Ucraina îi fugărește pe ruși după un plan gândit cu SUA și UK, Putin nu mai primește iubire, UE regretă că nu a ascultat Estul

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informații pe toate canalele despre războiul din Ucraina, Panorama selectează și explică trei dintre principalele subiecte ale acestei săptămâni.

Contraofensiva ucraineană s-a copt cu intelligence transatlantic și îi strică aura lui Putin

Armata ucraineană a impresionat în ultima săptămână prin felul în care luptă pe două fronturi, în est și în sud, și reușește să recucerească localitate după localitate. La începutul săptămânii, președintele Volodimir Zelenski se lăuda cu peste 6.000 de km² eliberați de sub ocupație rusească.

Ucrainenii nu au fost singuri când au pus la cale planul pentru această contraofensivă neașteptat de eficientă. Potrivit New York Times, autoritățile de la Kiev au avut parte de sprijinul serviciilor de intelligence ale SUA și Marii Britanii, chiar dacă la început au fost extrem de grijulii să nu își divulge intențiile.

Împreună cu americanii și britanicii, după simulări de tip „jocuri de război”, ucrainenii au ajuns la concluzia că un atac în forță asupra pozițiilor rusești ocupate în sud ar însemna pierderi imense și nu ar avea șanse de succes. Așa că au decis să atace celălalt front, nu înainte însă de a-i face pe ruși să creadă că atacul cel mare va fi în sud.

Chiar dacă avansul a fost unul uluitor în est, lângă Harkov, tot frontul de sud rămâne problema apăsătoare pentru Ucraina, acolo unde Rusia a comasat un număr important de forțe. Scopul ucrainenilor ar fi să elibereze orașul Herson, centrala nucleară de la Zaporojie și să trimită trupele rusești dincolo de fluviul Nipru, mai arată sursa citată.

Avansul șocant al armatei ucrainene a creat o breșă în aura de invincibilitate pe care Vladimir Putin o are acasă, în Rusia. Atât de mare este lovitura de imagine pe care o încasează liderul de la Kremlin, încât câteva zeci de parlamentari ruși au avut chiar și curajul de a-i cere demisia.

Tot New York Times arată că, în ciuda înfrângerilor militare, susținătorii lui Vladimir Putin i-au rămas fideli acestuia și consideră că mai degrabă președintele rus a fost înșelat de cei care îl sfătuiesc.

Financial Times scrie însă că, datorită victoriilor soldaților ucraineni, am intrat într-o eră impredictibilă, în care nu știm ce ar putea face liderul de la Kremlin pentru a supraviețui. Și că cei mai aprigi critici ai lui Putin, care i-ar putea succede la conducere dacă acesta ar fi înlăturat, sunt chiar mai naționaliști și mai anti-occidentali decât actualul președinte.

NATO și mai mulți experți militari avertizează însă că nu am ajuns încă la un moment de cotitură care să semnifice că acest război se apropie de final și că trebuie să fim pregătiți să mai dureze.

Pentru analiza felului în care SUA și Marea Britanie au ajutat în ultimele luni Ucraina în organizarea contraofensivei, puteți citi materialul din New York Times.

Noua (dez)ordine mondială îl lovește pe Putin de unde nu se aștepta

În timp ce contraofensiva ucraineană arbora drapel după drapel, un conflict înghețat din fostul URSS a intrat din nou la microunde. Azerbaidjan a atacat Armenia, iar preț de 48 de ore cele două țări din Caucaz și-au pasat peste graniță rachete și obuze care au avut un impact total de peste 170 de victime, arată Reuters.

Cele două țări au de împărțit un conflict cu privire la zona disputată Nagorno-Karabah. Armenii sunt un aliat tradițional al Rusiei în zonă, în timp ce azerii au parte de sprijinul Turciei. Rușii susțin că ei sunt cei care ar fi mediat încetarea focului.

Americanii neagă și o vor trimite pe Nancy Pelosi în Armenia, pentru a arăta sprijinul față de țara care și-a pierdut lumina călăuzitoare de la Kremlin, în contextul înfrângerilor umilitoare suferite de armata rusă în Ucraina.

Vladimir Putin a primit o altă lovitură, de la Berlin. Într-o discuție telefonică de 90 de minute, Olaf Scholz i-a cerut liderului de la Kremlin să retragă trupele din Ucraina, să semneze cât mai repede un armistițiu și să respecte integritatea și suveranitatea teritorială a Ucrainei.

Poziția Germaniei se explică și prin presiunea pe care Scholz o primește din partea colegilor de coaliție, care îi cer acestuia să dea drumul la ajutorul militar pentru ucraineni, arată Politico. Zis și făcut. La o zi după această discuție, ministrul german al Apărării, Christine Lambrecht, a anunţat trimiterea a încă două sisteme lansatoare de rachete multiple Mars-II şi a 200 de rachete, dar și a 50 de vehicule de teren de tip Dingo. Nu și a tancurilor pe care ucrainenii le-au cerut de la nemți. Nu deocamdată.

Săptămâna dificilă a lui Putin s-a mutat apoi în orașul antic Samarkand din actualul Uzbekistan, acolo unde a avut loc summit-ul Organizației de Cooperare de la Shanghai. Cu această ocazie, președintele rus și omologul său chinez au avut o întrevedere bilaterală, la capătul căreia Putin a spus că înțelege îngrijorările Chinei cu privire la „operațiunea specială”.

Xi Jinping nu a precizat nimic despre Ucraina în discursul său, reamintind doar că cele două țări au păstrat pe parcursul anului o „comunicare strategică eficientă”, arată Politico. De altfel, Xi Jinping n-a participat la dineul oficial al summit-ului, alături de ceilalți lideri, sub pretextul politicii delegației chineze privind Covid-19, arată Reuters. Despre relația complicată dintre Rusia și China am scris încă din primele săptămâni ale războiului.

De altfel, într-un editorial laborios, publicat în Foreign Affairs, istoricul Timothy Snyder arată de ce Rusia pierde nu doar „pe teren”. El compară gestul făcut de leadership-ul ucrainean de a sta la Kiev, în ciuda invaziei rusești, cu fuga elitei cehoslovace din 1938 în fața unui alt dictator al ultimului secol, Adolf Hitler. Snyder arată și cum rezistența ucraineană a măcinat din greu imaginea invincibilității lui Vladimir Putin și explică faptul că victoria Ucrainei ar fi una a democrației și a statului de drept în fața nihilismului și a răsturnării valorilor lumii occidentale, pe care Rusia încearcă din răsputeri să o dărâme.

Războiul din Ucraina, faza pe facturi la lumină

Îmbrăcată în culorile drapelului ucrainean, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a ținut miercuri discursul privind starea Uniunii Europene. De obicei o cuvântare mai degrabă plictisitoare, discursul din acest an a fost axat mai mult pe războiul din Ucraina și pe temele ce reies din urma invaziei rusești: protejarea în viitor a valorilor europene, independența față de puterile autocrate și căutarea unor surse alternative pentru asigurarea securității energetice a Uniunii Europene.

„Acesta nu este doar un război dezlănțuit de Rusia împotriva Ucrainei. Este un război asupra energiei noastre, a economiei noastre, un război asupra valorilor și viitorului nostru. Este vorba despre autocrație împotriva democrației. Și vă spun cu convingere că prin solidaritate și curaj Putin va pica și Europa va avea de câștigat”, a spus Ursula von der Leyen.

Chiar dacă i-a criticat pe polonezi și în acest discurs, cu privire la abaterile de la statul de drept, von der Leyen a avut grijă să spună că aceștia, alături de ceilalți est-europeni, au avut dreptate în ceea ce privește Rusia. „O lecție pe care acest război ne-a servit-o este că ar fi trebuit să îi ascultăm pe cei care îl cunosc pe Putin. Ar fi trebuit să ne ascultăm vocile din interiorul Uniunii, Polonia, balticii, toți cei din Europa Centrală și de Est. Ne-au spus de ani de zile că Putin nu se va opri și au acționat în consecință”, a mai spus președinta, amintind de investițiile făcute de aceste state în surse alternative de energie.

În ciuda discursului său mai contondent ca de obicei, Comisia a renunțat deocamdată să mai ceară statelor membre plafonarea prețului la gazele importate din Rusia, în cadrul planului de reducere a costurilor la energie electrică, în această iarnă.

Cum poate Uniunea Europeană să scape de dependența energetică față de Rusia și ce mecanisme are la dispoziție, aflăm într-un material publicat de Politico.