Cum schimbăm o realitate care ne pune în pericol: risipim foarte multă apă și nu refolosim ce avem
Articol susținut de
Recuperarea apei și refolosirea celei uzate sunt doi pași esențiali pe care România trebuie să-i facă pentru un management durabil al acestei resurse care scade tot mai mult și care se pierde într-o infrastructură învechită.
Cum pierdem 40% din apă fără să știm pe unde?
Atât în România, cât și în alte țări, apa circulă prin kilometri întregi de țevi vechi, care pot căpăta, în timp, crăpături mai mici sau mai mari, prin care apa începe să se scurgă. De cele mai multe ori, sunt scurgeri pe care companiile de apă nu le pot detecta.
„În ciuda mai multor feluri de tehnologii făcute să depisteze aceste scurgeri, monitorizarea infrastructurii subterane rămâne o provocare”, spune pentru Panorama Kenny Khoo, director de programe la Xylem Water Solutions & Water Technology, companie globală care vine cu tehnologii avansate și soluții pentru provocările legate de managementul apelor.
„Scurgerile trec, de regulă, neobservate, până când se sparge o țeavă și pierderea de apă devine vizibilă și scump de reparat”.
În România, astăzi, vorbim despre pierderi de apă din rețelele de alimentare undeva între 40 și 60%. Media și datele europene le plasează pe la 40%, „însă noi credem că e mai mult”, spune pentru Panorama Florian Burnar, specialist în managementul apelor și președinte al Asociației Parteneriat pentru Proiecte și Fonduri Europene (APPFE). „Deci, patru litri din 10 se pierd. E foarte mult”.
Un nivel economic rezonabil al pierderilor ar trebui să fie sub 20%, țintă spre care trebuie să tragem, conform directivelor europene pentru protecția corpurilor de apă.
„Orice e peste 20% înseamnă că este o problemă de investiții și intervenții – că nu s-au făcut la timp – adică un management defectuos”, adaugă Burnar.
Lipsa apei, o problemă acută în contextul secetelor și valurilor de căldură
Lipsa apei devine o problemă din ce în ce mai mare în lume și în România, spune Burnar, de la APPFE. Mai ales pentru localitățile mici-medii, care de regulă nu au surse subterane de apă sigure.
Dacă în orașele mai mari, riscul de a rămâne fără apă este mai limitat (se poate simți impactul în zeci sau sute de ani), pentru că vorbim despre puțuri forate la sute de metri adâncime, situația se schimbă dacă ne mutăm într-o comună sau oraș mic, ce se alimentează dintr-un râu care poate rămâne fără apă pentru că nu mai plouă, spune Burnar. Același lucru se poate întâmpla dacă e vorba de un puț forat la maximum 20 de metri adâncime. „Din cauza secetelor, riscul să rămâi fără apă este foarte mare”, spune expertul.
Cea mai mare parte a Europei are resurse adecvate de apă, dar deficitul de apă și secetele sunt din ce în ce mai frecvente și răspândite în UE.
Temperaturile ridicate și valurile de căldură din această vară ar putea face din 2024 cel mai fierbinte an înregistrat vreodată. Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice (C3S) al Uniunii Europene a raportat că fiecare lună începând cu iunie 2023 — timp de 13 luni consecutive – a fost cea mai caldă de la începutul înregistrărilor. Datele recente sugerează că 2024 ar putea depăși 2023 ca cel mai fierbinte an, din cauza schimbărilor climatice provocate de om, care au adus aceste temperaturi record.
În unele regiuni, severitatea și frecvența secetelor pot duce la lipsa apei, iar supraexploatarea resurselor de apă disponibile poate spori consecințele secetei. Se așteaptă ca resurselor de apă din Europa să scadă și mai mult, arată analizele, dacă temperaturile continuă să crească.
Soluții pentru limitarea scurgerilor din conducte și pentru folosirea apei uzate
România nu-și folosește deloc apele uzate, în contextul în care la nivel european, un miliard de m3 de apă sunt reutilizați anual, subliniază Burnar, specialistul în managementul apelor. „Însă, potențialul este de șase ori mai mare – deci vorbim de șase miliarde de m3, anual; acesta poate fi atins”.
Toate astea, în condițiile în care statisticile europene arată că 11% din europeni nu au apă sau au acces limitat la ea. România participă consistent la statistică, întrucât doar 60% din populație este conectată la rețelele de canalizare și aproape 60% și la stații de epurare, pentru că nu toate localitățile au stații de epurare „sau dacă le au, nu sunt neapărat conforme”, adaugă Burnar.
Însă, chiar și așa, în 2021, conform Institutului Național de Statistică (INS), România a generat un volum de ape uzate de peste 1.800 milioane de metri cubi. „Dacă în România nu se face nimic în zona asta, potențialul este imens”, însă și dacă 40% din apă astăzi nu ajunge deloc la stațiile de recuperare, „despre ce reutilizare să vorbim”?
În România, nu ne-am gândit până acum la recuperarea și folosirea apelor uzate, spune Burnar, pentru că nu am avut probleme cu resursa. Însă, stresul hidric este din ce în ce mai puternic resimțit, mai ales în localități care rămân fără apă, în toiul caniculei.
Lipsa de apă este un stres hidric care apare atunci când cererea de apă depășește frecvent capacitatea de alimentare durabilă a bazinelor hidrografice. Se măsoară ca un raport între resursele regenerabile de apă și folosirea apei. „La nivel european, noi suntem pe la jumătatea clasamentului, în ce privește stresul hidric”, spune Florian Burnar.
Pentru a preveni situațiile în care localități întregi rămân fără apă, din cauza debitului scăzut, cetățenii au fost sfătuiți să nu mai folosească apa potabilă pentru a uda grădinile, pentru a umple piscinele sau pentru fermele de animale.
Disponibilitatea apei în România este de doar 2.000 de m3 pe cap de locuitor, pe an. Este doar cu un pic peste pragul stabilit pentru stres hidric la 1.700 m3 și de peste două ori sub media europeană de 4.500 m3 pe cap de locuitor, conform unei analize a Băncii Mondiale.
Astfel că sectorul apei din România se confruntă cu o dublă provocare: disponibilitatea apei este în scădere și cererea de apă în creștere, ambele din cauza schimbărilor climatice.
Alimentarea cu apă pentru irigații, spre exemplu, este constrânsă de irigarea inadecvată, din cauza infrastructurii învechite, în timp ce disponibilitatea irigațiilor devine critică pentru agricultură, din cauza secetelor.
Un proiect pilot din Buzău se concentrează pe irigarea unei suprafețe de peste 25.000 ha folosind apa epurată la stația locală. Proiectul a devenit un exemplu de bune practici și este monitorizat de Comisia Europeană, tocmai pentru că se aliniază standardelor europene și vrea să refolosească apele uzate în agricultură – o soluție inspirată din practicile israeliene și relevantă în contextul schimbărilor climatice actuale.
Reutilizarea apei epurate poate reduce cheltuielile de deversare și poate sprijini agricultorii în perioadele de secetă. Primarul Buzăului, Constantin Toma, a declarat într-o conferință de presă că stația de epurare din Buzău produce anual 10 milioane de metri cubi de apă epurată, care în prezent este deversată în râuri. Proiectul propune folosirea acestei ape pentru irigații pe terenuri agricole din Buzău și comunele din sud, economisind astfel resursa și sprijinind agricultura locală.
Dacă ne gândim la limitarea scurgerilor, o abordare la nivel global implică robotica și tehnologiile digitale, care să identifice și să remedieze scurgerile înainte ca acestea să devină probleme majore, spune Kenny Khoo.
În Târgu Mureș, Xylem a folosit tehnologia printr-o minge care a circulat într-o conductă de 7 km, fără a întrerupe alimentarea cu apă. „Într-o zi, am identificat toate scurgerile, iar compania a putut să le rezolve rapid, fără întreruperi majore”, arată Khoo. „Metoda economisește bani, prin prevenirea risipei de apă și prin evitarea pauzelor majore costisitoare”.
Iași este un alt oraș care acum implementează o soluție digitală de la Xylem, pentru identificarea scurgerilor. Compania de apă locală ApaVital, care deservește mai mult de 500.000 locuitori în regiune, a comisionat o platformă ce va combina datele din întreaga rețea de infrastructură existentă a operatorului, de peste 4.000 km de conducte de apă, 193 de stații de pompare și 50.000 de apometre.
Operatorii vor monitoriza totul în timp real și vor putea identifica și remedia scurgerile, conform datelor. Utilitatea își propune să reducă pierderile de apă locale la sub 20%, lăsând gospodăriile și întreprinderile din regiune cu un acces la apă mai consistent, spune Khoo.
Cum ne ajută directivele europene ale apei?
Toate problemele, atât de infrastructură veche, cât și de scurgeri, sunt interconectate, spune Kenny Khoo de la Xylem Water Solutions. Dacă pierzi apă prin scurgeri și dacă nu poți să-ți atingi țintele europene de prevenire a risipei de apă, „problemele se cam suprapun și va deveni din ce în ce mai dificil pentru orașe să le rezolve pe toate în paralel”.
Pe lângă Directiva-cadru privind apa, care spune statelor membre UE că toate corpurile de apă – atât de suprafață, cât și subterane – trebuie să atingă o stare bună până în 2027, directiva privind apa potabilă este cea care observă lipsa generală de conștientizare a scurgerilor de apă, cauzate de investițiile insuficiente în întreținerea și reînnoirea infrastructurii de apă.
Statele membre trebuie acum să evalueze nivelurile scurgerilor de apă de la furnizorii care produc peste 10.000 m³ de apă potabilă pe zi sau care furnizează apă către mai mult de 50.000 de persoane.
O a treia directivă, cea de tratare a apelor uzate, spune că trebuie să scădem ritmul de scurgeri de apă în UE sub 20%.
Ratele de scurgere a apei în Europa variază enorm, în funcție de țară, dar, în medie, se pierde un sfert din apa necontabilizată, conform informațiilor disponibile. România este în topul clasamentului. Bulgaria a avut cea mai mare rată a scurgerilor de apă, cu peste 60%, urmată de Irlanda (53%), România (41%) și Spania (22%); Țările de Jos au avut cea mai mică rată, cu aproximativ 5% din pierderea apei necontabilizate.
Ce ar trebui să prioritizeze România în modernizarea infrastructurii?
Povestea infrastructurilor vechi nu este una nouă pentru România. O cunoaștem și din rețeaua electrică nemodernizată sau din căile ferate române ce au ajuns mai degrabă pericol public, decât un mijloc eficient de transport. De aceea, a vedea ce investiții trebuie prioritizate pentru managementul apelor urbane (și nu numai) poate fi complicat.
Analizele Băncii Mondiale arată că provocarea cea mai mare va fi pe umerii furnizorilor pentru industrie și uz casnic, care au ca sursă o apă mai mică sau mai puțin adâncă, mai ales în timpul lunilor de vară. Generarea de hidroenergie va fi constrânsă și de cererea de apă din alte sectoare, sursă oricum vulnerabilă în fața secetelor și cantităților deficitare de apă din râuri, în perioadele secetoase.
Toate astea ne spun că trebuie să avem în prim plan interesul industriilor, spune Kenny Khoo. „Pentru că schimbările climatice sunt un risc pentru majoritatea industriilor – care ar trebui să plănuiască în avans cum vor aborda o situație în care s-ar putea să nu aibă suficientă apă ca să-și ducă la capăt un proces de fabricație”.
Apoi, să nu uităm de eficiența energetică: „cu cât poți salva mai multă apă, cu atât scad costurile de producție și consumul de energie și așa abordezi și deficitul de apă”.
Iar acea reducere de energie, amintește reprezentantul Xylem, se poate traduce în bani economisiți, ce „pot fi reinvestiți pentru îmbunătățirea epurării apelor uzate, astfel încât să putem aduce România în conformitate cu cerințele Comisiei UE”.
Un prim pas important ar fi ca și în România să avem pe toată lumea conectată la rețeaua de apă și de canalizare, înainte să ne gândim la completarea stațiilor de epurare sau folosirea apei uzate, spune Florian Burnar.
Dar, trebuie să spunem și că s-au făcut pași în direcția cea bună. Am avut 8 miliarde de euro pe care i-am investit în ultimii 20 de ani, din fonduri atât europene, cât și naționale, în măsuri care au dus la descurajarea risipei de apă, precum apometrele care ne măsoară astăzi consumul.
Mai avem de cheltuit vreo 30 de miliarde, spune specialistul, pentru conectare la canalizare, stații de epurare, „apoi vin aceste cerințe noi privind reutilizarea apelor uzate (sau a apelor pluviale)”.
Prețul apei și doza de responsabilitate a cetățenilor
Dacă rămânem la contorizarea consumului de apă, trebuie să menționăm și că prețul apei a crescut, adaugă Burnar.
De altfel, este o discuție la nivel european și global: cum să limităm risipa de apă prin tarife un pic mai mari, astfel încât să responsabilizeze oamenii spre un consum eficient al apei. Desigur, e un mecanism economic care trebuie aplicat cumpătat, subliniază Burnar.
„Trebuie un echilibru – și operatorii au la rândul lor obligația de a reduce pierderea”, în sensul în care problemele unei infrastructuri nemodernizate nu se vor rezolva cu o încercare de mutare a responsabilității mari pe consumator.
Nici măcar pe cei care și-au udat grădinile sau și-au umplut piscinele cu apă potabilă. Nu există campanii naționale care să le explice consumatorilor cum ar fi de folos să-și consume apa sau că aceasta se poate termina.
Sigur, ne putem pune câteva întrebări despre consumul individual, spune Burnar, întrucât ne amintim că pierdem patru litri de apă din 10, în România.
- N-avem contor? Poate ne punem;
- Consumăm 12 m3 apă/lună, deși știm că media europeană e de 3,5-4 m3?;
- Spăl mașina pe care o conduc în fiecare zi?;
- Bag haine la spălat în fiecare zi?;
- Mă spăl pe dinți cu apa deschisă sau o opresc și-i dau drumul când mă clătesc?
Pe de altă parte, arată Burnar, și prin prezența asociațiilor profesionale, precum APPFE, putem să punem o „presiune pozitivă pe autorități și pe operatori”:
Mesajul ECOTECA, ONG de mediu care lucrează intensiv cu autoritățile locale și partener al seriei „ESG PENTRU AFACERI INTELIGENTE”:
Raul Pop, director de programe: „Implicarea autorităților locale, care pot să lucreze cu cetățenii la utilizarea atentă a resurselor de apă și, desigur, la administrarea corectă a apelor uzate, este absolut esențială.
Dincolo de prevederi legale la nivel național sau chiar european, toate activitățile cu adevărat relevante se întâmplă în teren, fie că vorbim de gospodării, companii și instituții sau infrastructura de conducte și canale. Nicio lege, fie ea și scrisă de experții experților, nu poate să descopere și să repare o fisură într-o conductă sau să pornească o stație de epurare <<uitată>> nepornită sau neîntreținută”.
„ESG pentru afaceri inteligente” e o serie susținută de:
