Controversele Neptun Deep și cum ne-am putea păcăli singuri cu titlul de „cel mai mare producător de gaze” din UE
- Proiectul Neptun Deep, prima exploatare offshore la mare adâncime din România, a intrat aproape în linie dreaptă, iar primele foraje ar putea avea loc spre final de 2024, după cum preciza ministrul Energiei.
- Nu este pentru prima dată când se scot gaze din Marea Neagră, dar proiectul este unul de amploare, fiind la mare adâncime. Zăcământul e estimat la aproape 100 de miliarde de metri cubi.
- Organizația de mediu Greenpeace atrage atenția că există riscuri mari la adresa ecosistemului din Marea Neagră și acuză autoritățile că nu au făcut publice toate potențialele riscuri.
- Guvernanții susțin că acest proiect i-ar putea asigura României independență energetică. În paralel, însă, e neclar cum se vor atinge țintele climatice impuse de UE. Înlocuirea cărbunelui cu gaz natural s-ar putea să nu fie suficientă.
- Gazele naturale sunt considerate un combustibil fosil de tranziție, iar pariul pe ele ar trebui limitat la o anumită perioadă de timp, afirmă, pentru Panorama, Otilia Nuțu, expert în piața energiei.
Proiectul Neptun Deep ar putea face din România cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană și i-ar putea asigura independența energetică ani buni de zile, după cum susțin guvernanții.
La un proiect de asemenea anvergură, însă, trebuie luate în calcul toate aspectele, în special cele despre care părțile implicate au vorbit prea puțin sau deloc.
Pe de-o parte, există îngrijorări legate de investiția în sine: vor mai avea nevoie România și Europa de gaze naturale în următoarele decenii? De cealaltă parte, sunt îngrijorările legate de mediu, pentru că forajele la o adâncime atât de mare ar putea produce un dezastru ecologic pentru ecosistemul din Marea Neagră.
Ecuația Neptun Deep arată deocamdată bine pe hârtie, sub următoarele coordonate:
- este prima exploatare offshore la mare adâncime din România și e amplasată la 160 de kilometri de țărm.
- primele foraje ar putea începe până la finalul anului 2024, conform estimărilor optimiste ale lui Sebastian Burduja, ministrul Energiei.
- investiția este estimată la 4 miliarde de euro. Acționarii sunt OMV Petrom și Romgaz, companie controlată de stat, ambele cu o participație egală, de 50%.
- Zăcământul de gaze e estimat la 100 de miliarde de metri cubi, adică de aproximativ 10 ori mai mare decât consumul anual de gaze al României, din acest moment.
- Prima producție de gaze de aici e așteptată în 2027.
Planuri de mare adâncime
Din perimetrul Neptun Deep, se vor scoate gaze naturale vreme de 20 de ani. Dacă primele foraje încep în 2025, să zicem, atunci ar fi de așteptat ca, până în 2050, zăcământul de acolo să fie exploatat la maximum și, prin urmare, să fie tratat ca unul de importanță strategică, așa cum a și fost gândit.
„E un proiect care poate să crească concurența în piața de gaze, la nivel regional”, crede Otilia Nuțu, expertă în politici publice și piața de energie, în cadrul Expert Forum. Ea arată că, de fapt, acesta ar putea fi cel mai mare avantaj al României de pe urma acestei investiții.
România ar putea deveni un jucător esențial în regiune, mai ales că lucrurile par aliniate în favoarea noastră, inclusiv ca infrastructură existentă.
„Nu mă simt foarte confortabil să cumpărăm de la Azerbaidjan, care e un regim asemănător regimului lui Putin – adică bani care sunt folosiți pentru represiune internă și agresiune externă. Ar fi bine ca în partea asta de Europă să există o concurență reală, să nu existe pârghii politice de șantaj, pe care să le poată folosi un regim dictatorial, doar din cauză că depinzi de gazul lui. S-au terminat niște lucrări de infrastructură: avem interconectorul dintre Bulgaria și Grecia, s-au finalizat un port de gaz lichefiat în Croația și unul se termină anul ăsta în Grecia, deci avem, cât de cât, o piață lichidă”, afirmă Otilia Nuțu.
Pe mai departe, însă, variabilele se înmulțesc, pentru că România intenționează și să-și crească foarte mult consumul de gaze naturale.
Cu alte cuvinte, dacă gazele sunt scoase, ele trebuie să fie și folosite și asta ar putea duce la o cerere născută în mod artificial, prin crearea de noi consumatori.
„Ne gândim să înlocuim tot ce înseamnă producție de energie electrică pe cărbune cu ceva echivalent pe gaz. Vrem să extindem rețelele de gaz la toate gospodăriile care nu aveau gaz. Dacă toate aceste planuri de pe hârtie ar fi duse la îndeplinire, consumul de gaz ar crește foarte mult. Transgaz spunea că s-ar putea chiar dubla. Așadar, cantitatea de gaz care este disponibilă în acest zăcământ nu este atât de mare, încât să ne scăldăm în gaz până la sfârșitul istoriei”, explică experta pentru Panorama.
La foc tot mai mic
E o direcție opusă față de cea observată la nivel european, unde se urmărește nu doar renunțarea la gazul rusesc, ci eliminarea totală a emisiilor cu efect de seră, rezultate din arderea combustibililor fosili. Multe state membre vor să atingă ținta de neutralitate climatică chiar înainte de 2050.
În paralel, există și planul „Pregătiți pentru 55”, prin care țările UE își propun reducerea emisiilor în sectorul energetic, cu 55%, într-un orizont de timp foarte scurt – până în 2030.
Primele șapte cele mai mari state UE consumatoare de gaze – Germania, Italia, Franța, Olanda, Spania, Belgia și Polonia – și-au redus, anul trecut, cu 7% consumul față de 2022 și cu 19% față de 2021.
A fost o tendință forțată și de criza energetică din 2022, cauzată de invazia Rusiei în Ucraina, dar decizia a arătat că poate fi scăzut consumul chiar și în vremuri mai puțin tulburi.
În România, în acest moment, consumul anual e în jur de 10-11 miliarde de metri cubi, dar ar putea ajunge la 20 de miliarde de metri cubi în următorii 4-5 ani, spunea șeful Transgaz. Consumul e asigurat, în mare parte din producția internă, inclusiv din cea offshore, pentru că proiectul Neptun Deep nu e primul care presupune exploatarea gazelor din Marea Neagră.
Black Sea Oil & Gas a livrat deja primele cantități de gaze în sistem, dar exploatarea de acolo se face la mică adâncime, iar zăcămintele care sunt exploatate mult mai mici.
Neptun Deep e un proiect mult mai mare și mult mai ambițios.
Pe de altă parte, Romgaz a intrat în acest proiect pentru că „există această obsesie a statului român să aibă controlul asupra a tot ce mișcă, pe extracția de gaz în special”, crede experta. Ea susține că statul a căutat să se asigure că „are și încasările, și proprietatea, și dividendele, tot, în condițiile în care nu are tehnologia și nici management know-how”.
Riscurile de mediu
Încă de la parafarea înțelegerii, organizația de mediu Greenpeace a insistat, în repetate rânduri, că părțile implicate nu au venit cu rapoarte clare, care să arate că un astfel de proiect este sigur pentru ecosistemul din Marea Neagră.
Mai mult, dezbaterile au fost organizate doar pentru a se bifa acest proces. „Trebuia să implicăm în discuții Academia Română, universitățile, să avem o dezbatere la nivel național pe subiectul ăsta. Or, nu ăsta a fost interesul lor, au mers pe repede înainte cu consultările, cu raportul integrat de mediu și cu studiile de evaluare adecvată”, susține Vlad Cătună, coordonator de campanii Climă și Energie, în cadrul Greenpeace România”.
Impactul asupra mediului, în urma exploatării gazelor în perimetrul Neptun Deep
Sursă calcule: Greenpeace
Organizația non-guvernamentală a cerut judecătorilor să oblige Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral și Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” să comunice informații despre substanțele toxice care vor fi deversate în Marea Neagră și cum vor afecta acestea mediul marin.
Cele două instituții cu atribuții de mediu ar fi pasat această responsabilitate către companiile implicate în proiect.
Când un întreg sistem se învârte în jurul Neptun Deep
Specialiștii susțin că un asemenea proiect modifică direct și indirect întregul sistem de distribuție și transport de gaze. „Mai trebuie să facă și Transgaz niște investiții în rețea, trebuie să vedem și cât de repede se mișcă să conecteze zăcământul respectiv la rețea, asta ar putea să fie o incertitudine suplimentară”, crede Otilia Nuțu.
La începutul anului, ministerul Energiei și Transgaz anunțau că au semnat contracte de investiții de peste 90 de milioane de euro, inclusiv pentru conducta de transport de gaze naturale Marea Neagră-Podișor.
Odată cu schimbările climatice și presiunea de a lua măsuri pentru a încetini încălzirea globală, guvernele din toată lumea sunt conștiente că vor avea venituri în scădere, din zona industriilor extractive.
Presiunea bugetară va fi mare și terenul trebuie pregătit încă de pe acum.
Dar, e important ca infrastructura din astfel de sectoare să fie gândită cu ochii spre viitor, tocmai pentru a nu afecta țintele climatice asumate.
„Dacă se construiește azi o conductă, ea va fi acolo pentru următoarele decenii și vor fi jucători conectați la ea, care vor lupta din răsputeri ca acea conductă să fie folosită în continuare. Transgaz, de exemplu, are toate acele planuri să-și modernizeze rețeaua în așa fel încât să poată să transporte și hidrogen. Și, dacă îți dai seama că nu ai hidrogen după ce le-ai construit, după ce ai băgat banii în ele, mai renunți la ele? Că «uite ce frumoase sunt și noi»”, afirmă Otilia Nuțu.
România riscă, astfel, să ajungă în situația de a alege să folosească ineficient aceste active – ceea ce atrage un consum mai mare de gaz – sau să le abandoneze, deși a investit foarte mulți bani, adaugă experta în energie.
Sunt gazele naturale viitorul?
Gazele naturale sunt văzute drept un combustibil fosil de tranziție. Cu alte cuvinte, din perspectiva emisiilor de CO2, arderea cărbunelui pentru a produce energie e considerată extrem de nocivă. La fel și sectoarele care folosesc țiței.
De cealaltă parte, sunt sursele regenerabile: adică energie produsă cu ajutorul apei, al vântului și al soarelui sau energie nucleară. Doar că, spre deosebire de energia nucleară, astfel de soluții verzi au un mare dezavantaj: nu asigură predictibilitate și, mai mult, ar putea să nu fie suficiente în caz de condiții meteo extreme.
Iar clima este, mai ales în zilele noastre, extrem de imprevizibilă.
Recent, chiar Guvernul de la București a fost nevoit să vină cu un plan de măsuri imediate și pe termen mediu, care să asigure energia electrică necesară indiferent de condițiile meteo, în contextul valului de caniculă care a dat peste cap rețeaua electrică și a provocat pene de curent în mai multe zone din București și din țară.
Parlamentul European, de exemplu, insistă pentru diversificarea surselor de energie și pentru înlocuirea gazelor fosile cu noi soluții de producție în domeniul energiei, care au la bază biometan și hidrogen.
România și-a asumat, în cadrul Green Deal, că-și va închide centralele pe cărbune până după 2030, la fel cum au făcut celelalte state membre, chiar dacă Guvernul de la București face demersuri la Bruxelles pentru a obține amânarea termenului limită.
În tot acest context, așadar, e lesne de înțeles de ce e bine să ai mai multe surse din care să produci energie. Dar viziunea trebuie să fie pe termen cât mai lung.
Investiția în perimetrul Neptun Deep se bazează pe un orizont de timp care adună decenii de aici încolo. Și, pentru ca ea să merite, e nevoie ca la acel moment din viitor, să existe cerere.
„Ne facem noi așa, cumva, iluzii: deocamdată folosim gaz, în viitor o să putem cumva, așa, printr-o minune, să înlocuim tot gazul actual cu hidrogen. Lucrurile astea nu se leagă, da? Pentru că nu ai atâta hidrogen, îți trebuie cu totul altă infrastructură. Deci nu mă apuc acum să fac o tranziție de la cărbune către gaz, ca după aia să mai fac încă o tranziție de la gaz către ceva care să n-aibă emisii”, insistă experta în energie.
Un raport al EFI Foundation, o organizație neguvernamentală care militează pentru un viitor energetic mai curat, vorbește despre marea „trilemă” a energiei:
- securitate energetică (capacitatea unui stat de a-și acoperi cererea din producție internă)
- echitate energetică (prețuri rezonabile pentru consum casnic și comercial)
- soluții sustenabile pentru mediu (grija față de mediul înconjurător).
Poate că e greu să le bifezi pe toate trei, în același timp. Dar niciunul dintre aceste trei elemente nu trebuie scăpat vreun moment din vedere.
E bine să ai resurse naturale pe care să le exploatezi la nevoie, mai ales într-un climat geopolitic și meteorologic extrem de imprevizibil. Dar, dacă produci ceva de care nimeni nu mai are nevoie, e inutil.
La fel, dacă produci în urma unor investiții uriașe și apoi vinzi ieftin, pentru că așa e piața în acel moment, atunci se poate dovedi un pariu nu doar pierdut, ci de-a dreptul falimentar pentru sectorul respectiv.
Dar lucrurile se mai reglează și din mers – fie de la sine, fie printr-un concurs de împrejurări.
Articol editat de Andrei Luca Popescu
