Marea provocare profesională a tot mai multor români: cât te costă să-ți schimbi cariera și cine îți deschide ușa

Carmen Cimpoae, 34 de ani, și-a schimbat viața profesională în toamna lui 2021, când a devenit învățătoare în comuna Sânpetru, la 8 kilometri de Brașov. S-a format gratuit, prin ONG-ul Teach for Romania, dar, pentru stabilitate și ca să ocupe un post de titular, s-a întors la facultate.

Era o perioadă în care oameni de peste tot își dădeau demisia și căutau joburi noi sau alegeau alte cariere.

Până atunci, Carmen lucrase în industria hotelieră. În cei zece ani petrecuți în Cipru și în Anglia, s-a ocupat de rezervări și de office management.

„Am revenit în țară, pentru că mi-am dorit o schimbare, să pot să încerc ceva aici”, povestește ea. Se întâmpla cu puțin timp înainte de pandemie. Au fost niște luni în care n-a lucrat, apoi a preluat conducerea unui ONG.

„Ce vrei să te faci când o să fii mare” se numără printre întrebările pe care le aud frecvent copiii născuți în România. De la rude, de la profesori, de la prieteni. În multe cazuri, planul e făcut din timp: trebuie să înveți la o anumită școală generală, ca să prinzi loc la acel liceu care îți asigură un loc la cea mai potrivită facultate. După aceea, îți găsești un job și-ți vezi de carieră. Rar ți se spune că s-ar putea să te răzgândești într-o zi și că acel plan bine pus la punct e de fapt doar o parte din viața ta.

De la pandemie încoace, tot mai mulți români și-au dat seama că au nevoie de o schimbare profesională. Unii și-au pierdut joburile, alții au realizat că nu-i mai împlinea munca de până atunci și că erau pur și simplu blocați în rutină. Unii au hotărât să petreacă mai mult timp cu familia, alții au căutat un salariu mai mare.

Dar să faci o astfel de schimbare nu e atât de ușor. E nevoie de un nou plan, de bani, de cursuri, de discuții cu familia. Toate astea sunt o barieră greu de trecut pentru cei deja formați într-o meserie. Mai ales când de astfel de oportunități se ocupă în special ONG-urile și mai puțin statul, concentrat în primul rând pe șomeri.

După ce s-a întors în România, lui Carmen Cimpoae i-a atras atenția Teach for Romania, organizație care îi pregătește pe cei fără specializare în educație, interesați să devină învățători și profesori în preuniversitar.

Pentru formarea de acolo, n-a plătit nimic, dar cursurile la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității Babeș-Bolyai din Cluj au costat-o 2.600 de lei pe an, în total 5.200. Pentru că legea îi permite, dacă lucrează deja în sistem, spune Carmen, poate finaliza licența în doi ani, în loc de trei. Va încheia curând studiile și ulterior își dorește să susțină examenul de titularizare.

„Pentru cei care intră în sistem e un pic dificil, pentru că nu ți se asigură neapărat stabilitate. Anul ăsta ești aici, anul viitor nu știi unde vei prinde loc, va fi o altă navetă, vei avea alți copii, alți părinți, alte condiții”, mai spune Carmen.

N-are idee în acest moment cum va arăta următorul an școlar pentru ea. Dacă va fi învățătoare la aceeași clasă, dacă va rămâne în aceeași instituție sau dacă va ajunge la altă școală.

„Este incert, dar cumva pentru mine lucrurile se vor clarifica după examenele finale”, adaugă ea.

Nu regretă deloc decizia de a intra în învățământ. „Copiii te învață zilnic niște lucruri”, precizează tânăra. „Iar programul Teach mi-a deschis multe căi, a fost și despre dezvoltare personală, despre a explora domenii care până în momentul respectiv poate nu erau de interes pentru mine, despre cum ne raportăm la ceilalți în funcție de cum suntem noi”.

A doua meserie e brățară de aur?

„M-am gândit să fac un proiect pentru ca angajații să nu mai fie nevoiți să treacă prin ceea ce au trecut atunci, și anume să nu reușească să-și găsească job, ci să poată oricând să aplice la două meserii”, explică Alina, cu peste 15 ani de experiență în resurse umane și în antreprenoriat.

Proiectul pune la dispoziție programe de șase luni, din următoarele sfere: resurse umane, marketing și management de proiect. Un program costă 2.000 de lei, dintr-o grupă fac parte cel mult zece persoane, iar de formare se ocupă experți.

Pe lângă experiența câștigată în acea jumătate de an, pe care o pot include în CV, spune Alina, participanții au ocazia să realizeze un portofoliu.

Până acum, 313 persoane s-au înscris în programele plătite ale Restart Camp, iar câteva mii au accesat cursurile gratuite de pe site. În programe, s-au format cursanți între 19 și 62 de ani.

Cei mai mulți, 26%, erau în primii trei ani pe piața muncii, urmați de specialiști care voiau o schimbare în carieră, 25%. S-au înscris și destui freelanceri: 15%. Participanții munceau, între altele, ca vânzători, operatori call center, analiști de date și specialiști în achiziții.

Când schimbi industria, de pildă, angajatorii au rețineri, explică Alina, iar mulți candidați „nu-i pot convinge că abilitățile dobândite se pot transfera în alt tip de job sau într-un job asemănător. Dacă cineva a fost vânzător de mașini zece ani, de exemplu, și vrea să se angajeze ca om de vânzări în produse de agricultură, o să existe multă reticență, pentru că nu este specializat pe agricultură”.

Doi din trei participanți la programele lor și-au găsit alt loc de muncă, spune aceasta. Au reușit să-și depășească temerile. Nu erau neapărat legate de salariu – dacă au luat-o de la început pe joburi de juniori, ci mai mult de faptul că nu o să se descurce într-un domeniu diferit.

De ce s-a oprit „Marea demisie”

Dacă la începutul pandemiei angajații își făceau griji că ar fi putut să rămână fără joburi, în 2021 fenomenul cunoscut drept „Marea demisie” a atins apogeul.

Peste 3 milioane de americani își lăsau lunar locurile de muncă, a scris Panorama, pentru salarii mai mari sau ca să-și stabilească un echilibru între viața de familie și cea profesională. Tendința n-a ocolit nici România. În 2021, numărul total al demisiilor a crescut cu 25%, comparativ cu numărul celor din 2019, arată datele solicitate de Panorama de la Inspecția Muncii din România.

Între 2019 și 2021, 48% dintre americanii care au schimbat angajatorul au ajuns într-o industrie diferită, iar acest procent n-a fost afectat de evenimentele din perioada COVID, arată un studiu Pew Research Center, think tank din SUA.

Ulterior, puterea a revenit în mâinile angajatorilor. Astăzi, oamenii se gândesc bine înainte să demisioneze, în special din cauza incertitudinii economice. „Marea demisie s-a încheiat”, au titrat platforme precum BBC, încă din vara lui 2023.

Chiar și așa, încă există persoane hotărâte să se formeze în alte domenii, inclusiv în România.

„Încă nu am reușit să mă angajez în IT, piața nu e roz”

Bogdan Ghimpu, 36 de ani, livrează pizza cu mașina în București, din 2007. Dar, anul trecut s-a înscris la cursul gratuit de web design al Orange Digital Center, proiect al Fundației Orange. După ce a aplicat, a fost sunat și a dat un scurt test în engleză, mai povestește el.

„Am mai făcut site-uri folosind tutoriale și cursuri de pe Udemy, nu m-am dus cu zero cunoștințe, știam cu ce se mănâncă. La cursuri am vrut să completez ce știam”, spune Bogdan. Dacă pleca mai devreme de la muncă pentru cursuri, recupera ulterior.

După web design, a urmat acolo și un curs de front-end web development. „E ceea ce vezi când deschizi un site, nu ce e în spatele lui”, explică tânărul.

A încheiat formările, dar continuă să învețe singur acasă. „Încă nu am reușit să mă angajez în IT, piața nu e roz. Nu sunt dezamăgit, că eram conștient că nu o să găsesc de azi pe mâine”, precizează el.

Nu și-a propus să facă o schimbare doar ca să aibă un venit mai mare, ci, în primul rând, pentru că traficul din București i se pare din ce în ce mai obositor.

Toate cele 35 de cursuri sunt gratuite, precizează Alexandra Tenea, specialistă în comunicare la Fundația Orange. Multe sunt în IT, pentru începători și intermediari, dar au și specializări precum tâmplărie și croitorie.

Din vara anului trecut, de când au pornit proiectul, au avut 2.036 participanți. 4% dintre ei deja și-au găsit un job.

„Organizăm și evenimente la care acești oameni se pot întâlni cu reprezentanți ai companiilor, ai mediului de business și cu antreprenori”, adaugă Alexandra Tenea.

Cursanții au între 18 și 55 de ani, cei mai mulți fiind din categoria 20-40 de ani. Au prioritate cei cu venituri mici, care nu-și permit aceste formări. Ca să ajungă la ei, organizația păstrează legătura, printre altele, cu direcțiile de asistență socială și protecția copilului.

 Dacă peste 15 ani ieși la pensie, nu e timpul pierdut

 Nu doar cei care au 30 de ani sau sunt la început pe piața muncii vor să exploreze o nouă profesie. Și persoanele peste 40 sau 50 de ani doresc să încerce. Dar au și alte temeri față de ceilalți, mai ales pentru că anticipează refuzul potențialilor angajatori.

Chiar și pentru specialiștii care rămân în aceeași industrie, ușile sunt deseori închise. O arată proiectul Angajez 45+, co-fondat, în 2018, de Alina Anghel de la Restart Camp, după ce mai mulți angajați peste 45 de ani au atras atenția că nu-i mai cheamă nimeni la interviuri. Scopul proiectului este să-i pună în legătură pe profesioniști cu angajatorii care nu discriminează pe criterii de vârstă.

Un bărbat de 50 de ani, de exemplu, a cerut sfaturi pe platforma de socializare Reddit, în legătură cu reconversia profesională. A avut o funcție de coordonare în domeniul financiar, într-o multinațională, a scris el, cu atribuții mai degrabă în managementul personalului și mai puțin tehnice.

„Se poate oare face o reconversie către IT la vârsta mea? Și către ce și cum? Am cel puțin un an în care aș putea să studiez, dar nu am nicio idee ce, astfel încât să am o șansă după aia. Mă gândesc că nu voi putea fi niciodată la fel de bun ca cineva care acum termină o facultate și a fost implicat deja în proiecte”, a scris acesta pe Reddit.

După ce a analizat salariile pentru începători, l-a luat „durerea de cap”. A spus, însă, că s-ar mulțumi cu 3.000 de lei.

Răspunsurile au variat. Cineva l-a sfătuit să se apuce de antreprenoriat. Altcineva i-a amintit că mai are 15 ani până la pensie și a subliniat că e târziu pentru IT: „Deși teoretic este ilegal să se discrimineze după vârstă, nu te va angaja nimeni pe un post de junior”.

Ce face statul, prin agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă?

România se număra, în 2023, printre puținele țări din UE în care rata de ocupare a forței de muncă era sub 70%, potrivit Eurostat.

Într-o țară precum România, unde există peste 230.000 de șomeri în fiecare lună (aceștia sunt doar cei ce caută activ un job), beneficiază de cursurile gratuite ale agențiilor județene în primul rând cei care nu au un loc de muncă.

La cursurile fără plată pot să participe, între alții, șomerii și refugiații, ne-a transmis Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), subordonată Ministerului Muncii.

Cei deja angajați beneficiază de ele, dacă se află într-una dintre următoarele situații: s-au întors din concediul pentru creşterea copilului, au revenit după „serviciul militar activ” sau au reluat activitatea după pensionarea pentru invaliditate.

În 2022, cursul de competențe antreprenoriale a fost cel mai căutat din țară, cu 1.654 de participanți, iar în 2023, cel de lucrător comercial, cu 5.257, potrivit ANOFM.