Open minds

Vrăjeală vs acțiune în politicile de sustenabilitate ale companiilor și statelor și cum ajungem la ce-i doare pe oameni

Computer Hope Guy
Greenwashing-ul, propaganda în care se folosesc discursuri ecologiste în mod înșelător pentru a promova percepția că produsele, obiectivele sau politicile unei organizații sunt prietenoase cu mediul, rămâne una dintre principalele probleme în sustenabiltatea de business/ Sursa Foto: Shutterstock

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

Wayne Visser este considerat unul dintre „nașii sustenabilității” la nivel mondial și unul dintre autorii „economiei viitorului”. A contribuit la dezvoltarea literaturii de specialitate și a discursului public privind managementul sustenabil, ceea ce a ajutat domeniul de business să adopte strategii din zona CSR (Corporate Social Responsibility/Responsabilitate socială a corporațiilor) sau ESG (environmental, social, governance/mediu, social, guvernanță).

Practic, Visser e unul dintre oamenii care a făcut posibilă o responsabilizare a businessurilor în ceea ce privește amprenta pe care o lasă asupra mediului. Prezent la Sustenlandia Ceo Forum, o conferință hibrid dedicată liderilor celor mai mari companii din România, dar și antreprenorilor vizionari, britanicul a acordat un interviu Panorama, în care vorbește despre ce mai înseamnă în practică un business sustenabil, cât de mult contează limbajul pe care îl folosim în adoptarea bunelor practici, politicile la nivel local, unde sunt cel mai aproape de cetățeanul de rând și cum s-a descurcat Marea Britanie de la ieșirea din UE, în ce privește sustenabilitatea (spoiler alert – s-a descurcat chiar decent).

Panorama: Când discutăm despre sustenabilitatea în business, ați propus să nu mai vorbim de CSR, ci de thriving (a prospera – n.r). Cum schimbă termenii pe care îi folosim felul în care implementăm practici din această zonă?

Wayne Visser: Cred că e important, pentru că semnalează ceva calitativ diferit legat de cum abordăm astfel de probleme. Altfel, nu rămân prins prea mult în etichete. Nu-mi pasă cum se gândește cineva la asta, în termeni de CSR sau sustenabilitate sau regenerare, dar cred că limbajul semnalează o schimbare care s-a petrecut, o realizare că în ultimii 30-50 de ani, felul în care am abordat problemele sociale și de mediu a dus la un rezultat care a fost doar „mai puțin rău”. Nu ne duce într-un punct în care facem bine.

Avem multe reparații de făcut ca să ajungem măcar într-o poziție neutră. Așa că, semnalează că afacerile trebuie să fie mai ambițioase, pentru că abordarea mai puțin ambițioasă nu a funcționat. Cu cât ești mai ambițios, cu atât ești forțat să aduci inovație la masă, dar dacă tu doar îmbrățișezi schimbări incrementale, nu vei face nimic prea creativ.

Dacă te uiți la urgența climatică, la pierderea biodiversității, la inegalitățile care se adâncesc tot mai tare, acestea sunt lucruri urgente, așa că avem nevoie de un răspuns mult mai dramatic, și de aceea e necesar să schimbăm limbajul.

Trebuie, totodată, să fim atenți la jargon, pentru că diverse etichete pot genera confuzie, iar oameni pot să dezvolte oboseală la jargonul ăsta.

De asta vorbesc, deci, despre thriving, pentru că e ceva ce toată lumea poate înțelege, e diferență între a supraviețui și a prospera. Să folosim limbaj simplu, să vorbim despre sănătatea comunităților și orașelor noastre.

Sustenabilitatea e economie de oportunitate

Panorama: Am impresia adesea că și în România oamenii sunt cumva pe alocuri obosiți, toată lumea vorbește despre a fi mai verde, mai sustenabil, dar în practică încă avem gunoaie pe stradă, iar companii ca Ikea sunt acuzate că fac mobilă din pădurile naturale de aici, în timp ce Tesla a avut anul trecut cele mai multe emisii de gaze cu efect de seră de la înființare. Cum facem să ținem oamenii pe linia de plutire, cum îi convingem că grija față de mediu nu e doar marketing, o spoială ieftină și temporară, greenwashing (propagandă în care se folosesc discursuri ecologiste pentru a promova percepția că produsele sau politicile unei organizații sunt prietenoase cu mediul – n.r.)?

Wayne Visser: Da, greenwashing-ul e o provocare imensă. Cred, de altfel, că ESG-ul a avut și un recul în Europa și America, doar că din motive diferite. Aici, sunt mai multe lucruri. Primul e că înseși companiile s-ar putea să fie obosite, pentru că toate astea sunt o agendă regulatorie impusă. Deci, vine presiune de la Bruxelles și poate fi destul de apăsător, destul de birocratic și pune businessurile tot într-o mentalitate axată pe conformare. Iar asta nu-ți dă impulsul să faci nimic. E muncă grea, cu prea puțină răsplată.

Ce cred că lipsește este ceva care să facă companiile să vadă zona de sustenabilitate ca pe o agendă plină de oportunități. Am observat-o pe Kamala Harris că vorbea despre economia de oportunitate și în cazul sustenabilității chiar sunt multe beneficii. Dacă adăugăm și creativitate, poate ieși ceva foarte bun pentru antreprenoriat și pentru piețe în general. Piețele cu cea mai rapidă creștere din lume sunt, de altfel, cele cu tehnologie curată și piețele sustenabile.

Panorama: Există deci o legătură clară între profit și axarea pe sustenabilitate?

Wayne Visser: Da, e o cercetare de la McKinsey care arată chiar asta: companiile care au o strategie pe zona asta au profituri mai mari, capitalizare de piață mai bună și creează mai multe joburi. E un mit că dacă te axezi pe termen scurt, ai profituri mai mari.

Apoi, legat de ce spuneai tu, despre companiile care promit și livrează mai puțin sau sunt prinse cu practici care contravin cu discursul lor. Aici se află o problemă de fond, aceea că sunt stimulate să aibă un comportament contradictoriu. Avem o versiune a capitalismului în majoritatea lumii, unul condus de acționari, care face businessurile să se axeze doar pe linia profiturilor. Așa că tot ce ține de sustenabilitate rămâne pe margine.

O problemă mai mare aici este și cum comunică companiile. Ne dorim să vedem comunicări transparente, care admit și greșelile, dar care rămân ambițioase. Și cel mai bun mod să scoți mizeria la suprafață este să te uiți unde fac investițiile, nu publicitatea.

Dacă te uiți la investițiile unei companii, poți vedea dacă chiar caută soluții sau doar să mențină vechiul mod de a face lucrurile. Companiile din industria de petrol și gaz sunt un exemplu foarte bun, pentru că vorbesc despre sustenabilitate, dar pare că fac tot mai puține lucruri sustenabile. Își reduc ambițiile în privința asta.

E necesară o tranziție verde justă din punct de vedere social

Panorama: E puțin paradoxal, că spuneați că nu e un impuls bun pentru companii să trebuiască să se conformeze, dar totodată pare că fără politici publice bine trasate, care să trebuiască să fie respectate, nu se poate. În țările mai mici cu atât mai mult, căci există o luptă mai acerbă pentru profit. Apoi, avem și pierderea verzilor la parlamentarele europene, când mulți s-au întrebat dacă dincolo de companii, nu există cumva și la nivel individual o oboseală în privința sustenabilității.

Wayne Visser: Cred că aici e o lecție pentru toți. Am un coleg care vorbește despre dezvoltarea sustenabilă ca despre salata pe care o primești pe margine cu mâncarea, pe care toți o ignoră. Căci odată ce ne vom confrunta cu lucruri care ne vor afecta viețile într-un mod mai direct, precum costul locuirii, al energiei, accesul la sănătate, dacă ele nu sunt conectate la sustenabilitate, vom sacrifica sustenabilitatea, pentru că ne preocupă ce ne afectează calitatea vieții cel mai direct. A fost în principiu o greșeală de politici, dar și de-a companiilor.

Cred că parte din motivul pentru care verzii au pierdut niște teren – căci nu au dispărut – este că partidele mainstream au integrat mai mult în programele lor sustenabilitatea, așa că oamenii înclină să sprijine un partid preocupat de probleme mainstream și sunt totodată puțin liniștiți că au inclusă și niște sustenabilitate.

Pe de altă parte, am văzut și cum se ridică partidele de dreapta, uneori de dreapta extremă, și cele conservatoare, iar o cauză este că oamenii se simt lăsați în urmă. Trecem printr-o tranziție majoră, deja suntem în ea.
Trăim într-o lume incertă plină de crize, dar trebuie să facem și această nouă revoluție industrială și unii oameni nu simt că viețile lor au devenit mai bune în urma acestor schimbări. Cred că tranziția e inevitabilă, pentru că altfel lucrurile vor fi tot mai rele, de aceea trebuie să vorbim despre o tranziție justă din punct de vedere social.

Asta presupune să aducem oamenii laolaltă, să ne asigurăm că beneficiază în mod direct de pe urma acestei tranziții sau dacă sunt afectați negativ, să primească măcar niște ajutor. Să primească sprijin să se adapteze, să fie capabili să supraviețuiască sau poate chiar să prospere – thrive.

Și cred că la nivel local, am văzut cel mai bine sustenabilitatea fiind eficientă, pentru că în special orașele, dacă te uiți la ce au făcut primarii, au un control mai bun asupra felului în care afectează viețile oamenilor. Dacă li se dă suficient buget și spațiu de soluții, pot să facă o diferență vizibilă.

Politicile la nivel național sunt în primul rând foarte departe, foarte abstracte și retorice pentru omul de rând. Iar politicile internaționale sunt foarte, foarte dificile. Avem nevoie de ele, avem nevoie de acorduri internaționale, dar durează mult până intră în vigoare și sunt pline de tensiuni. Omul de rând nu se conectează la ele.

UK e mai sustenabilă agricol și în industria construcțiilor

Panorama: De când cu Brexit, simțiți că pe zona de sustenabilitate s-a schimbat ceva în Marea Britanie?

Wayne Visser: Cred că, pusă în balanță cu ansamblul, ieșirea UK din UE a fost un dezastru. Economia s-a contractat și nu mai avem acces la multe oportunități, cum ar fi costurile de tranzacție care au urcat mult. Și s-a schimbat mentalitatea, pentru că atunci când începi să gândești și să acționezi ca o insulă, te orientezi spre interior și pierzi competitivitatea.

Sunt și excepții în sustenabilitate. Avem Agriculture Act, unde plătim fermierii care fac bine pentru mediu, e „Bani publici pentru bunuri publice”. Deci, dacă un fermier face ceva și reține carbon sau crește biodiversitatea, e plătit pentru asta, nu doar pentru recolte, ca în UE. E un lucru bun și probabil că nu ar fi fost posibil sub schema agricolă a UE. Cred, de altfel, că agricultura UE are încă multe probleme, încă subvenționează tipul greșit de comportament.

În industria construcțiilor avem acum o lege, Biodiversity Net Gain, conform căreia atunci companiile din industrie construiesc ceva, trebuie să crească biodiversitatea cu 10%. Astea sunt niște lucruri asupra cărora am recăpătat din nou controlul și am făcut lucruri bune.

Dar, încă o dată, dacă pui în balanță, per ansamblu, nu a fost o mișcare bună, e ceva ce nu aș recomanda altor țări.

Panorama: Aș vrea să vă întreb și de Inteligența Artificială, căci peste tot acum există o componentă AI care, în sustenabilitate, are mai degrabă o reputație proastă. Își găsește ea locul totuși în domeniu?

Wayne Visser: Da, e într-un ciclu de hype AI-ul acum. Dar așa e cu tehnologia, trece printr-un stadiu ca ăsta și apoi ajungem în stadiul de destrămare a iluziei, când realizăm că nu ne rezolvă toate problemele, că are și consecințe bilaterale. Dar, atingem și ceea ce se numește un platou de productivitate, unde ne dăm seama cum să integrăm noua tehnologie și cum să o controlăm.

Da, sunt ceva lucruri care să ne îngrijoreze la AI din perspectiva sustenabilității, căci e înfometată după energie, motiv pentru care unele companii big tech trebuie să-și dilueze sau să-și amâne țintele de zero emisii nete, din cauza creșterilor de consum de energie. Dar ăsta nu e un motiv să renunțăm la AI, eu cred că putem să rezolvăm problema asta. Pe măsură ce facem tranziția către energii regenerabile și regenerabilele devin tot mai ieftine, cred că va fi un factor de neglijat. Și multe companii tech sunt dedicate să devină 100% regenerabile, iar eu cred că AI ne dă puterea să scalăm soluțiile pe energie mult mai rapid, cred că e un facilitator AI-ul.

Panorama: Pe final, o întrebare legată de omul de rând. Ce putem noi, la nivel individual, să facem ca tranziția la sustenabilitate să fie mai puțin aspră?

Wayne Visser: Problema e că guvernele trebuie să se uite la ce sprijină, că uneori sprijină lucrurile greșite, cum sunt combustibilii fosili, care sunt subvenționați cu sute de milioane de euro și care au un impact negativ asupra societății și mediului. Aproximativ opt milioane de oameni mor anual de la poluarea aerului, care e direct legată de combustibilii fosili. Asta lăsând deoparte pagubele provocate de încălzirea globală.

De ce suferă atâția oameni de criza energetică? Pentru că suntem dependenți de combustibilii fosili, când bateriile și energia solară și eoliană sunt deja cea mai ieftină formă de energie din lume. De fiecare dată când e un conflict în Orientul Mijlociu sau în Rusia, suntem și noi afectați, când regenerabilele sunt mult mai descentralizate, avem mai mult control asupra lor.


visser

Despre Wayne Visser

Wayne Visser este coordonator și lector al Institutului pentru Leadership în Sustenabilitate al Universității Cambridge, unde coordonează cursul de Management al Sustenabilității în Afaceri. Este, de asemenea, și profesor la Antwerp Management School.

Cariera sa l-a purtat în aproximativ 80 de țări, fiind inclus în top 100 lideri de opinie în afaceri de încredere și susținând prelegeri în peste 50 de universități din 20 de țări.

Visser este director al think tank-ului Kaleidoscope Futures, fondator al CSR International și a fost director al serviciilor de sustenabilitate la KPMG și analist de strategie la Capgemini.

În calitate de speaker, este inclus în top 10 speakeri ESG din lume, cu peste 570 de discursuri, cursuri și ateliere susținute în peste 50 de țări.

Articol editat de Andrei Luca Popescu


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Dana Mischie

Și-a început drumul în presă în facultate, scriind recenzii de filme și cărți pentru un blog cultural. Apoi, la master, s-a angajat la ziarul Adevărul, unde a fost pe rând redactor, reporter și apoi editor. Aici, a realizat interviuri, analize și reportaje despre personalități culturale, fenomene sociale, subiecte medicale și despre digitalizare.


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    2
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x