simți că sunt bineveniți”.

Flavius Ilioni-Loga a explicat pentru panorama.ro care sunt principalele probleme pe care le întâmpină afganii de la Timișoara:

„Diferența majoră este că solicitanții de azil afgani, majoritar paștuni, nu vorbesc limba engleză. Dacă în general refugiați sirieni și irakieni, care până în 2019 erau principalul grup de refugiați în România, vorbesc engleza la un nivel avansat, cu imigranții din Afganistan ne este greu să comunicăm în profunzime. Evident, toți afganii cunosc cuvinte simple, precum „bread, food, shower, rain”, dar puțini sunt cei cu care putem comunica. De aceea când găsim câte o persoană care vorbește bine engleza, ne conectăm mai mult cu această persoană. Noi la LOGS avem un mediator intercultural tânăr, din Afganistan, de 22 de ani, care se află în România de 7 ani. Dar el vorbește dari, vine din zona aproape de Iran, și pashto mai puțin.”

Flavius a explicat că o altă caracteristică specială a afganilor este tinerețea lor:

„Majoritar, refugiații din Afganistan sunt tineri cu vârste cuprinse între 16 – 24 de ani. Am inaugurat în aprilie 2021 un centru comunitar pentru refugiați la Casa LOGS, unde am asistat 479 de solicitanți de azil între 17 mai și 27 iulie. Dintre aceștia 412 erau din Afganistan, din care 233 erau minori, sub 18 ani. Ar mai fi de remarcat și lipsa educației printre cetățeni afgani, care este corelată evident cu zona paștună din care provin, o societate mai agrară, mai săracă.”

România, o „casă sigură” pentru peste 3.700 de refugiați

Numărul mare de cereri de azil pare să fi pus probleme și polițiștilor de imigrări, care anul trecut au reușit să soluționeze în etapa administrativă 2.480 de cereri de protecție internațională. Astfel, au fost acordate o formă de protecție în 667 de cazuri, dintre care 251 de cetățeni au primit statutul de refugiat în țara noastră iar altor 416 le-a fost acordat statutul de protecție subsidiară. De asemenea, au fost aprobate 103 cereri de reunificare a familiei și 19 au fost respinse. În mare măsură însă țara noastră rămâne doar un punct de tranzit pentru drumul refugiaților spre occident. Motivele sunt destul de simple:

„O mare parte dintre solicitanții de azil din Afganistan nu sunt motivați să rămână în România. Cel mai ușor lucru este să aruncăm vina pe ei, să ne spunem că ei nu vor acest lucru și gata. Dar provocarea ar fi să ne întrebăm de ce nu doresc să rămână în România? Cum sunt condițiile de cazare? Câți traducători avem de paștună? Nu discutăm despre a convinge pe cineva să rămână în România, ci despre factorii demotivaționali,”, ne-a povestit Flavius.

Tot președintele LOGS ne-a oferit însă și un exemplu pozitiv.

„România este însă o casă sigură pentru câteva mi de refugiați. În iunie 2021 erau puțin peste 3.700 de refugiați cu permise de ședere în toată țara. Printre ei este se numără și colegul nostru Mujib, mediator intercultural, care se află cu familia de 7 ani în Timișoara. Îl cunosc din primele zile de când a ajuns aici. Acum lucrăm împreună. Familia lui lucrează aici, sora lui a terminat la Timișoara o facultate de IT, o soră mai mica este premiantă la un liceu din oraș. Pentru ei România, mai ales acum, oferă siguranța de care aveau nevoie. Nu vreau să fiu înteles greșit, refugiații din România au multe obstacole în procesul de integrare, iar asistența socială și siguranța financiară din România nu poate fi comparată cu cea din alte state europene, motiv pentru care milioane de români muncesc acum în alte țări, dar totuși unii reușesc. Eu cred că refugiații care reușesc în România sunt niște eroi care o iau de la capăt într-o țară nouă, cu resurse puține.”