Prieteni cu beneficii

Ce se va alege de „prietenia fără limite” dintre China și Rusia, după războiul din Ucraina

Computer Hope Guy
Președintele rus, Vladimir Putin, și omologul său chinez, Xi Jinping s-au întâlnit pe 4 februarie, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Beijing. Sursă foto: Profimedia.

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

După ce a mers la Beijing, una din puținele vizite externe din ultimii ani, și a așteptat, la cererea Chinei, până la finalul Jocurilor Olimpice de Iarnă pentru a da ordinul de atac în Ucraina, Vladimir Putin are acum mare nevoie de ajutorul celei de-a doua mari economii a lumii pentru a putea gestiona rafala de sancțiuni impuse de Vest.

Deocamdată, însă, răspunsul Chinei poate fi descris drept „una caldă, alta rece”: pe de-o parte, China a anunțat că nu va impune sancțiuni Rusiei; în același timp, însă, s-a abținut de la votul celor două rezoluții ONU pe tema agresiunii rusești, în condițiile în care un vot negativ ar fi fost o susținere foarte importantă pe care Beijingul i-ar fi arătat-o Moscovei, într-un moment în care restul lumii încearcă să arate că Vladimir Putin nu mai are nici măcar un aliat credibil.

Felul în care va evolua poziția Chinei față de Rusia în perioada următoare va fi un element-cheie pentru evoluția acestei crize și ne va da un indiciu desore cum va arăta lumea pe care războiul din Ucraina o va creiona. 

Panorama analizează relația complicată dintre Rusia și China, pe care o punem atât în contextul invaziei din Ucraina, cât și al ambițiilor chineze în Marea Chinei de Sud și pe scena globală. În fine, ne uităm și la ce ar însemna o eventuală axă Beijing-Moscova pentru un Occident care încearcă să izoleze regimul Putin pe toate planurile.

Primele reacții ale Chinei la războiul din Ucraina

Înainte de acest punct al crizei, când Rusia încă nu o transformase într-un război în Europa, comentatorii străini vorbeau despre o alianță de nevoie între două superputeri care sunt tot mai des în conflict, inclusiv comercial, cu Occidentul. Până să înceapă invazia, China și Rusia și-au întărit relațiile economice și politice. Beijingul anunțase că-și va crește importurile din Rusia, mai ales de cărbune și cereale. 

„O alianță pentru o lume post-dolar” – așa a mai fost descrisă această relație dintre cei doi prieteni de nevoie, împinși unul în brațele celuilalt de o relație tot mai conflictuală cu Occidentul. Dacă economia Rusiei nu poate face față sancțiunilor occidentale fără sprijinul Chinei, China poate alege să se lipsească de aceste complicații și să ajute doar ocazional și simbolic, în funcție și de interesele proprii, Moscova.

Deși regimul de la Beijing a avut grijă să țină războiul lui Putin de pe primele pagini ale ziarelor chineze și s-a abținut la ONU (dar nu a votat împotrivă, totuși) când s-a votat rezoluția care condamna agresiunea rusească, China dă semne că nu e neapărat dornică să țină spatele Rusiei, care e ținta unui front comun anti-Rusia nemaivăzut de la Războiul Rece încoace.

Ministerul chinez de Externe a avut, marți, o discuție cu omologul ucrainean, la finalul căreia China a transmis că e extrem de îngrijorată de impactul războiului (deși nu a folosit cuvântul „război”, ci „conflictul dintre Ucraina și Rusia”) asupra civililor și că Beijingul e dispus să joace rolul de mediator pentru obținerea încetării focului.

E o schimbare de ton, dacă ne amintim că, în prima zi de invazie, când toată lumea condamna dur acțiunea rusească, mesajul Chinei a fost unul temperat, refuzând să acuze Rusia în mod direct pentru invazia Ucrainei. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez a îndemnat atunci ca ambele părți să dea dovadă de reținere, continuând să critice poziția Statelor Unite, ca principal inițiator al tensiunilor din estul Europei.

Pe măsură ce criza s-a agravat, China a avut grijă să fie precaută în reacțiile sale. Ba chiar trebuie să fi dezamăgit Moscova, când a îndemnat, prin vocea ambasadorului chinez la ONU, la respectarea suveranității și a integrității teritoriale a Ucrainei. 

Unul dintre efectele sancțiunilor occidentale e că va împinge Rusia și mai puternic spre China și o va face mai dependentă economic de superputerea asiatică. Cu mai bine de jumătate din rezervele Băncii Centrale a Federației Ruse înghețate acum de Occident și o altă parte din rezerve fiind în yuan, Vladimir Putin are nevoie de susținere economică dinspre Beijing. Deocamdată, nu e clar dacă o va primi și sub ce formă va fi ea.

El însuși ținta unor sancțiuni, Beijingul a transmis, după valul de măsuri anunțate de UE și de SUA la sfârșit de săptămână, că sancțiunile nu funcționează.

În același timp, pentru liderul chinez, Xi Jinping, răspunsul foarte ferm al Statelor Unite în această speță poate fi un indiciu cu privire la cât de departe va merge Washingtonul pentru a apăra Taiwanul de o eventuală agresiune chineză, e o interpretare frecventă în analizeze internaționale în această perioadă. 

Consolidare a relațiilor China-Rusia în ajunul invaziei

Cu nici măcar o lună în urmă, China și Rusia spuneau că prietenia lor „nu cunoaște limite”.

În timp ce liderii occidentali făceau cărare la Moscova, sperând să împiedice un atac considerat atunci iminent împotriva Ucrainei, Vladimir Putin se ducea la Beijing, în prima să vizită oficială din afara Rusiei de la începutul pandemiei.

Pretextul a fost începerea Olimpiadei de iarnă de la Beijing. Contextul era dat de intensificarea tensiunilor cu Vestul, care amenințau că cei 150.000 de soldați pe care Vladimir Putin i-a adunat în jurul granițelor Ucrainei vor ataca statul est-european. 

Dincolo de nevoia de a demonstra că există un front puternic anti-Occident, vizita lui Vladimir Putin era și un efort vădit de curtare a Beijingului, care era ținta unui boicot diplomatic la Olimpiadă și, de ani de zile deja, ținta unor sancțiuni și condamnări dinspre SUA, UE și aliații lor. 


Citește aici mai multe despre China și contextul regional:

Harta mondială a energiei, după războiul din Ucraina. Cum poate China să înlocuiască UE în buzunarul Rusiei
Cum se strecoară China pe ușa din dos a Europei și ce face România
Tensiuni UE-China | Cum a ajuns Lituania în rolul de David care se ia la trântă cu Goliatul chinez

Ce le unește pe Rusia și pe China

Cele două țări au un fir comun și în plan ideologic. Atât Rusia, cât și China se poziționează împotriva a ceea ce percep drept „imperialismul american” sau „hegemonia occidentală”.

La Jocurile Olimpice, Vladimir Putin și omologul său chinez, Xi Jinping, au publicat o declarație comună, în care vorbeau despre o mai mare sincronizare a intereselor și angajamentelor celor două țări. Comunicatul a prezentat o viziune alternativă pentru actuala ordine globală, susținând nevoia unei noi reașezări a echilibrului de putere.

Deși nu s-a discutat în mod explicit atunci despre Ucraina (China a ezitat să ofere sprijin direct Rusiei în conflict, menținând o poziție precaută vizavi de criză), declarația a semnalat o premieră din mai multe puncte de vedere.

A fost pentru prima dată când China a susținut asumat eforturile Rusiei de a opri expansiunea NATO în estul Europei. Prin acest comentariu, China a făcut referire, în mod indirect, și la aspirațiile Ucrainei de a adera la Alianța Nord-Atlantică. 

O altă declarație notabilă a Chinei spunea că Rusiei ar trebui să i se ofere garanții de securitate de lungă durată din partea Europei. Declarația a mai criticat și expansiunea militară a Statelor Unite din regiunea Indo-Pacifică, precum și AUKUS, acordul de securitate trilateral dintre Australia, Marea Britanie și America, care vizează contracararea Chinei în regiune. 

În replică, Moscova își reafirma susținerea pentru principiul chinez privind „o singură Chină”. Rusia a suținut astfel că Taiwan este „o parte inalienabilă a Chinei și se opune oricărei forme de independență”. 

„China și Rusia par să fie perechea perfectă din multe puncte de vedere. Sunt similare raportat la politicile domestice – amândouă sunt guverne autoritare, care nu au niciun interes să piardă timpul criticându-se reciproc cu privire la abaterile lor democratice. Au o agendă comună la nivel global și, astfel, își pot coordona abordările în multe sfere internaționale”, a explicat Alexander Gabuev, expert de la Carnegie Moscova.

Potrivit presei chineze, președintele Xi Jinping i-ar fi spus lui Putin la Beijing că există anumite „forțe internaționale, care intervin în mod arbitrar în problemele interne ale Chinei și Rusiei, folosind pretextul apărării democrației și drepturilor omului”.

Acești trei factori – criticile aduse la adresa expansiunii NATO și a influenței acordului AUKUS, și garanțiile de securitate pe care Europa ar trebui să i le ofere Rusiei – au fost interpretați drept „o repoziționare a Chinei, în care statul devine un jucător pe scena securității globale, la un nivel la care n-am mai văzut până acum”, a declarat Kevin Rudd, fost prim-ministru al Australiei, în cadrul unui eveniment Atlantic Council, la începutul lui februarie.

Putin a așteptat finalul Olimpiadei din China pentru a ataca

În seara de 21 februarie, Vladimir Putin recunoștea independența celor două republici autoproclamate din estul Ucrainei, din regiunile Donețk și Lugansk, construind astfel justificarea unei intervenții militare în estul Ucrainei. Joi, pe 24 februarie, Rusia a invadat Ucraina.

Alegerea momentului nu a fost întâmplător. Putin a așteptat până la finalul Jocurilor Olimpice (ceremonia de închidere a fost duminică, 20 februarie) pentru a da undă verde planurilor sale.

Acum, China este întâmpinată cu marea provocare de a-și calcula și cântări bine pozițiile: pe de-o parte, se află susținerea tot mai vocală a Beijingului față de Moscova. De cealaltă parte, există propriile interese ale Chinei în regiune, care depind și de o stabilitate a spațiului european.

„Acum, că a izbucnit războiul, China se străduiește să mențină un echilibru dificil între relația importantă cu Moscova și necesitatea de a ține relațiile cu Occidentul pe drumul cel bun. Pentru conducerea chineză, nu este vorba doar despre viitorul Ucrainei. Poziția acesteia va face parte dintr-o discuție mai amplă vizavi de ambițiile globale ale Chinei și despre modul în care aceasta se poziționează – acum și pe termen lung – față de Occident, dar și față de Rusia”, comentează Helena Legarda, analist la Mercator Institute for China Studies (MERICS), un think-tank din Berlin specializat în studiul Chinei. 

Atât China, cât și Rusia au, de ani de zile, o relație tot mai rece cu Vestul, disprețul față de intervenționismul și hegemonia occidentală fiind printre principalii factori care au sedimentat legătura ruso-chineză. 

Delegația rusă, în frunte cu Vladmir Putin, s-a întâlnit cu președintele chinez și echipa sa, la început de februarie, la Beijing. Sursă foto: Profimedia.

O prietenie de nevoie, dar cu interese adânc sedimentate și o viziune comună în ceea ce privește ordinea globală, parteneriatul dintre China și Rusia poate avea consecințe nu doar geopolitice, dar și economice, strategice și militare, la nivel global. 

„Există multe țări care și-ar dori să aibă China și Rusia ca model alternativ. Mai multe decât și-ar dori Washington-ul să recunoască. Să ne uităm doar la câte țări s-au prezentat la ceremonia de deschidere a Jocurilor de la Beijing, în ciuda boicotului diplomatic al lui Biden. Printre acestea se numără Egipt și Arabia Saudită, care erau aliați ai Americii”, explică Steven Lee Myers, șeful biroului New York Times din Beijing.

Marea întrebare pe care și-o pun experții acum este dacă reîmprospătarea relațiilor sino-ruse va fi una de durată, dat fiind contextul geopolitic tot mai volatil și imprevizibil. Este ușor pentru China să susțină la nivel declarativ Rusia împotriva expansiunii NATO din estul Europei, dar va ajuta oare Rusia să ocolească sancțiunile economice impuse în urma invaziei din Ucraina?

Același lucru poate fi spus și despre Rusia. Este ușor ca aceasta să susțină China împotriva acordului AUKUS, dar va veni Rusia în ajutorul Chinei, dacă va avea loc un conflict în Marea Chinei de Sud? Sau, în cazul unei confruntări cu India, țară cu care Rusia menține o relație bună? Iată câteva dintre întrebările tangențiale ale momentului despre cum va arăta lumea după acest conflict din Europa.

Rusia și China: a match made in (economic) heaven 

 Pe frontul economic, China și Rusia au fost deseori caracterizate drept „suflete pereche”.  

„Rusia și China au o complementaritate naturală din punct de vedere economic. În timp ce Rusia are o abundență de resurse naturale și un rol esențial în diviziunea globală a muncii, ca furnizor de metale, petrol, gaze și îngrășăminte, China oferă o plajă enormă de bunuri, are tehnologie, capital, infrastructură și expertiză. Împreună, sunt perechea perfectă”, explică Alexander Gabuev, expertul în relația ruso-chineză, pentru podcast-ul „Chinese Whispers”, al publicației britanice The Spectator.

De la invazia Crimeei încoace, Vladimir Putin a început să-și îndrepte tot mai mult economia spre est, încercând să-și limiteze, astfel, dependența de economiile europene.

„Rusia a devenit din ce în ce mai dependentă de China ca partener geopolitic și economic, în special în urma sancțiunilor economice impuse în ultimii ani”, relata o analiză Defense One la început de februarie. 

Energia a constituit două treimi din importurile chineze din Rusia anul trecut, iar trendul va continua să fie de creștere, în parțial și datorită acordului de aprovizionare cu gaz și petrol, semnat de Xi și Putin la Beijing.

Întâlnirea de la Beijing a semnalat sedimentarea unor legături economice de lungă durată între state. Acolo, principalii jucători de pe piața energetică rusească, Gazprom și Rosneft, au semnat acorduri împreună cu China, cel mai mare consumator de energie din lume. Gazprom a semnat cel de-al doilea acord pe termen lung împreună cu China National Petroleum Corp. Poducătorul va livra 10 miliarde de metri cubi pe an, pe o perioadă de 25 de ani, printr-o nouă conductă din estul Rusiei, descrie un raport Bloomberg.

Acordul are și o importanță strategică pentru gigantul de energie din Rusia. Gazprom se așteaptă ca cererea de gaze din China să crească cu aproape 50% până în 2030. În timp ce co-dependența celor două state (China față de gazele naturale rusești, și Rusia față de capitalul chinez) se solidifică, consumul energetic din Europa, în prezent cea mai mare piață a Rusiei, a scăzut cu peste 5%.

La aceasta se adaugă și eforturile intense ale europenilor de a-și reduce dependența de gazul rusesc și blocarea gazoductului Nord Stream 2, ca urmare a războiului din Ucraina.

„Diferența de amploare a ambițiilor Chinei și Rusiei reflectă și o diferență a potențialului lor economic. Economia Rusiei este acum aproximativ de dimensiunea Italiei. Moscova pur și simplu nu are puterea economică necesară pentru a se lupta pentru supremația globală. În schimb, China este acum, conform multora, cea mai mare economie a lumii. Este cel mai mare producător și exportator din lume. Populația sa de 1,4 miliarde e de zece ori mai mare decât a Rusiei. Astfel, aspirația Chinei de a deveni cea mai puternică țară din lume e mai realistă. Dar, în timp ce diferențele vizavi de potențialul economic al Rusiei și Chinei îl fac pe Xi mai ambițios decât Putin, liderul chinez e și mai precaut. Există o anumită disperare în dorința lui Putin de a folosi forța militară pentru a încerca să schimbe echilibrul de putere în Europa. După ce a văzut că NATO se extinde în mare parte din fostul bloc sovietic, Putin vede Ucraina drept ultima sa șansă de a se opune”, explică o analiză Financial Times.

De asemenea, China are și mult mai multe instrumente economice la dispoziție pentru a-și extinde influența, care pur și simplu nu le sunt disponibile rușilor. Un proiect emblematic al președintelui Xi este inițiativa Belt and Road (BRI), un program internațional de infrastructură extrem de complex și vast, finanțat de China, care se întinde în Asia Centrală, Africa, Europa și în continentul american.

Parteneriatul ruso-chinez în sfera economică reprezintă cel mai mare pericol economic pentru Europa, spun experții.

O graniță în minus care să dea bătăi de cap

Un alt scenariu care pune pe gânduri Alianța transatlantică constă într-o coordonare mai strânsă a strategiilor militare dintre Rusia și China, lucru care deja se întâmplă de un număr de ani.  

Pe China și Rusia le desparte o graniță de 4.209 km, a șasea cea mai lungă graniță internațională din lume. În ultimul secol, au existat numeroase conflicte sino-sovietice de-a lungul acestei frontiere. După ce disputele teritoriale au fost rezolvate, menținerea păcii la graniță a fost principala prioritate de securitate dintre cele două țări.

După căderea Cortinei de Fier, tensiunile dintre cele două state s-au diminuat. Ambele țări și-au redus din prezența militară de la graniță, iar numeroase treceri de frontieră au fost redeschise pentru a facilita comerțul și călătoriile dintre țări, care era în creștere.

„Numărul de trupe rusești prezente la granița cu China și Mongolia a ajuns la cel mai mic nivel din 1922. Acest lucru se datorează îmbunătățirii relației sino-ruse”, a explicat Alexander Gabuev, expertul pe relația sino-rusă de la Carnegie Center Moscova, într-o conferință organizată de institut.  

Astfel, o relaxare a stresului militar care ar fi venit dinspre China i-a oferit lui Putin ocazia să-și mute atenția și armata în estul Ucrainei.

Granița nu este singurul lucru pe care China și Rusia îl au în comun. Din 2014, de la anexarea Crimeei de către Rusia și odată cu primele reprize de sancțiuni occidentale, relația dintre Moscova și Vest s-a răcit considerabil. La polul opus, o colaborare tot mai strânsă între Rusia și China a început să ia amploare, inclusiv pe frontul militar.

„Într-un context strategic mai larg în care Beijingul se vede într-o rivalitate din ce în ce mai intensă cu Statele Unite, consolidarea unui parteneriat cu Rusia e un pariu bun. Deși China riscă să nemulțumească unii lideri europeni și să piardă potențiale parteneriate economice modeste în Ucraina, ea este dispusă să plătească acest preț”, explică Bonnie Glasser, director al Asia Program la German Marshall Fund, într-o analiză Foreign Policy.

În ultimii ani, cele două țări au organizat tot mai multe exerciții militare comune. Cooperarea lor s-a extins și în zona Pacificului, unde bombardiere din ambele state au patrulat în zone disputate din regiune. În noiembrie, marina militară chineză și cea rusească au patrulat împreună pentru prima dată în apropierea Japoniei, acțiune interpretată ca un semnal de avertizare pentru alianța occidentală.

Secretarul de stat american, Antony Blinken, și Miniștrii de Externe ai Australiei, Indiei și Japoniei, în cadrul unei întâlniri Quad, de la Melbourne, din februarie. Sursă foto: Profimedia.

Angajamentul Statelor Unite pentru parteneriatele cu aliații din Pacific, care are ca principal scop ținerea sub control a asertivității Chinei în regiune, a fost reconfirmat recent. Pe 10 februarie, în miezul tensiunilor din estul Europei, Secretarul de Stat, Antony Blinken, s-a întâlnit cu aliații QUAD (Quadrilateral Security Dialogue) – Australia, Japonia, și India – la Melbourne, pentru a discuta despre cum pot contracara influența economică și militară a Chinei în acea parte a lumii.

Conform unui raport al Center for Strategic and Internațional Studies (CSIS), transferurile de arme dintre Rusia și China au crescut considerabil din 2015 și până astăzi. „Frecvența, complexitatea și aria geografică acoperită de China și Rusia e în continuă creștere. Aceste evoluții reflectă și creșterea relației bilaterale de apărare”, explică un raport al Institutului Naval al Statelor Unite. 

Având în vedere că ambele țări dețin arme nucleare și influența acestora se întinde pe două continente, o aliniere mai asertivă dintre Rusia și China ar putea schimba regulile jocului din punct de vedere militar și diplomatic.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Mălina Mîndruțescu

Mălina este jurnalistă și pasionată de politică, cultură, digitalizare și consum. Cu studii în Marea Britanie și Statele Unite, ea este absolventă de Istorie & Politică la Queen Mary University of London și deține un Master în Terorism & Violență Politică de la University of St. Andrews.

Specializată în politică americană și studii de securitate, Mălina caută mereu să iasă din bula de confort, iar prin poveștile pe care le scrie, dorește să gasească mereu acel unghi nou și inedit. A fost publicată în presa internațională, precum Foreign Policy și Balkan Insight.

Colaborează cu analize pe politică externă pentru True Story Project, proiect al German Marshall Fund.

[email protected]


Urmărește subiectul
Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    1
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x