ETIC VERSUS NECESITATE

Saga centralelor de apartament din România și cum se încălzesc locuitorii altor capitale europene

Computer Hope Guy
Doar blocurile deja construite vor rămâne cu centrale de apartament, dezvoltatorii imobiliari vor trebui să găsească soluții mai puțin poluatoare pentru blocurile noi. Sursa foto: Shutterstock

De anul acesta, românii vor rămâne fără cea mai facilă măsură prin care se protejează în număr tot mai ridicat de prăbușirea, pe zi ce trece, a sistemelor publice de termoficare. Centralele proprii de apartament vor fi interzise în blocurile noi pentru a proteja mediul. Soluții există, însă toate vizează un plan pe termen cel puțin mediu, în contextul în care avariile tot mai dese lasă, iarnă de iarnă, zeci de mii de oameni fără apă caldă și cu caloriferele reci. Panorama a analizat soluțiile găsite nu doar în alte țări, ci și în câteva orașe din România care au înțeles, în ultimii ani, importanța investițiilor în modernizarea termoficării publice.

Ultimele trei ierni au adus un număr record de avarii la sistemele municipale de termoficare. Conductele se învechesc pe zi ce trece, iar sistemele nu au fost concepute pentru a face față nivelului actual de populație. Proprietarii de apartamente din blocuri vechi și-au găsit salvarea în debranșarea de la încălzirea prin CET-uri și montarea centralelor proprii de apartament, majoritatea pe gaze naturale. Dacă suprapunem totul pe un boom imobiliar uriaș, cu apetitul fără precedent al românilor pentru imobile noi și dorința de a controla singuri când și cât se încălzesc, discuția cu privire la centralele individuale devine relevantă. Din toate aceste motive, aceste aparate au devenit un mare poluator în România.

De ce este importantă interzicerea centralelor individuale de apartament în blocurile noi și ce se poate schimba pentru români, pe scurt:

  • Managementul defectuos al sistemelor de termoficare municipale a făcut ca centrala individuală de apartament să fie soluția de avarie găsită de români pentru a avea apă caldă și căldură la discreție, dar nu este o soluție prietenoasă cu mediul.
  • Interzicerea montării de centrale individuale de apartament în blocurile noi reprezintă un pas înainte în vederea reducerii poluării din marile orașe. 
  • În cazul în care se va dori decarbonificarea clădirilor prin rebranșarea în sistemul de termoficare centralizat, în momentul în care acesta va fi unul performant, va fi mai simplu dacă apartamentele sunt racordate la o centrală de bloc sau de cvartal. 
  • Potrivit experților consultați de Panorama, există posibilitatea ca, în viitorul apropiat, centralele individuale de apartament aflate acum în funcțiune să fie taxate, din cauză că au emisii de CO2, așa cum se procedează și cu marile complexe energetice.
  • În marile capitale europene, sistemul de termoficare centralizat câștigă teren prin extinderea rețelei și diversificarea surselor pentru producerea energiei termice și a apei calde. Soluțiile există și diferă de la oraș la oraș, în funcție de specificul și potențialul energetic al fiecărei regiuni.

De unde pornim

Tanczos Barna, ministrul Mediului, a anunțat încă de la sfârșitul anului trecut că blocurile noi nu vor mai putea monta centrale individuale de apartament și că vor fi nevoite să găsească soluții mai puțin poluatoare, precum centralele de cvartal sau cele de bloc. Oficialul a promis că această interdicție nu va apărea „de azi pe mâine”, estimând că legea în acest sens ar putea să apară pe la jumătatea acestui an. 

Anunțul, însă, este suficient pentru a da peste cap planurile dezvoltatorilor imobiliari, precum și ale românilor care intenționau să-și cumpere apartamente cu centrală proprie. Măsura nu îi va afecta pe cei care au deja montate centralele, după cum a explicat ministrul pentru Profit.ro. La fel, și imobilele care au deja autorizația de construcție obținută înainte de intrarea în vigoare a legii. O altă excepție importantă va fi oferită caselor, acolo unde se vor putea instala centralele individuale – pe gaz, pe lemne sau electrice. Proprietarii de apartamente – în blocuri noi sau vechi – care au deja instalate centrale proprii vor fi, de asemenea, scutiți de noile norme. 

Discutăm, practic, doar despre blocurile noi, care vor fi ridicate după publicarea legii despre care vorbește Tanczos Barna. Din acel punct, acestea vor trebui să vină la pachet cu soluții care să excludă utilizarea unor centrale individuale care până acum funcționau, de regulă, pe gaz. 

„Cu siguranță este și un trend european, cumva e discutabil să ai centrale individuale față de o singură centrală de bloc sau față de a fi racordat la sistemul centralizat, care, de fapt, este cea mai bună și cea mai ecologică soluție, dacă sistemul ar funcționa ca lumea. E clar că e un pas înainte din punct de vedere al protecției mediului, al calității aerului”, explică, pentru Panorama, Oana Neneciu, directoarea executivă a Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis, o organizație neguvernamentală de mediu care a inițiat, alături de alți parteneri din societatea civilă, o platformă independentă de monitorizare a calității aerului – aerlive.ro. 

Centralele de bloc sunt mai scumpe

Soluțiile cele mai la îndemână pentru construcțiile noi ar fi, în acest caz, fie amplasarea unei centrale de bloc sau de cvartal, fie racordarea la sistemul de termoficare centralizat. Pentru dezvoltatorii imobiliari, costurile amplasării unei centrale de bloc sunt mai mari față de instalarea de centrale individuale de apartament, însă sunt și dezvoltatori care au adoptat aceste soluții chiar de câțiva ani. Iar asta în ciuda preferinței clienților față de confortul unei centrale aflate în apartament. Cumpărătorii sunt, deseori, sceptici cu privire la racordarea la o centrală comună și doresc, de multe ori, să își controleze singuri cât și când să se încălzească sau să consume apă caldă.

„Pentru blocurile noi trebuie să existe niște standarde de construcție care sunt foarte ambițioase. Orice clădire care este construită din 2021 încolo ar trebui să fie ceea ce se numește „nearly zero energy building”, adică să aibă un consum foarte redus de energie și consum din regenerabile”, argumentează și Otilia Nuțu, specialistă în energie în cadrul Expert Forum. Totuși, ea subliniază că există o diferență între cerințele pentru clădirile noi și ce se întâmplă deja în clădirile deja construite sau care au autorizațiile de construcție eliberate, fiindcă regulile nu pot fi schimbate în timpul jocului. 

Din punct de vedere al poluării, explică specialista Expert Forum, o centrală de bloc sau de cvartal ar avea mai multe avantaje: în primul rând, poluează mai puțin decât centralele individuale care deservesc același număr de apartamente, apoi ar avea un coș pentru noxe mai înalt față de centralele individuale care, practic, elimină noxe la fiecare etaj la care sunt instalate. În cele din urmă, ar exista posibilitatea rebranșării mai ușoare în sistemul centralizat de termoficare, când acesta va deveni mai performant, dacă blocul are un sistem unitar, racordat la o centrală exterioară.

Înainte ca o decizie să fie luată la nivel național, la începutul lunii ianuarie, ca măsură pentru reducerea poluării, Clujul a anunțat că va interzice montarea centralelor individuale de apartament pe gaz pentru clădirile care urmează să fie construite. Brașovul merge și el pe același drum.

Oradea, din nou un model

În urmă cu doar opt ani, sistemul centralizat de termoficare din Oradea era în pragul colapsului. Totuși, administrația locală a reușit să reabiliteze și modernizeze sistemul cu ajutorul fondurilor europene și norvegiene. Vechiul CET, care funcționa pe cărbune, a fost schimbat cu un sistem nou de producție, care funcționează pe gaz, apoi reabilitarea a continuat cu rețeaua primară, punctele termice și rețeaua secundară. De asemenea, se încearcă și un mix de încălzire cu apă geotermală și agent termic. 

Potrivit presei locale, pentru consolidarea sistemului de termoficare din Oradea au fost atrase fonduri europene de peste 130 de milioane de euro. Efectul modernizării rețelei de termoficare centralizată a fost faptul că, în 2020, s-au înregistrat mai puține avarii și, treptat, a crescut numărul celor care s-au rebranșat la sistemul centralizat de termoficare. Totuși, punctează Oana Neneciu, directoarea executivă a Asociației Ecopolis, „trebuie să ne gândim că Oradea este cât un sector al Bucureștiului, poate o treime, cu o rețea mai mică, dar este îmbucurător că s-au găsit soluții”.

Cine mai e branșat la sistemul centralizat 

La finalul anului 2019, în România mai erau 51 de localități, aflate în 29 de județe și municipiul București, care aveau sisteme de termoficare centralizată, potrivit celui mai recent raport al Autorității Naționale de Regelemenatre în Domeniul Energiei (ANRE). În total, există 15 centrale în cogenerare – care produc și energie electrică, și termică (CET-uri) – și 633 de centrale termice, iar principala resursă folosită pentru producerea energiei este gazul

„CET-urile funcționează cu gaz. Craiova (Complexul Energetic Oltenia – n.r.) funcționează cu cărbune. A fost si un protest al cetățenilor care nu mai suportă să stea în praful de la centrală. Sunt încă destule centrale care ard cărbune”, punctează Oana Neneciu, de la Ecopolis. 

Calitatea slabă a furnizării căldurii și apei calde îi determină în continuare pe români să se debranșeze de la sistemul centralizat. Peste 1,1 milioane de apartamente și case erau racordate în sistemul centralizat în 2019, însă fenomenul debranșărilor a continuat, în unele localități depășind 5%, în timp ce numărul rebranșărilor este destul de mic.

Termoficarea centralizată, în ciuda problemelor cu care se confruntă, trebuie să fie modernizată, mai ales că aceasta este și direcția spre care se îndreaptă și alte orașe europene în lupta cu poluarea. Experții consultați de Panorama sunt de părere că vom mai asista la falimente la nivel național. Totuși, în ciuda deficiențelor, în cazul celui din București, „este de neconceput că ar putea să dispară pentru simplul motiv că rămâi și fără curent electric în Capitală dacă pică CET-urile”, este de părere Otilia Nuțu, de la Expert Forum. Pentru a funcționa la parametri cât mai buni, sistemul de termoficare are nevoie de suficienți abonați: „una este un sistem de încălzire care funcționează cu 10.000 de abonați și alta este dacă funcționează cu 560.000, cât are Bucureștiul, și CET-uri care fac 6-7% din producția de energie a țării”, de aceea, spune ea, termoficarea din Capitală e «too big to fail».

De unde vin problemele termoficării în Capitală

Cu o lungime de aproape 4.000 de kilometri (în jur de 1.000 de rețea primară și de 3.000 de rețea secundară), rețeaua de distribuție a sistemului de termoficare al municipiului București este cea mai mare din UE și una dintre cele mai extinse din lume, furnizând apă caldă și căldură pentru peste 560.000 de locuințe, adică 1,2 milioane de persoane.

Dar rețeaua este învechită, nemodernizată și supradimensionată, pentru că a fost gândită în momentul construirii pentru procese industriale. La toate acestea se adaugă și faptul că cererea pentru termoficare din partea locuințelor și a firmelor a scăzut în ultimii ani, iar debranșările au crescut. Primăria Capitalei a atras recent fonduri europene pentru reabilitarea rețelei de termoficare, însă banii ajung doar pentru o mică parte din vasta rețea de conducte. Deocamdată, pierderile pe rețea sunt foarte mari, chiar și de 30%, ceea ce înseamnă practic o calitate scăzută a serviciului de furnizare de agent termic și căldură. Bucureștiul mai are o problemă structurală: față de acum 30 de ani, sunt mai mulți locuitori în nordul Capitalei, iar astfel apa caldă și căldura trebuie să străbată o distanță foarte mare de la locul de producție până la consumator.

Toate acestea fac ca, iarnă de iarnă, să existe consumatori care depind încă de sistemul centralizat, dar care nu primesc nici apă caldă, nici căldură. Pentru alții, soluția de avarie a fost centrala individuală de apartament, care funcționează, în general, pe gaz: fie pentru că așa a fost prevăzut proiectul în blocul în care s-au mutat, fie s-au debranșat singuri de la rețeaua comună și și-au instalat o centrală – după posibilități.

Centralele  individuale de apartament, soluția de avarie

Oana Neneciu de la Ecopolis atrage atenția că în București sunt și zone de case unde încălzirea se face cu centrale individuale pe combustibili solizi, care emană destule particule în suspensie (PM). 

 „Problema este aici că nu avem un recensământ al acestor centrale și cumva asta e ideea noastră, am transmis către toți ca primăriile, poate chiar și cele de sectoare, să se apuce de acest recensământ”, spune ea. Iar cele mai poluante, în opinia ei, sunt tocmai sistemele care ard teoretic lemne, dar în care oamenii bagă tot felul de resturi de mobilier sau deșeuri. Ca nivel de poluare sunt urmate de cele pe peleți, apoi pe gaz și cele pe electric.

Dacă centralele individuale au reprezentat o soluție bună pentru mulți, este considerată însă doar una de avarie și care nu poate fi disponibilă tuturor bucureștenilor. Centralele individuale de apartament sunt dependente de rețeaua de gaz și de electricitate. Rețeaua de gaz a fost construită, la rândul ei, pentru a suporta consumul de gaz la aragaz și ar fi subdimensionată pentru un consum ipotetic de gaz pentru centrale.

„Deocamdată, lucrurile merg pentru că sunt 1-2% debranșați pe an și atunci plusul de consum de gaze pe care îl aduc câteva apartamente pe bloc nu se simte, dar dacă ar fi toate cele 100 de apartamente dintr-un bloc mediu pe gaz în același timp, te trezești că pică presiunea”, explică Otilia Nuțu. 

În plus, blocurile, în special cele mai vechi, nu au un sistem de încălzire unitar. Astfel, exemplifică ea, unii locatari s-au debranșat și și-au pus centrală nouă sau luată la mâna a doua, unii nu și-au mai pus nimic la loc sau alții au rămas în sistemul de termoficare centralizat. „Dacă vrei mai târziu să faci decarbonificarea este foarte greu”, punctează experta. Iar acest lucru este dificil nu doar din cauza diversității soluțiilor, ci și pentru că este mai greu să schimbi centralele individuale aflate în apartamente proprietate personală și să le racordezi, de pildă, la un sistem de termoficare centralizat și eficient, față de o centrală de bloc sau cvartal, care presupune existența unei rețele de țevi comune și a unei surse externe de încălzire.  

Și ar mai fi un aspect, atrage atenția Otilia Nuțu: faptul că, la nivel european, există o discuție legată de taxarea combustibililor fosili care au emisii, astfel că centralele individuale de apartament ar putea să fie considerate poluatori și ar putea fi taxate pentru emisiile de CO2. Deocamdată, spune ea, doar marile instalații de ardere plătesc pentru emisiile de CO2, dar „e posibil ca din 2026 și centralele individuale să fie nevoite să plătească emisii de CO2, așa cum plătesc acum Oltenia, Elcen și alții de tipul acesta, mari”.

De aceea, soluțiile trebuie să fie luate pe termen lung, prin planificare urbană precisă, iar un prim pas poate fi acesta al interzicerii amplasării de centrale individuale de apartament în imobilele noi. 


CITEȘTE ȘI

Gaze naturale și energie nucleară | 8 răspunsuri despre o așa-zisă victorie românească la Bruxelles


Cum se încălzește restul Europei

Comisia Europeană notează că, la nivelul UE, gazul natural reprezintă principala sursă de încălzire pentru majoritatea celor peste 200 de milioane de locuințe. La nivelul Europei, soluțiile de termoficare diferă de la oraș la oraș, însă sistemul centralizat pare să capete din ce în ce mai multă amploare. În plus, toate modernizările merg spre folosirea cât mai mult a energiei verzi.

„Un sistem de termoficare are sens dacă ai o densitate foarte mare de oameni, dacă ai blocuri mari. Nu are sens dacă ai o localitate în care sunt foarte multe case, dar dacă e o densitate a cererii foarte mare, se justifică foarte bine o termoficare centralizată”, explică Ana Otilia Nuțu, de la Expert Forum.

Practic, încălzirea unui oraș depinde nu doar de planificarea urbană, ci și de resursele naturale de care ar putea să dispună orașul. Iată câteva exemple din Europa:

  • Copenhaga vrea să devină până în 2025 prima capitală care va fi neutră din punct de vedere al emisiilor de CO2. Dincolo de investițiile în mijloacele de transport în comun, încălzirea orașului joacă și ea un rol important. Începând de la criza petrolieră din anii ’70, Copenhaga a renunțat la folosirea petrolului ca materie primă pentru centrale și a trecut pe cărbune. Încet-încet, a diversificat sursele către gaz, biomasă, energie reziduală și alte surse regenerabile. Cu toate că în continuare cărbunele și gazul au o cotă importantă în funcționarea sistemelor de termoficare, sursele regenerabile câștigă tot mai mult teren.

         La sistemul centralizat de termoficare din Copenhaga sunt conectați 98% din locuitorii municipalității, adică circa 500.000 de persoane. De altfel, printr-o lege de la sfârșitul anilor 70, există obligativitatea legală de conectare la sistemul centralizat, care face ca această opțiune să fie cea mai ieftină pentru locuitorii orașului. În plus, tot de atunci, compania de termoficare este considerată non-profit, iar prețul încălzirii reprezintă costul producerii de căldură la care se adaugă costul de distribuție până la utilizator.

  • Paris. Sistemul centralizat de încălzire parizian, cu o vechime de peste 90 de ani, deservește toate tipurile de imobile: rezidențiale, birouri, instituții publice într-un oraș care are o densitate foarte mare a locuitorilor (21.900/km pătrat), mulți dintre ei trăind în apartamente. Potrivit datelor companiei de termoficare pariziană, 500.000 de locuințe, adică echivalentul a circa 1,5 milioane de locuitori ai Parisului și regiunii Île-de-France, primesc apă caldă și căldură prin acest sistem. Nu toate locuințele din Paris sunt conectate la rețeaua centralizată, mai există și încălzire individuală sau colectivă, unde locuitorii imobilului își împart costurile cu energia prin cheltuieli de coproprietate (și se ocupă de costurile cu întreținerea cazanului sau a schimbătorului de căldură, dacă sistemul de încălzire al blocului este legat la rețeaua de termoficare).

Modul în care se încălzesc locuitorii Capitalei Franței depinde de anul de construcție al clădirii, tipul locuinței (colectivă sau individuală), dar și de diferitele reglementări. Pentru încălzirea colectivă există recomandări pentru datele de pornire și oprire a instalației, precum și pentru temperatura din interiorul locuinței.

Cea mai folosită sursă pentru încălzire în Paris este electricitatea, însă este și cea mai scumpă și este mai potrivită spațiilor mai mici. Apoi, este urmată de gaz și de centralele, fie individuale sau colective, care funcționează pe păcură. Cum Parisul vizează să ajungă și el neutru din punct de vedere al emisiilor de CO2, compania de termoficare a crescut mixul energetic, îndreptându-se spre energie regenerabilă. În aceeași măsură, municipalitatea s-a concentrat și pe reabilitarea clădirilor vechi astfel încât să devină mai eficiente din punct de vedere energetic.

În plus, Parisul are și un sistem inovator de răcire districtuală – Climespace – care pompează practic apă rece în rețeaua din oraș, înlocuind astfel aerul condiționat și sistemele de răcire pentru multe birouri, magazine, hoteluri, inclusiv în unele clădiri celebre, cum ar fi Luvrul. Este cea mai mare rețea de răcire din Europa.

  • Viena. În drumul ei spre un oraș smart, capitala Austriei a inaugurat în 2017 centrala Power-2-Heat, care transformă surplusul de electricitate în căldură pentru a folosi astfel mai eficient energia verde. Instalația de ultimă generație poate prelua energie de la zece turbine eoliene și o poate transforma în căldură, fără a genera, practic, pierderi de energie. Căldura este introdusă în rețeaua de încălzire urbană din Viena sub formă de apă caldă și poate alimenta până la 20.000 de gospodării.

       Recent, a fost descoperit un depozit important de apă geotermală sub orașul Viena, iar în prezent se fac cercetări dacă această resursă poate fi folosită pentru încălzirea orașului.

       Mai mult, capitala Austriei a fost printre primele orașe europene care au făcut pași spre decarbonizare, în sensul în care, de câțiva ani, nu se mai pot construi clădiri noi decât dacă sunt eficiente din punct de vedere energetic. Wien Energie furnizează căldură pentru circa 35% dintre apartamentele din Viena, folosindu-se de surplusul de căldură de la centralele de cogenerare și de la cele de incinerare a deșeurilor. În timp ce acest tip de încălzire oferit de municipalitate (Fernwärme) se regăsește în special în clădirile mai noi, pentru locuințele construite în special în anii ’60-’80, sistemul de încălzire este cu centrală pe gaz (Gasetagenheizung), costurile făcând parte din costul general al întreținerii.

  • Varșovia vs Cracovia. Mai aproape geografic de București, capitala Poloniei ar putea reprezenta un model în privința termoficării centralizate care a redus poluarea în Varșovia. Mai ales dacă ținem cont că 85% din totalul cărbunelui folosit pentru încălzirea clădirilor în Europa este utilizat de Polonia. În 2013, Cracovia a fost primul oraș polonez unde a fost interzisă încălzirea caselor prin arderea cărbunelui și a lemnului. De atunci și până în 2019, circa 25.000 de sobe au fost scoase din funcțiune, potrivit Bloomberg. Pe de altă parte, în Varșovia, 80% dintre locuitori depind de sistemul de termoficare centralizat, tot o moștenire de pe vremea comunismului. Dar în ultimii ani, rețeaua a fost privatizată și modernizată, ceea ce a redus nivelul poluării din capitala poloneză.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.



Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc