Cum se dă un KO democratic. Singura lecție pe care trebuie să o rețină românii, după alegerile din Polonia
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Articolul a fost actualizat cu rezultatele finale.
După opt ani de atacuri la adresa justiției și a societății civile, după pumni în gura presei libere și contre tot mai păguboase cu Bruxelles-ul, Polonia pare că se întoarce, în sfârșit, pe drumul democrației liberale, odată cu alegerile legislative de pe 15 octombrie, câștigate în mod surprinzător de opoziția pro-europeană.
Pentru România, ce s-a întâmplat în Polonia, țară cu care ne comparăm atât de des, este o sursă de speranță și de inspirație, înainte de un an electoral cu mize uriașe, unde vom avea de gestionat propriul pericol anti-democratic.
„Privind către alegerile europene de anul viitor, acest rezultat confirmă mai ales faptul că fiecare vot contează”, a comentat pentru Panorama David McAllister (PPE/CDU, centru-dreapta), eurodeputat german, președintele Comisiei de Afaceri Externe din Parlamentul European.
Pentru Dragoș Tudorache (REPER/Renew Europe), colegul român de comisie al lui McAllister, „mesajul cel mai puternic pe care l-au transmis polonezii este că democrația funcționează și că până la urmă ea învinge. Vine un moment în care societatea reacționează”.
Dincolo, deci, de ce au reușit să facă politicienii din opoziția pro-europeană, mobilizarea fantastică la vot a polonezilor e adevărata lecție a acestor alegeri.
Deși sondajele de la sfârșitul campaniei anunțau o prezență mare, ziua votului a adus o surpriză: aproape 74% din polonezi au votat, cea mai mare rată de participare de la căderea comunismului.
Imaginile cu cozile de la secțiile de votare, unde s-a așteptat chiar și șase ore, au fost primul indiciu care anunța o posibilă prezență record, dar și surprize în rezultate. Deși programul de vot s-a încheiat la ora 21, în fapt, în unele locuri, s-a votat până spre ora 3.
Un detaliu semnificativ e că cel mai tânăr segment al electoratului care a votat, cei între 18 și 29 de ani, a fost mai mare decât grupul celor de peste 60 de ani care au mers la urne, conform IPSOS, institut de sondare a opiniei publice. Iar asta a ajutat coaliția de partide de opoziție.
Chiar dacă PiS (partidul de guvernământ, Lege și Justiție), a obținut cel mai mare scor la vot – 35,4%, coaliția de opoziție adună împreună mai mult, conform rezultatelor oficiale, după numărarea tuturor voturilor.
E posibilă o astfel de mobilizare fără ca realmente să ajungă cuțitul la osul democrației, cum s-a întâmplat în Polonia, cu abuzuri care au afectat cele mai intime aspecte ale vieții, cum ar fi dreptul femeii de a decide asupra propriului corp?
„Ceea ce a fost specific acestui vot din Polonia a fost într-adevăr și existența unei amenințări. Realmente, pentru majoritatea tăcută din societate, care a ieșit la vot, alternativa reprezenta o amenințare”, răspunde pentru Panorama europarlamentarul Dragoș Tudorache, membru al Comisiei de Afaceri Externe din Parlamentul UE.
„Se poate replica genul acesta de mobilizare la noi (în 2024 – n.r.)? Nu simplu. Noi nu avem acum o asemenea amenințare, cum au avut polonezii – și ăsta e un lucru bun. Nu avem încă aceeași divizare în societate. Dar sunt multe lecții pe care trebuie să le învățăm de acolo”, a adăugat eurodeputatul român.
Au votat mulți. Ce au ales de fapt
Victoria opoziției poloneze (abreviată KO), condusă de Donald Tusk, fost prim-ministru și ex-președinte al Consiliului European, nu e motiv de bucurie doar pentru susținătorii democrației din Polonia.
Pentru UE, acest vot înseamnă o revenire a Poloniei pe drumul european, ba chiar, probabil, primul pas către deblocarea zecilor de miliarde de euro, fonduri europene, pe care Varșovia nu le-a putut primi până acum din cauza derapajelor guvernamentale.
Polonezii au spus ‘nu’ unui partid care, „de ani de zile, încearcă să țină țara izolată de Uniunea Europeană, în sărăcie economică”, a punctat pentru Panorama europarlamentarul Siegfried Mureșan (PNL/PPE), vicepreședinte al Popularilor Europeni. PPE e familia politică pe care a condus-o, ani de zile, polonezul Donald Tusk.
Dacă revine la guvernare, Donald Tusk „ar trebui să facă din reforma instituțiilor și restabilirea independenței judiciare și a presei prioritățile sale, pentru a debloca astfel fondurile europene”, a adăugat și David McAllister, via e-mail.
Rezultatele finale arată că Lege și Justiție (PiS) are cu opt procente sub scorul din 2019. Poate să nu pară mare lucru, mai ales după mai multe mandate, dar este.
Competiția electorală nu a funcționat în parametri sănătoși. Nu toată lumea a luptat cu aceleași arme.
Ultimii ani au însemnat o slăbire dramatică a statului de drept în Polonia, atacuri asupra societății civile, a drepturilor femeilor și minorităților, ani de capturare a presei de stat și încercări constante de subjugare a presei independente.
În timpul campaniei electorale, PiS s-a folosit de toate pârghiile posibile pentru a obține al treilea mandat consecutiv, inclusiv de un pseudo-referendum. Al treilea mandat consecutiv ar fi fost ceva ce niciun alt partid nu a reușit în ultimele trei decenii în Polonia. Bruxelles-ul și Berlinul au fost inamicii din discursul PiS, cei care, potrivit retoricii guvernamentale, controlează opoziția poloneză.
Dacă Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului Lege și Justiție, ar fi reușit o nouă victorie decisivă, Polonia ar fi devenit în mod cert o nouă Ungarie, adică încă un stat iliberal din Uniunea Europeană, cu un picior etern în UE și altul către exit – termenul „POLEXIT” a tot fost vehiculat în această campanie electorală.
Ce ne facem cu extremiștii? Simion s-a dus degeaba la Varșovia
„Ce cred că a fost important în Polonia a fost că oamenii politici pro-europeni, sub conducerea fostului premier, Donald Tusk, le-au spus oamenilor foarte exact de ce izolarea, caracterul anti-european al politicilor lor, este perdant pentru oameni. Și asta trebuie să facem și noi, anul următor, să le spunem oamenilor convingător ce a făcut Uniunea Europeană pentru noi, de ce, alături de partenerii europeni, suntem mai puternici în orice situație de criză”, a răspuns Siegfried Mureșan, întrebat ce pot aplica și mișcările politice pro-europene din România, în campaniile electorale din 2024, pornind de la studiul de caz polonez.
Dragoș Tudorache mai subliniază o altă concluzie a cazului polonez: „Democrația nu se pierde deodată, nu se pierde într-o zi, ea se erodează câte puțin în fiecare zi. Poate părea că ne permitem un vot mai excentric astăzi, pentru că nu o să aibă un efect foarte mare mâine, dar nu e chiar așa. Un vot excentric astăzi ne poate costa destul de mult mâine”.
George Simion, liderul AUR, a devenit ținta ironiilor, după aflarea rezultatului alegerilor din Polonia. Simion a mers duminică la Varșovia, pentru a susține partidul de guvernământ, asociind AUR cu „forța suveranistă” PiS, care, în cele din urmă, a subperformat. „Aici se luptă pentru cum va arăta Europa”, le-a explicat Simion votul din Polonia celor de pe pagina sa de Facebook.
Urmează acum zile, poate chiar săptămâni, în care frontul format de nevoie de partidele de opoziție va fi pus la încercare. Așteptarea e ca președintele Andrzej Duda să dea prima șansă pentru formarea guvernului actualului partid de guvernământ, Lege și Justiție (PiS). Pe urmă, dacă formațiunea lui Jaroslaw Kaczynski nu va obține sprijinul parlamentului, a doua șansă îi va reveni liderului de opoziție, Donald Tusk.
Conform calculelor preliminare, de duminică seară, Lege și Justiție ar urma să adune până la 200 de locuri în Camera Deputaților. De cealaltă parte, Coaliția Civică, A treia cale și Noua Stângă ar putea ajunge la o majoritate comună de până la 250 de mandate. Extrema dreapta a spus ferm că nu se va alia cu Lege și Justiție.
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
