Cât costă performanța la Olimpiadă? Banii pe care România i-a investit în medaliile de la Tokyo
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Participarea sportivilor români la Jocurile Olimpice de la Tokyo s-a încheiat fără ca obiectivul setat de Ministrul Sportului înainte de startul competiției să fi fost atins: acela de a obține măcar șase medalii. Totuși, situația de la competiția niponă a fost un pic mai bună decât cea de la competiția din urmă cu cinci ani, din Brazilia, când România s-a ales tot cu patru medalii, din care însă două erau de bronz. Cu medalia de aur și cele trei de argint câștigate la Tokyo, România ocupă un descurajator loc 46 în clasamentul pe medalii. Departe, de exemplu, de locul 14 câștigat la Atena, atunci când zestrea României număra 19 medalii: 8 de aur, 5 de argint, 6 de bronz.
Vorbim de Jocurile Olimpice din 2004, de la Atena, ca de un moment de cotitură pentru sportul olimpic românesc, pentru că acela a fost ultimul ciclu olimpic în care România a mai reușit un rezultat notabil la Olimpiadă. Eram obișnuiți cu „moștenirea comunistă” dinainte de 1989, când sportul se bucura de banii necondiționați ai statului, iar pentru cei mai mulți copii și tineri sportul reprezenta unica modalitate de a ieși din rând. Cu abuzuri, cu lipsă totală de transparență, sportul românesc a dat rezultate în acest sistem închis.
Din acea perioadă și până în prezent, lucrurile ar fi trebuit însă să evolueze și să se adapteze noilor realități sociale și politice, să reușească să concureze cu celelalte țări cu un management adaptat vremurilor actuale, cu metode moderne de medicină, pregătire și recuperare și nu în ultimul rând cu multe investiții în infrastructura sportivă. Pentru că dincolo de orice, banii și infrastructura pentru sport atârnă cel mai mult în obținerea performanțelor constante. Grăitor în acest sens este discursul multiplei campioane la scrimă Ana Maria Brânză, la întoarcerea de la Tokyo cu medalia de argint, și schimbul de replici cu ministrul Sportului, Eduard Novak, legat tocmai de investițiile în sport.
De aceea, Panorama și-a propus să facă o comparație între bugetele principalelor federații sportive din România în ultimul ciclu olimpic și banii pe care i-au cheltuit în ultimii ani trei țări occidentale la care ne uităm cu invidie, datorită performanțelor lor în sport: SUA, Franța și Marea Britanie.
Canotajul a făcut toți banii
Din cauza pandemiei de Covid-19, actualul ciclu olimpic (adică cei patru ani dintre două Jocuri Olimpice) a fost prelungit cu un an după amânarea Olimpiadei din Tokyo. În toată această perioadă bugetul Ministerului Tineretului și Sportului către Federații a fost în 2017 de puțin peste 90 de milioane de lei, cu o creștere importantă în anii următori, când finanțarea a ajuns la peste 130 de milioane de lei în anii 2019 și 2020, pentru ca apoi, în 2021, pandemia să își pună amprenta asupra bugetului MTS, care s-a întors la o sumă de sub 100 de milioane de lei, adică mai exact la 97,65 milioane. Așadar suma primită de Federații s-a învârtit în jurul a 20-30 de milioane de euro pe an. În total, în jur de 120 de milioane de euro în 5 ani (la cursul mediu al euro din acest interval).
Anul competițional | 2017 | 2018 | 2019 | 2020 | 2021 |
Buget MTS Federații (lei) | 94,1 mil. | 93,5 mil. | 132,2 mil. | 132,2 mil. | 97,65 mil. |
Buget MTS Federații (euro) | 20,6 mil. | 20,1 mil. | 27,9 mil. | 27,4 mil. | 19,92 mil. |
În acești 5 ani, statul a investit cei mai mulți bani în federația de canotaj, cu excepția anului 2019, când acest sport a fost detronat de rugby. Astfel, în cei cinci ani din acest ciclu olimpic, ramura sportivă condusă de Elisabeta Lipă a primit din partea Ministerului peste 43 de milioane de lei (circa 9 milioane de euro). Iar banii s-au văzut în performanțele obținute de canotajul românesc la olimpiada niponă.
După ce a ratat complet olimpiada din Londra, din 2012, Federația Română de Canotaj a avut un șoc și a suferit un moment zero, în care a trebuit regândită strategia de la bază. Rezultatele au început să apară în cadrul competițiilor continentale și mondiale, iar la Olimpiada de la Rio, din 2016, echipajul de 8+1 fete reușea să câștige bronzul.
După 9 ani de la eșecul de la Londra, la Tokyo situația s-a schimbat la 180 de grade. Astfel, România s-a întors în elita canotajului și a obținut o medalie de aur la dublu vâsle feminin, prin Ancuța Bodnar și Simona Radiș,
Totodată, canotajul românesc a mai reușit două finale la acest turneu olimpic, la dublu vâsle categorie ușoară și la 8+1, acolo unde barca României a reușit un nou record olimpic în calificări, dar în finală nu a mai „alunecat” la fel și nu a putut să își păstreze medalia obținută la Rio.
Celelalte Federații premiante, unde statul a investit bani
Gimnastica, una dintre disciplinele care punea România pe harta sportului, a dispărut din nou din peisajul de la vârful olimpiadei. Pentru a doua ediție consecutivă, gimnastica românească nu a livrat nicio medalie. Nici la această ediție echipele nu au reușit să se califice, iar Federația s-a bazat pe veterani în cursa pentru medalii, respectiv Larisa Iordache la fete și Marian Drăgulescu la băieți.
Decăderea gimnasticii românești este corelată cu investițiile pe care statul le-a făcut în acest sport. Gimnastica a coborât de pe locul 2 în grațiile Ministerului în 2017, când primea 6,3 milioane de lei, pentru ca apoi să ajungă pe locul șapte în 2021, când MTS a acordat 5 milioane de lei, cu cea mai mare cădere în 2020 – 4 milioane lei, adică în jur de 800.000 de euro. Acum, gimnastica românească pare să aibă parte de un moment zero, cum a avut și canotajul în 2012.
Ana Maria Popescu (Brânză), vicecampioană olimpică la Tokyo, a obținut la scrimă singura medalie a României, în afara canotajului. Schimbul de replici între sportivă și ministrul Tineretului și Sportului, Eduard Novak, a făcut vâlvă. A avut dreptate sportiva să fie supărată că scrima nu a primit suficienți bani din partea statului? Cifrele arată că Federația de Scrimă nu a fost niciodată printre preferatele miniștrilor de la Sport, cu excepția anului 2021, când s-a aflat pe locul 3 în topul banilor investiți de stat, după Canotaj și Handbal, primind 5,3 milioane de lei (puțin peste 1 milion de euro).
În rest, în topul celor mai bine plătite federații se găsesc constant cam aceleași sporturi: handbal, atletism, lupte, judo sau baschet.
Un caz bizar este cel al Federației Române de Rugby, care în 2019 a fost premiată, deși nu a avut performanțe notabile. Mai exact rugby-ul a avut în acel an o suplimentare a bugetului cu 196% față de anul precedent, în contextul în care ratase în premieră calificarea la un Campionat Mondial, din cauză că a folosit un sportiv „naturalizat” care evoluase deja pentru naționala statului Tonga. Astfel, Federația de Rugby nu a mai primit banii necesari de la forul internațional prin calificarea la Mondial și „gaura” a fost acoperită din bugetul de stat.
2017 | 2018 | 2019 | 2020 | 2021 |
1. Canotaj – 7,07 milioane lei | 1. Canotaj – 7,09 milioane lei | 1. Rugby – 10,9 milioane lei | 1. Canotaj – 10 milioane lei | 1. Canotaj – 9 milioane lei |
2. Gimnastică – 6,24 | 2. Atletism – 6,14 | 2. Canotaj – 10,3 | 2. Handbal – 7,85 | 2. Handbal – 5,35 |
3. Handbal 6,19 | 3. Gimnastică – 5,99 | 3. Handbal – 10 | 3. Atletism – 7 | 3. Scrimă – 5,3 |
4. Atletism – 6,01 | 4. Lupte – 5,01 | 4. Atletism – 8,5 | 4. Lupte – 6,4 | 4. Atletism – 5,25 |
5. Scrimă – 5,67 | 5. Handbal – 4,79 | 5. Gimnastică – 7,5 | 5. Rugby – 6,2 | 5. Lupte – 5,07 |
6. Rugby – 5,23 | 6. Tenis de masă – 4,67 | 6. Lupte – 7,3 | 6. Judo – 5,3 | 6. Judo – 5 |
7. Baschet – 5,01 | 7. Baschet – 4,47 | 7. Judo – 6,19 | 7. Scrimă – 5,1 | 6. Gimnastică – 5 |
8. Tenis – 4,87 | 8. Scrimă – 4,33 | 8. Volei – 5,61 | 8. Baschet – 5 | 8 Baschet – 4,36 |
9. Judo – 4,75 | 9. Judo – 3,97 | 9. Scrimă – 4,9 | 9. Schi biatlon – 4,1 | 9. Rugby – 4 |
10. Lupte – 4,26 | 10 Schi biatlon – 3,78 | 10. Box – 4,67 | 10. Gimnastică, Haltere – 4 | 10. Natație – 3 |
De unde au apărut David Popovici și Robert Glință?
Una dintre poveștile de succes ale României la Jocurile Olimpice este prestația celor doi tineri înotători români. Campionul european Robert Glință a reușit o nouă finală olimpică după cea de la Rio, iar David Popovici a devenit noul star al natației românești, la nici 17 ani. Tânărul bucureștean a terminat finala pe locul 4 la 200 de metri liber, fiind la o „unghie distanță” de bronzul olimpic. A reușit și locul 7 la finala de 100 de metri. Sunt performanțe serioase pentru tânărul sportiv care a stabilit cu această ocazie și noi recorduri mondiale de juniori.
Cele trei finale la natație reprezintă cea mai bună performanță a înotului românesc la Jocurile Olimpice din 2004 încoace. Atunci, actuala președintă a Federației de Natație, Camelia Potec, obținea o medalie de aur, iar Răzvan Florea reușea să câștige un bronz.
Prestațiile lui Popovici și Glință vin în contextul în care înotul românesc a fost subfinanțat în comparație cu celelalte federații olimpice.
Astfel, în 2017 Natația a primit 2,3 milioane de lei (circa 500.000 de euro) de la MTS, o sumă cu care s-a aflat doar pe locul 17 în clasamentul investițiilor sportive făcute de Minister. Suma a rămas în jurul a 2 milioane de lei și anii următori, când înotul românesc abia își făcea loc în primele 20 de sporturi. De abia în 2021, când ascensiunea lui Robert Glință a devenit vizibilă, bugetul pentru Natație a fost suplimentat la 3 milioane de lei (puțin peste 600.000 de euro). A fost una dintre singurele federații care a avut parte de o suplimentare de buget în acest an.
Un alt motiv pentru care apariția pe firmamentul olimpic a lui Popovici a reprezentat o surpriză pentru fanii sportului românesc este dat și de lipsa cronică a infrastructurii pentru natație în țara noastră. Astfel, Complexul Olimpic de Natație din Otopeni a fost inaugurat abia în luna mai 2021, după doi ani de întârziere. Motivul este unul demn de bancuri. Pentru a umple bazinul, ar fi fost nevoie să se taie apa în întreg orașul Otopeni. În cele din urmă investiția de 33 de milioane de lei a fost lansată anul acesta, alături de un alt complex de natație de la Târgoviște, acolo unde există un bazin olimpic, care este însă destinat în primul rând turiștilor.
Între timp tânărul Popovici, legitimat la CSA Steaua, este curtat de mai multe universități importante din Europa și din SUA, acolo unde viața de student se împacă mult mai ușor cu cea de atlet și unde Popovici ar avea la dispoziție sistemul și infrastructura pentru a se pregăti și a crește ca sportiv.
Rămâne de văzut dacă în următorii trei ani, până la Jocurile Olimpice de la Paris, performanțele lui David și Robert îi vor impulsiona pe oficialii de la MTS să ofere o finanțare mai generoasă natației.
Câți bani sunt cheltuiți în „sportul civilizat”
Sistemul sportiv românesc este atât de prost croit, încât este greu de realizat până și o comparație pe aceleași criterii cu finanțările oferite sportului în statele cu mari performanțe olimpice. În SUA, de exemplu, Universitățile au propriile lor programe sportive în care investesc sume la care federațiile românești nici nu visează.
Pentru o mai bună comparație, putem însă observa sumele pe care le-a primit Comitetul Olimpic și Sportiv din SUA. În 2019, era vorba de aproximativ 215 milioane de dolari în 2019. Asta în timp ce Comitetul Olimpic Român a primit în ultimul an 69,6 milioane de lei, adică în jur de 24 de milioane de dolari. Totuși, o diferență importantă este aceea că SUA este o federație, ceea ce înseamnă că fiecare stat american a putut finanța sportul separat de ceea ce oferă guvernul central.
Dacă sistemul sportiv din SUA poate fi privit ca unul aparte, nici în Europa lucrurile nu stau în favoarea României.
În Franța, bugetul pentru Sport în 2020 trecuse de 710 milioane de euro. O creștere cu 10% față de anul precedent, în contextul în care francezii se pregătesc să găzduiască următoarele Jocuri Olimpice, în 2024. Din acești bani 294 de milioane de euro s-au dus către nou-înființata Agenție Națională a Sportului.
Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a bugetat sporturile olimpice de la Tokyo cu nu mai puțin de 74,9 milioane de lire sterline. Ca o comparație, gimnastica britanică a primit de la guvernul londonez peste 13,4 milioane de lire, deci de de aproximativ 15 ori mai mult decât gimnastica românească.
Canotajul, care a luat două medalii pentru Marea Britanie la Tokyo, a fost bugetat cu 24,6 milioane de lire sterline, deci de aproximativ 15 ori mai mult decât canotajul românesc, care a câștigat însă cu o medalie în plus la olimpiada niponă.
Toate aceste calcule arată că sportul românesc are nevoie de finanțări mult mai puternice, măcar acolo unde dovedește performanță sau potențial, chiar și în ciuda bugetelor derizorii, în comparație cu cele ale altor state mari. De ajutor ar putea fi și atragerea de investiții din sfera privată, dar și atragerea copiilor către sport și descoperirea de tinere talente.
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
- La noi, faci sport ca să slăbești, nu ca să trăiești. De ce sunt românii codași în UE la făcut mișcare și cât ne costă asta
- Cursa lui David Popovici către gloria înotului trece printre sponsorizări de milioane de dolari
- LeBron James și rețeta primului miliard de dolari din baschet și afaceri
- Top 10 cele mai valoroase echipe și cei mai influenți sportivi
- Cum l-a „transferat” pandemia pe Messi de la Barcelona la PSG. Cifrele din spatele mutării