Ce facem cu banii lipsă din PNRR? Cum a eșuat România să golească pușculița Comisiei Europene și ce mai poate fi salvat

România este printre codașe. A îndeplinit doar 14% dintre angajamentele asumate în schimbul sumei totale de 28,5 miliarde de euro. Partea plină a paharului este că acest lucru se traduce prin plăți în valoare de 9,4 miliarde de euro, adică pentru 14% din ținte, am primit o treime din bani.

Marele risc e să pierdem încă pe atât, dacă viitorul Guvern de la București nu revizuiește rapid Planul Național de Redresare și Reziliență. Cazul României nu e unic, desigur, așa că Parlamentul European supune la vot, la sesiunea plenară de luna aceasta, o propunere de extindere a mecanismului cu până la 18 luni.

Dar, până să ne urcăm pe valul entuziasmului, Comisia Europeană a dat deja verdictul. Nu se schimbă nimic în calendar. Dacă vrem banii, trebuie să avem temele făcute până pe 31 august 2026.

În plus, un necaz nu vine niciodată singur, mai ales când e vorba de economie. Comisia Europeană a constatat că:

Mult a fost, puțin a mai rămas. Câți bani a pierdut România

Mecanismul de Redresare și Reziliență a fost colacul de salvare al Uniunii Europene post-pandemie. Era un instrument nou, care a dat în premieră Comisiei Europene autoritatea de a se împrumuta pe piețele financiare în numele statelor membre. MRR a cumulat 650 de miliarde de euro, împărțite în fonduri nerambursabile – 359 miliarde de euro – și împrumuturi – 291 miliarde de euro.

României i-au revenit din acest cufăr 28,5 miliarde de euro, împărțite aproximativ egal. În schimbul accesării acestor bani, Guvernul PNL-USR-UDMR de la acea vreme, condus de premierul Florin Cîțu, s-a angajat să realizeze, până în 2026, 180 de investiții și reforme prin îndeplinirea a 518 ținte și jaloane.

Cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, nici calendarul visat în 2021 nu s-a potrivit realității. Din 2022 și până acum, România a înaintat trei cereri de plată, deși ar fi trebuit să fie două pe an. A primit deocamdată banii pentru două, din care a pierdut aproximativ 10 milioane de euro, pentru că nu a îndeplinit în termen unul dintre jaloane.

Cea mai recentă cerere de plată a fost înaintată Comisiei Europene în decembrie 2023. În martie, Guvernul afirma că, din suma totală de 2,02 miliarde de euro, am putea primi 1,3 miliarde. La finalul lunii mai, rezultatul s-a dovedit chiar mai slab decât estimarea.

Ministrul interimar al Investițiilor și Proiectelor Europene, Marcel Boloș, a anunțat că executivul european reține de la plată 869 de milioane de euro pentru neîndeplinirea a trei jaloane. Guvernul are șase luni la dispoziție să vină cu dovada că a remediat problemele, altfel vom pierde și acești bani definitiv. 

Problema și mai serioasă este că, după cum admite chiar ministrul Boloș, s-ar putea să ne scape printre degete mai mult de o treime din bugetul alocat prin PNRR, pentru că nu va mai fi timp suficient pentru implementarea obiectivelor asumate. Un calcul făcut de MIPE și un altul făcut de Comisia Europeană plasează această sumă undeva aproape de 12 miliarde de euro. 

Ce a greșit România în cursa pentru banii PNRR

Cu un grad de absorbție de 33,1%, România se află în partea de jos a clasamentului, alături de țări precum Bulgaria, Polonia și Spania. Premianții sunt de departe Franța, care a ajuns la 85% după ce Comisia Europeană a transferat plata aferentă celei de-a patra cereri la finalul lunii mai, Danemarca și Estonia. 

Ca termen de comparație, pentru un buget total de 40 de miliarde de euro doar din granturi, Franța s-a angajat să îndeplinească 181 de obiective. Într-un interviu pentru Panorama, Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European, spune că planul României a fost mult prea stufos în comparație cu al altor țări. Doar Italia, cu peste 600 de ținte și jaloane, ne-a depășit.

În schimb, italienii au avut alocate aproape 200 de miliarde de euro. Italia a reușit deja să acceseze aproape două treimi din acea sumă și să îndeplinească aproape jumătate din obiective pentru că, explică Victor Negrescu, „a făcut multiple modificări pentru a flexibiliza planul, lucru pe care, probabil, și România ar fi trebuit să-l facă în mai multe rânduri”.

Negrescu, eurodeputat PSD în grupul politic de centru-stânga din Parlamentul European, este direct implicat în procesul legislativ din spatele demersului de extindere a Mecanismului de Redresare și Reziliență.

În paralel, statele membre sunt încurajate să tureze motoarele reformelor și investițiilor în continuare și să nu piardă din vedere deadline-ul din august 2026. Eurodeputatul liberal Siegfried Mureșan, implicat alături de Victor Negrescu în acest demers din PE, subliniază că executivul european nu are, deocamdată, niciun interes să diminueze presiunea calendarului. 

În opinia eurodeputatului PNL, vom vedea o propunere de modificare a regulamentului MRR abia anul viitor, mai aproape de termenul limită actual.

Pentru că, până în acest punct, e destul de evident ce se mai poate concretiza într-un an și două luni, mai bine de jumătate dintre țările UE au transmis către Bruxelles, din martie și până acum, solicitări de revizuire a planurilor naționale.

România nu se numără printre ele. „Este evident că România a trecut printr-o serie de momente electorale dificile, ar fi fost destul de greu ca autoritățile să aprobe o parte din reformele din respectivul plan. Dar mereu a existat o comunicare cu Comisia Europeană și s-a explicat, atât la nivel tehnic, cât și la nivel politic, de ce anumite lucruri necesită un plus de flexibilitate și mai mult timp pentru a avea o abordare corectă”, explică eurodeputatul Victor Negrescu. 

Siegfried Mureșan crede că, în acest moment, principala problemă a României în negocierile pentru PNRR este deficitul de credibilitate, care poate fi depășit doar dacă viitorul prim-ministru își va asuma de la început un pachet de reforme. Dar, chiar și așa, „Comisia Europeană nu va accepta o modificare fundamentală a PNRR-ului. Am greși dacă am crede că putem elimina multe ținte și jaloane și reduce nivelul de ambiție al PNRR-ului”, adaugă eurodeputatul, într-un interviu pentru Panorama.

18 luni nu vor fi de ajuns. Cum ne recalibrăm

Zsolt Darvas, doctor în economie și cercetător în cadrul Institutului Bruegel, crede că există toate argumentele ca termenul fixat pentru 2026 să fie prelungit. Primul e că a fost mult prea ambițios de la bun început, spune expertul în macroeconomie, într-un interviu pentru Panorama.

„Îmi amintesc că, în 2020, am atras atenția că statele nu vor avea capacitatea să absoarbă o sumă atât de mare de bani într-un timp atât de scurt. Și trebuie să mai ținem seama de faptul că în perioada de implementare a Mecanismului de Redresare și Reziliență, ne-am confruntat cu mai multe evenimente neprevăzute”.

Izbucnirea războiului din Ucraina, urmată de explozia inflației și apoi eforturile de eliminare a dependenței de importurile de energie din Rusia au creat o presiune imposibil de anticipat. S-a adăugat și o perioadă electorală complicată nu doar pentru România, ci și pentru Polonia, Bulgaria, Belgia, Austria, Olanda, Germania, care a împiedicat evoluția planurilor naționale în ritmul așteptat.

Spre deosebire de abordarea prudentă din Parlamentul European, Zsolt Darvas spune că întreg calendarul MRR ar trebui modificat. „Comisia Europeană ar trebui să propună o extindere cu doi ani și să lase statele membre să decidă”.

Totuși, situația nu e chiar atât de rea pe cât o descriu cifrele din inventarul MRR. „Plățile efectuate de Comisia Europeană nu arată imaginea reală a progresului, deoarece banii sunt deblocați în tranșe, în funcție de îndeplinirea unui număr exact de obiective. Dacă, să zicem, o țară a îndeplinit 19 din 20, dar încă are dificultăți cu ultimul dintre ele, atunci nu primește niciun ban. De aceea, consider că situația reală e ceva mai bună decât ceea ce ne arată bugetul accesat până acum”, explică expertul Bruegel.

În timp ce Comisia Europeană încurajează țările să își revizuiască planurile naționale, pentru a fructifica tot ce se poate din Mecanismul de Redresare și Reziliență în timpul care a mai rămas, Zsolt Darvas consideră că e o metodă care contravine însăși noțiunii de planificare. Soluția ar trebui să fie, așadar, extinderea perioadei, nu restrângerea planurilor.

„România intră în categoria țărilor cu proiecte foarte bune”, e de părere economistul, „și, având în vedere perioada dificilă prin care a trecut, e absolut rezonabil să primească mai mult timp pentru implementare”.

Pentru România, beneficiara unei sume echivalente cu 12% din PIB-ul național (calculat pentru anul 2019), programul de redresare post-pandemic al Comisiei Europene este esențial pentru consolidarea economică. Multe dintre măsurile incluse în PNRR n-ar fi fost posibile fără această finanțare, e de părere cercetătorul think-tank-ului din Bruxelles. Nu același lucru se poate spune despre țări cu economii mai puternice sau cu sume mai mici alocate, unde proiectele includ obiective tangibile și în lipsa acestor fonduri. 

Cantitate vs performanță. Ce lecții învățăm după patru ani de PNRR

Cifrele chiar nu spun toată povestea despre MRR. Impactul e greu de evaluat în timp real și va fi la fel de greu de evaluat și după ce se încheie. Unul dintre principalele defecte, e de părere Zsolt Darvas, e felul în care Comisia Europeană a stabilit criteriile de evaluare a îndeplinirii țintelor. Criteriile sunt bazate pe realizări și mai puțin pe rezultate și impact pe termen lung după cum reiese dintr-un raport al Curții de Conturi Europene (ECA).

Cu scopul de a eficientiza evaluarea și plata, Comisia Europeană s-a concentrat pe măsuri concrete, cu urmări concrete. Dar, nu a evaluat dacă efectele generate pe termen îndelungat se potrivesc conceptului din spatele acestui instrument financiar.

În privința finanțării, instituția mai trage un semnal de alarmă: „Din cauza modului în care au fost stabilite jaloanele și țintele, unele țări din UE primesc fonduri considerabile înainte să fi finalizat proiectele. Interesele financiare ale UE sunt astfel amenințate, deoarece statele membre ar putea păstra nestingherite banii, fără a duce la bun sfârșit proiectele”.

Cine spera la niște „bani gratis” trebuie să știe că bugetul pentru MRR trebuie totuși plătit din contribuțiile naționale la bugetul UE, în cazul granturilor, sau direct de către statele membre, în cazul împrumuturilor. Calendarul de rambursare se întinde pe 30 de ani, între 2028 și 2058. Acest lucru reprezintă un mare dezavantaj, consideră experții Curții din Luxemburg, pentru că povara se va muta pe umerii următoarei generații de contribuabili europeni, în condițiile în care lumea în care trăim este din ce în ce mai imprevizibilă, subliniază Jorg Kirstijan Petrovič, unul dintre autorii raportului de audit.

„Uniunea Europeană trebuie să își valorifice la maximum resursele. Mecanismul de Redresare și Reziliență a fost creat pentru a ajuta economiile UE să devină mai reziliente. Însă, acest lucru nu trebuie realizat în detrimentul performanței, transparenței și responsabilității, deoarece poate avea efecte negative, subminând încrederea cetățenilor în modul în care sunt cheltuiți banii europeni”, a declarat Petrovič.

Aceste probleme sunt puse pe tapet în contextul în care încep negocierile pentru următorul buget multianual al Uniunii Europene, iar Curtea de Conturi consideră că în MRR există aceste capcane care ar trebui să servească drept exemplu de „așa nu”.

Pentru ce a primit și pe ce s-au dus banii în România

România a avut alocate 28,5 miliarde de euro pentru 180 de investiții și reforme aplicate prin 518 jaloane și ținte. A îndeplinit 71 dintre aceste jaloane și ținte și a primit 9,4 miliarde de euro, arată cele mai recente date ale Comisiei și Parlamentului European.

Printre obiectivele pentru care s-au deblocat bani se numără, spre exemplu, amplificarea luptei împotriva corupției, caz în care au fost marcate ca îndeplinite cu succes două jaloane. Unul este intrarea în vigoare a deciziei Guvernului de aprobare a Strategiei Naționale Anticorupție. Al doilea este legea protecției avertizorilor de integritate, asupra căreia Bucureștiul și Bruxelles-ul s-au contrat timp de aproape un an, până când Parlamentul României a adoptat, într-un final, legea în forma solicitată de Comisia Europeană.

O altă reformă este „crearea cadrului pentru o transformare urbană sustenabilă”, pentru care a fost bifată intrarea în vigoare a legii zonelor metropolitane. 

Așadar, multe jaloane îndeplinite de România până acum țin de cadrul legislativ. Mai departe, banii plătiți de Comisia Europeană au fost distribuiți beneficiarilor care au depus proiecte pentru a realiza reforme și investiții prin PNRR.

Din datele MIPE valabile în aprilie, CFR S.A. figura drept cel mai mare beneficiar: 3 miliarde de euro destinate „modernizării și reînnoirii infrastructurii feroviare”. Urmează Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), cu 2,7 miliarde de euro, și Autoritatea pentru Digitalizarea României, cu 607 milioane de euro.

Comisia Europeană nu vrea să bage PNRR în prelungiri

Surse din cadrul Comisiei Europene spun că, în ciuda demersului din Parlamentul European, termenele limită nu se schimbă. Și nu se schimbă pentru că instrumentul financiar a fost de la bun început doar o soluție temporară, dar și pentru că modificarea regulamentului ar presupune un efort birocratic care ar lucra în defavoarea implementării rapide a reformelor și investițiilor asumate de statele membre.

Recomandarea Comisiei este, în cazul României, să vină cât se poate de rapid cu o variantă revizuită a planului național, cu măsuri care, în mod realist, mai pot fi luate până la 31 august 2026, chiar dacă acest lucru va însemna și o ajustare a bugetului alocat. Obiectivul principal este accesarea granturilor a căror valoare se ridică în acest moment, în evaluarea Comisiei Europene, la aproximativ 3% din PIB.