Rusia-China | De ce e Xi Jinping cel mai bun prieten în care Vladimir Putin nu poate avea încredere

Rusia a fost prima destinație a lui Xi Jinping, președintele Chinei, atât în 2013, când a obținut primul mandat de președinte al Chinei și de secretar general al Partidului Comunist Chinez (PCC), cât și acum, în 2023, imediat după obținerea celui de-al treilea mandat. Și atunci, și acum, Rusia a fost prima opțiune, întrucât Xi dorea să transmită un mesaj clar: acela că Beijingul este un partener de încredere al statului rus. Războiul din Ucraina avea, însă, să pună la încercare această prietenie.

Ucraina, care a moștenit o importantă industrie militară din era sovietică, a fost un important furnizor de armament al Chinei. E motivul pentru care guvernului chinez i-a fost dificilă o poziționare asumată în cadrul acestui conflict. Prin urmare, China a avut diverse „nuanțări” ale relațiilor sale cu Rusia încă de la începutul războiului, ceea ce a creat următoarea întrebare: cât de implicată este China în războiul din Ucraina? Este ea un susținător tacit al Rusiei sau o țară care încearcă să rămână neutră?

Istoria recentă a relațiilor China-Rusia este marcată de trei momente definitorii:

• începutul anilor ’60, când China se rupe de URSS și încearcă să migreze din sfera sa de influență, culminând cu un conflict de graniță în 1969;
• anul 1972, al apropierii dintre China și SUA;
• și anul 1989, când China și Rusia încep reapropierea.

Înainte de 1989, relațiile China-Rusia au fost cu suișuri și coborâșuri, fapt care s-a reflectat pe plan internațional: când China s-a rupt de URSS, a încercat o apropiere de SUA. După 1989, relațiile China-Rusia au cunoscut un trend ascendent. Cele două puteri și-au întărit relațiile atât prin creșterea comerțului și prin rezolvarea disputelor de graniță, dar și prin cooperarea în cadrul ONU și implicarea mai activă în Organizația de Cooperare de la Shanghai. Alte manifestări ale acestei reapropieri au fost exerciții militare, acorduri bilaterale sau forme de cooperare între proiectele lor geoeconomice, cum este cea dintre Inițiativa Belt and Road (China) și Uniunea Economică Eurasiatică (Rusia).

Citește și:

Noii nealiniați. Mizele marilor actori care nu susțin Occidentul în fața Rusiei

Xi și Putin, „prieteni fără limite”, dar cu surprize

În prezent, relațiile China-Rusia par să-și fi atins zenitul, fiind adesea descrise de presa vestică prin sintagma „parteneriatului fără limite”. E de fapt un citat preluat dintr-o declarație comună dintre China și Rusia, făcută publică pe 4 februarie 2022, cu câteva săptămâni înainte ca Rusia să invadeze Ucraina. Această declarație vorbea despre faptul că „prietenia dintre cele două state nu are limite” și că „nu sunt arii interzise de cooperare”.

Pe lângă afirmații pompoase, China a mai introdus și tradiționalele sale sintagme, precum „o eră nouă”, „neintervenția în treburile interne ale unui stat”, „abandonarea mentalității de tip Război Rece sau joc de sumă nulă”, înclinând mai mult balanța către interpretarea că „parteneriatul fără limite” a fost o metaforă, și nu un concept atent gândit și introdus în declarație.

În susținerea acestei idei vine faptul că, două rânduri mai jos față de această sintagmă, China și Rusia vorbesc despre necesitatea consolidării comunității internaționale prin cooperare, nu confruntare, pentru că „cele două părți (China și Rusia, n.r.) se opun reîntoarcerii relațiilor internaționale la stadiul de confruntare între marile puterii, când cel slab cade pradă celui puternic”.

Ironic, având în vedere că în câteva săptămâni Rusia avea să invadeze Ucraina, ignorând complet această „declarație”. Dacă mai adăugăm și faptul că cele două puteri, în cadrul aceleiași declarații, se descriaau ca având „o tradiție îndelungată de democrație”, avem suficiente probe că a fost mai mult un exercițiu de PR decât consemnarea unui adevărat „parteneriat fără limite”.

În tot acest timp, se afirma că Xi Jinping, președintele Chinei, și Vladimir Putin, președintele Rusiei, au discutat despre invazia Ucrainei cu ocazia Jocurilor Olimpice de Iarnă din 2022, de la Beijing, iar Xi i-ar fi cerut explicit lui Putin să amâne invazia, după terminarea Olimpiadei.

Adevărat sau nu, un lucru este clar:

Surpriza a venit poate și din cauză că China știe că atât ea, cât și Rusia nu sunt pregătite pentru moment să înfrunte un sistem internațional dominat încă de SUA. Dar acest lucru nu înseamnă că Beijingul nu ar fi avut în plan, cândva în viitor, să provoace SUA în cadrul unui conflict, cauzat cel mai probabil de problemele din jurul Taiwanului. Dar nu acum, când statul chinez este conștient de limitele puterii sale militare și chiar economice și nu își dorește confruntare și mai largă cu SUA.

Pierzi cu o mână, câștigi cu două: efectele economice ale războiului din Ucraina pentru China

Trebuie menționat că războiul din Ucraina a afectat negativ China nu doar la nivel de imagine, dar și economic. Dacă la nivel de imagine China și-a pierdut definitiv credibilitatea, în special în statele Europei Centrale și de Est, unde activa fostul său mecanism 17+1, la nivel economic, inflația din SUA și Europa a afectat exporturile chineze.

Iar sancțiunile asupra Rusiei s-au răsfrânt și asupra unor companii chineze, care de teama unor sancțiuni nominale au încetat colaborările cu Rusia. De asemenea, sancțiunile au afectat transportul bunurilor pe rutele feroviare China-Europa, care trec prin Rusia.

Există totuși și un revers economic al medaliei, apropierea și mai mare dintre China și Rusia. China a profitat de moment și a început să cumpere mult mai mult petrol rusesc, ajutând Rusia să nu simtă atât de tare efectul sancțiunilor vestice și transformând-o într-unul dintre cei mai importanți furnizori de petrol ai săi, al doilea după Arabia Saudită.

Citește și:

Un an mai târziu, ce s-a ales de exodul brandurilor străine din Rusia?

Economia Rusiei (încă) nu e moartă, se transformă. De ce nu ard sancțiunile Vestului așa de tare cum se spera

Rivalitatea cu SUA, cheia alianței Chinei cu Rusia

Dar, pentru China, relațiile cu Rusia rămân o prietenie de necesitate. China nu susține întrutotul acțiunile Rusiei în Ucraina. Dar prinsă în acest vortex al războiului, consideră că nu are o altă alternativă și trebuie să-și susțină prietenul geopolitic.

Iar Wang Yi, cel mai înalt diplomat al Chinei, a semnalat acest lucru prin afirmația făcută cu ocazia unei vizite recente în Rusia, conform căreia relațiile China-Rusia sunt „la fel de stabile ca Muntele Tai (un munte sacru din China, situat în provincia Shandong, n.r.)”.

Și în afara ONU, Rusia are susținerea Chinei, cel puțin la nivel declarativ. Multe dintre declarațiile de presă ale Ministerului Afacerilor Externe chinez privind războiul din Ucraina au adoptat o notă puternic anti-SUA, însă se poate spune că acestea nu fac decât să întărească discursul general al Beijingului împotriva SUA, și nu neapărat să promoveaze propaganda rusă.

Cu toate acestea, este clar că la nivel declarativ China nu este neutră și se poziționează ca un adversar al SUA și un susținător al pozițiilor Rusiei. Acest lucru este și mai evident prin faptul că China nu folosește termenul de război când vorbește despre Ucraina și a cenzurat pe platformele chineze criticile aduse invaziei Rusiei din Ucraina.

Citește și:

Cum s-a transformat China în cei 10 ani cu Xi Jinping

Zero răbdare | Protestele din China au reușit să spulbere iluzia „zero Covid”

Înarmează China Rusia sau face pe negociatorul de pace?

La nivel faptic însă, nu există informații publice clare că China ar fi oferit un sprijin militar consistent Rusiei pentru a o ajuta în războiul din Ucraina, așa cum se poate spune că au făcut Coreea de Nord, Iran sau Siria.

Conform unor surse, China nu va trimite armament militar Rusiei. Cu toate acestea, dacă războiul din Ucraina va continua, China se va vedea prinsă între ciocan și nicovală. Astfel, va trebui să jongleze cu presiunea Rusiei pentru a-i trimite arme și cu sancțiunile vestice dacă o astfel de acțiune va avea loc.

Tocmai pentru a evita și mai mult asocierea militară cu Rusia, cât și această poziție ingrată, China a încercat recent un așa-zis „plan de pace”. Lansat cu ocazia împlinirii unui an de la declanșarea războiului din Ucraina de către Rusia, planul recomandă rezolvarea „crizei” din Ucraina folosindu-se de vechi sloganuri și sintagme chineze. Respectarea suveranității statelor sau abandonarea mentalității de tip Război Rece completează puncte precum oprirea ostilităților, reluarea discuțiilor de pace, protejarea civililor, protejarea centralelor nucleare, etc.

Nu doar că acest plan este o unealtă chineză în menținerea imaginii sale neutre, dar este lipsit de o recomandare inovatoare, care să faciliteze încheierea războiului. Ca și declarația comună dintre Xi și Putin, și acest plan este un exercițiu de PR. Un exercițiu care este totuși sabotat de discursul Chinei anti-SUA sau de faptul că, până la vizita începută pe 20 martie, Xi nu vorbise încă despre „planul de place” și cu țara agresată de Rusia, Ucraina. Xi Jinping și Volodimir Zelenski ar urma să aibă prima lor discuție directă săptămâna aceasta.

Războiul din Ucraina și riscul de invazie în Taiwan

În ciuda acestui fapt, nu trebuie ignorată ideea că China și-ar dori un sfârșit al războiului din Ucraina, care o afectează direct. Dar aceasta preferă o Rusie care să nu iasă înfrântă din acest război, întrucât o Rusie înfrântă ar însemna o Rusie mai slabă, ceea ce ar duce la o alianță mai slabă China-Rusia.

Pentru China, războiul din Ucraina este o reală provocare, care o determină să balanseze între neutralitate și susținere pentru Rusia. Dar este și un eveniment care ajută China să înțeleagă mai bine repercusiunile unui eventual conflict armat cu SUA. Urmărirea operațiunilor militare a ajutat China să vadă riscurile și posibila evoluție a unei invazii a Taiwanului, ridicând și dubii dacă armata sa este suficient de pregătită pentru un război cu SUA. Mai mult, urmărirea consecințelor politice și economice a ajutat-o să înțeleagă mai bine cum ar reacționa lumea vestică la o posibilă invazie a Taiwanului.

Astfel, chiar dacă „recuperarea” Taiwanului este văzută de mulți analiști ca fiind pe agenda lui Xi, China, dacă învață din războiul din Ucraina, mai are ani buni, sau poate decenii, de așteptat până la o astfel de încercare.