Productivitate vs. Creativitate 

Am fost mai harnici în pandemie, dar mai puțin inventivi. De ce?

Computer Hope Guy

Productivitatea a fost principala preocupare a managerilor în pandemie, odată ce nu au mai putut sta zilnic cu ochii pe angajați. Contrar scepticismului inițial, angajații au dovedit că pot da randament și de acasă, ba unii s-au dovedit chiar mai harnici decât la birou.

De ce? Pe de-o parte, pentru că situația incertă de la locul de muncă nu le-a dat oamenilor de ales. Cu alte cuvinte, au lucrat mult, de teamă că rămân fără job. În același timp, mulți angajați au simțit că munca lor nu mai era la fel de vizibilă ca înainte, așa că au vrut să se facă remarcați prin volumul de lucru.

Deși e adevărat că modelul de lucru din pandemie a provocat o creștere a problemelor ce țin de sănătatea mintală și a muncitului peste program, acesta a dus și la o mai mare responsabilizare a angajatului, precum și la o eficientizare a muncii în general.

Totuși, în drumul spre succes (a se citi productivitate), s-a pierdut un alt mecanism vital al muncii de azi: creativitatea și inovația.

Productivi de frică să nu ajungem șomeri

Valeria Bîrgovan locuiește în București și are o poziție de management într-o cunoscută bancă din Capitală. Deși muncea mult și înainte de pandemie, cu multe ore lucrate peste program și cu un calendar de lucru deloc previzibil, pandemia a schimbat cu totul regulile jocului.

„La început, contextul instabil a dus la o stare de alertă în care erau foarte multe chestiuni de pus la punct la nivel de management de bancă. Programul n-a mai contat: din start au fost întâlniri de la 8 dimineața până după 8 seară. Efortul era mai mare, iar productivitatea era generată de nivelul de lucru crescut. Nu se punea problema de o discuție de productivitate, ci doar de supraviețuire în acel moment”, explică Valeria.

De la începutul pandemiei și până acum, toate schimbările privind viitorul muncii post-pandemic par să fi avut ca scop menținerea și creșterea productivității, iar productivitatea angajaților a fost principala îngrijorare a managerilor pe timp de pandemie, conform unui raport Lucidspark.

Însă, în ciuda temerilor inițiale, managerii ale căror echipe au lucrat pentru prima dată de acasă au constatat repede că productivitatea nu a avut de suferit când nu erau cu ochii pe angajați. Interesantă e, însă, una dintre cauze. Și anume, frica. 

1 din 3 persoane a declarat că frica de a-și pierde locul de muncă este principalul stimulent pentru randamentul crescut, susține un raport HP despre evoluția forței de muncă în Statele Unite și Europa.

Premisa este susținută și de Lavinia Țânculescu-Popa, specialist în psihologie organizațională și membru în comitetul director al Asociației de Psihologie Industrială și Organizațională.

prod-creat
Lavinia Țânculescu-Popa este psiholog organizațional, lector universitar și membru în comitetul director al Asociației de Psihologie Industrială și Organizațională.

„Productivitatea ridicată o corelez și cu ideea de frică. Oamenii au fost nevoiți să-și facă vizibile rezultatele muncii lor. Înainte de pandemie, exista o componentă fizică a prezenței lor – mergeau la birou, erau acolo, îi puteai verifica. Pentru că în pandemie oamenii nu erau văzuți și nu-și puteau obiectiva munca, aceștia au trebuit să se asigure că sunt remarcați, ceea ce a pus o presiune mai mare în a fi tot mai productivi”, explică psihologul.

O regândire a ideii de productivitate nu va avea loc prea curând

Rutina dintre viața de la birou și cea de acasă, accelerată fiind de pandemie, i-a pus pe unii oameni să-și regândească radical felul în care se raportează la productivitate, dar și la schimbările pe care ei le pot aduce în a-și îmbunătăți calitatea vieții, se arată într-un amplu material BBC despre cum asistăm la o redefinire a obsesiei moderne de a fi productiv în orice clipă a zilei. 

Odată cu pandemia, anumiți oameni au început să nu mai vadă productivitatea drept o listă de căsuțe care trebuia bifată până la finalul zilei de lucru, ci mai degrabă ca o oportunitate să prioritizeze și să descopere cu adevărat în ce anume ar trebui să-și investească timpul. La birou, dar și în afara lui.

Această epifanie, însă, reprezintă excepția de la regulă, și nu regula.

Trăim într-o cultură în care productivitatea a devenit instrumentul de măsură al succesului. În urmă cu mai bine de un secol, când Max Weber scria despre etica protestantă și spiritul capitalist, descria pierderea de timp drept cel mai grav dintre păcate.

În ultimele decenii, productivitatea s-a transformat dintr-un mecanism util de a ne organiza munca în presiune socială: acum, simțim nevoia să fim productivi nu numai la birou, dar în mașină, acasă, și chiar când suntem în pat. Apple Store are o categorie întreagă de aplicații dedicată productivității – de la calendare la aplicații de luat notițe, brainstorming sau time management.

Sally Maitlis, profesor de comportament organizațional și leadership la Săïd Business School în cadrul Universității Oxford, vorbește despre cum a apărut obsesia modernă față de productivitate „În ultimii 30 de ani, a existat o accelerare și o presiune de a ne îmbunătăți productivitatea personală, de a deveni eficienți și de a face cât mai multe într-un timp cât mai scurt. Mulți oameni și-au internalizat aceste valori atât de tare, încât ar fi dificil să mai schimbe ceva”, spune Maitlis, în aceeași analiză BBC.

În încercarea de a înțelege mai bine fenomenul mitizării productivității, m-am întors la psihologul organizațional Lavinia Țânculescu-Popa.

„În afară de ONG-uri, toate companiile sunt centrate pe profit. Este simplu: dacă eu investesc în tine 1 euro, trebuie să am un ROI (Return on Investment sau rentabilitatea investiției, n.r.) de cel puțin 1 euro și 1 cent. Cu cât contribui la creșterea acestui indicator (ROI), cu atât ești mai valoros și eficient pentru companie. Ideea care stă la baza capitalului uman funcționează în niște parametri foarte raționali: toți actorii din acest ecosistem există pentru a face bani. Altfel, ies de pe piață”.

Orice angajator, spune psihologul, caută să angajeze oameni în care merită să investească. „Acest echilibru dintre performanță și potențial este crucial”, subliniază Lavinia Țânculescu-Popa. Acesta e principalul factor de decizie: angajatorul decide să investească în acei oameni care au potențialul de a livra servicii cu un nivel crescut de performanță, respectiv care pot contribui la productivitatea companiei în viitor”. 

Companiile au creat planuri pentru a stimula acest proces. Validarea echipelor care performează, importanța arătată procesului de atenție și de concentrare sau susținerea managerilor sunt câteva direcții de acțiune gândite de Microsoft pentru a cultiva atât inovarea, cât și productivitatea.

Cum arată productivitatea în industriile creative

Andrei Florian este Senior Strategist la McCann World Group România, una din cele mai mari agenții de publicitate și marketing din lume. Pentru Andrei, pandemia a presupus un avânt de productivitate, dar care a venit și cu greutăți pe măsură. 

„Am muncit mult mai mult, dar nici nu prea mai existau bariere între viață și muncă, ceea ce a devenit frustrant. Însă, managementul a reacționat rapid și a fost mai flexibil în a răspunde nevoile oamenilor. Call-urile s-au scurtat, iar oamenii nu mai aveau răbdare să stea în ședințe care nu erau eficiente doar pentru că erau trecute că durează x minute/ore. Au existat multe plusuri care țin de restructurare, de reorganizarea timpului și a taskurilor pe care le menținem și acum și care ne-au eficientizat munca”, spune Andrei.

Pe de altă parte, Andrei simte că-i lipsesc acele momente de deconectare, când mai stăteai la o poveste în pauza de țigară, mai făceai conversație în timpul muncii sau o glumiță în pauza de prânz. 

productivitate
Andrei Florian este Senior Strategist la McCann World Group România.

„Rămâi lipit de laptop acum. S-au creat mecanisme de a minimiza efectele muncii de acasă și peste program: 2 ore la prânz n-avem voie să ne punem ședințe pentru a putea reflecta, gândi, a mânca în liniște etc. Iar scopul acestui timp, folosit pentru a ne deconecta, tot în beneficiul productivității se duce”.

Firma lui Andrei, care avea în plan să-și deschidă un sediu de 300 de oameni înainte de pandemie, va închiria acum un spațiu doar de 60 de locuri menit ședințelor importante, sesiunilor de brainstorming sau prezentărilor pentru clienți: „lumea a realizat că poate fi la fel de productivă, dacă nu chiar mai productivă și de acasă. Brandurile și-au reorientat bugetele din evenimente în digital, iar oamenii, nemaifiind constrânși de birou, au devenit mai curajoși – au văzut că pot lucra și de la mare, și de la munte sau din spații aglomerate și pot da același randament”.

Deși companiile folosesc un așa-zis jargon corporatist, unde pun mult accent pe sănătatea mintală și bunăstarea angajatului în pandemie, acestea par a fi doar mijloace pentru atingerea aceluiași scop: productivitatea. „E corectitudine politică, nu există un interes real neapărat”, explică Andrei. De altfel, cum declară și psihologul Lavinia Țânculescu-Popa, „angajații nu există prioritar, în multe companii, din păcate, pentru binele clienților, există pentru a face bani. Altfel, ies de pe piață”. 

Explozia productivității a însemnat criza creativității

Creativitatea a fost printre procesele cele mai lovite de contextul de lucru impus de pandemie.

Contextul care a obligat oamenii din industriile creative, dar nu numai, să lucreze de acasă fără interacțiuni care să stimuleze schimbul de idei luni de zile și-a lăsat amprenta.

Un sondaj Leesman care a măsurat experiența muncii a 145.000 de oameni din toată lumea susține că 28% din cei care lucrau remote n-au putut colabora pe taskuri creative de acasă.

Vorbind despre colegii lui din zona de creație, Andrei spunea că aceștia se întâlneau și în lockdown pentru a rumega idei și a gândi concepte, deși era interzis la nivel de politică de grup să mergi la birou în primele luni.

„Merge ping-pongul de idei și online, dar mai greu. E mai slab din punct de vedere calitativ și percepi densitatea discuției mai puțin. E mai greu să explici briefuri online, sunt anumite repere sociale pe care nu le prinzi și nu-ți dai seama dacă toată lumea a înțeles ce are de făcut. E greu să creezi aceeași chimie online. Sunt acele momente de relaxare când mai stăteam la o bere după birou sau ne mai jucam pe PlayStation în pauze, când, din glumă în glumă îți mai venea o idee. Ai nevoie și de acel mediu neîncordat pentru a impulsiona procesul creativ”.

Lavinia Țânculescu-Popa, care predă și psihologia creativității, a vorbit despre ce înseamnă acest proces: „Nu poți crea peste noapte. Nu este un moment, ci un proces. Creativitatea presupune mai multe etape și ține de produs, de persoană, de context, de întregul proces creativ. Oamenii au trebuit să-și obiectiveze munca în pandemie, munca lor a fost axată pe acțiune. Iar când faci multe deodată, nu lași lucrurile să se așeze, nu mai ai acel moment de tăcere, de liniște, în care chiar poți rumega ideile”.

Procesul creativ, spune experta, se construiește prin context. „Dacă stai închis în casă, experiență ta este unidirecțională – tu rămâi doar într-unul din polii existenței tale, nu și în realitățile de afară”.

De altfel, există studii care susțin tocmai ce spune Lavinia Țânculescu-Popa și arată că activități în aer liber precum plimbatul reprezintă un exercițiu foarte bun pentru a stimula creativitatea.

O experiență similară a fost și cea a lui Ciprian Robu, Senior Designer la Brandient, una dintre cele mai importante agenții de consultanță și design de brand din România.

Contrar trendului, pentru Ciprian, ca om de creație, pandemia a fost un lucru bun: „fiind introvertit de fel, nu am fost afectat. Nu sunt adeptul rezolvărilor la grămadă sau a brainstormingului. Sunt OK să stau singur, eu cu mine, 10 ore și să-mi fac treaba”, explică Ciprian.

creativitate 1
Ciprian Robu este Senior Designer la Brandient.

Însă chestiunea realității din afara casei, cum spunea și psihologul Lavinia Țânculescu, este un lucru pe care și Ciprian a resimțit-o: „Când mergeam la birou, era mai ușor, îmi ieșeam din rutină, mai vedeam fețe noi. Aveam alt tonus, iar creativitatea era mai extinsă. Făceam poze mai multe, mă uitam la oameni, țineam un jurnal. Chiar mă gândeam zilele astea că n-am mai făcut asta de mult și mi-ar plăcea să revin la acest obicei”.

În definitiv, spune Lavinia Țânculescu-Popa, experiența ultimului an ne-a demonstrat că timpul pe care îl petreci de acasă la birou și înapoi este necesar pentru a face tranziția dintr-o stare în alta: „La fel cum ziua nu se transformă instant în noapte, nu ne putem aștepta să putem trece instant din starea de lucru în starea de viață personală. Importanța parcursului este o parte esențială și din procesul terapeutic. Avem nevoie de timp de acomodare, iar aceste drumuri de acasă la birou și înapoi sunt niște tranziții obligatorii”. 


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Mălina Mîndruțescu

    Mălina este jurnalist și analist politic. Cu studii în Marea Britanie și Statele Unite, ea este absolventă de Istorie & Politică la Queen Mary University of London și deține un Master în Terorism & Violență Politică de la University of St. Andrews.

    Specializată în politică americană și studii de securitate, Mălina caută mereu să iasă din bula de confort, iar prin poveștile pe care le scrie, dorește să gasească mereu acel unghi nou și inedit. A fost publicată în presa internațională, precum Foreign Policy și Balkan Insight.

    Colaborează cu analize pe politică externă pentru True Story Project, proiect al German Marshall Fund.

    malina.mindrutescu@panorama.ro