RECOMANDĂRILE PANORAMA

Zece seriale de care să te apuci între Crăciun și revelion

Computer Hope Guy
Foto: Shutterstock

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

La final de an, am sunat mobilizarea în redacția Panorama și am făcut o listă cu serialele care ne-au ținuț lipiți de ecrane în 2023. Dacă ai și tu recomandări pentru ce să privim în 2024, lasă-ne un comentariu la acest articol.


Citește și:
Șapte cărți de care să te bucuri de sărbători
Șapte filme de văzut între Crăciun și Anul Nou, de la comedii despre sensul vieții și sex, la animație japoneză

Love is Blind (Netflix, 2020)

Dacă ți-e dor de Insula Iubirii, dar nu mai ai răbdare până la vară și vrei să consumi ceva mai lejer de sărbători, atunci Love is Blind e varianta perfectă pentru tine. 2023 a fost anul în care eu am descoperit plăcerea vinovată de a urmări dating shows: de la The Button pe YouTube, la Love is Blind pe Netflix. Iar varianta din urmă e printre cele mai amuzante și bine produse reality show-uri pe care o să le vezi.

Premisa e destul de absurdă, încât să meargă: 15 bărbați și 15 femei, timp de 10 zile, ies la „întâlniri” în care pot să vorbească unul cu altul, dar fără să se vadă, fiind despărțiți de un perete. Atunci când se simt pregătiți, pot să ceară în căsătorie persoana aleasă. Abia după ce le e acceptată cererea în căsătorie, se pot vedea pentru prima oară.

Urmează patru săptămâni în care vor locui împreună, își vor cunoaște familiile, prietenii, pentru ca apoi să vină momentul cel mai important: drumul spre altar, unde fiecare poate să spună „da” sau „nu”. (Vlad Dumitrescu)

Home for Christmas (Netflix, 2019)

Să ai în jur de 30 de ani, să fii și singură, și fără copii nu-i ușor pentru multe femei. Așteptările familiei sau ale prietenilor te apasă constant, dar de Crăciun e cel mai rău. Toată lumea vine la cina festivă cu iubitul, soția, copiii. Toată lumea, cu excepția ta.  

Sătulă de comentariile și ironiile constante la adresa vieții ei amoroase, Johanne (Ida Elise Broch) își minte familia că are un iubit. Coșmarul începe când părinții îi cer să-l aducă pe acest iubit acasă de Crăciun

Are la dispoziție 24 de zile pentru a găsi un partener cu care să se prezinte în fața familiei sale băgăcioase, altfel riscă să-și dezamăgească apropiații și să fie din nou ținta bășcăliei lor. 

Amuzant, ironic și cu replici istețe, serialul Home for Christmas de pe Netflix este despre a ne împăca cu viața imperfectă, despre a ne lăsa să fim vulnerabili și de a-i aprecia pe cei care ne iubesc, în loc să ne concentrăm pe ceea ce lipsește. În 2022, comedia a fost refăcută în Italia sub titlul I Hate Christmas. (Eliza Casandra)

BEEF (Netflix, 2023) 

Știi cum se spune: de Crăciun trebuie să fii mai bun. Dar, câteodată, trebuie să fii foarte rău ca să înveți să fii bun. Și fix despre asta e Beef, o comedie neagră care are ca punct de plecare o banală șicanare în trafic între doi străini – o femeie cu o mașină scumpă și albă și un bărbat cu o camionetă roșie și murdară.

De acolo, lucrurile se complică și, dacă o să vezi primul sezon (se speculează că ar urma și al doilea, dar nu s-a anunțat nimic oficial), s-ar putea să-ți reconsideri pornirile de furie atunci când vei fi confruntat cu incidente similare, în timp ce te afli la volan. 

Ali Wong (pe care o știi poate din show-urile de stand-up comedy) joacă rolul unei antreprenoare care îți dă impresia că are totul când, de fapt, nu are nimic. De cealaltă parte, Steven Yeun intră în pielea unui tânăr care pare că n-are nimic, dar după incidentul din trafic, începe să-și dea seama că nu s-a uitat unde trebuie. 

E despre furie? Da. E despre răzbunare? Da. Dar, dincolo de tot haosul care are rolul de a te tăvăli prin imprevizibil, timp de 10 episoade, doar ca să te așeze apoi, cu zgomot sau nu, înapoi pe pământ, e despre descoperirea de sine. Și, ca să ajungi să te descoperi cu adevărat, câteodată trebuie să sapi mult în tine. Iar treaba asta nu e întotdeauna curată. (Ciprian Ioana)

Ted Lasso (Apple+, 2020)

Nu știu dacă a apărut în ultimii ani un serial care să ungă sufletul mai mult ca Ted Lasso. Că ești răcit, că procrastinezi, că ți-a fost inima frântă recent sau te simți, generic, singuratic, Lasso vine pe bandă rulantă cu povești despre empatie, despre iertare și răbdare, despre cum și când e mișto să acorzi a doua șansă, dar mai presus de toate, despre prietenie. Despre cum prietenia poate uneori să însemne doar să te plângi, fără ca cineva să încerce să repare situația.

E un serial în care orgoliile bărbaților dintr-o echipă de fotbal pălesc treptat, în timp ce ei se maturizează, cresc și lucrează împreună, fie că sunt victorioși sau învinși. „It’s about them being their best version of themselves on and off the field” (E despre ei care sunt cea mai bună versiune a lor, pe teren și în afara lui), cum spune antrenorul Ted Lasso. O să te întristezi că are doar trei sezoane. O să pui pe „repeat”, când ai nevoie de niște felii de bunătate în viața ta sau să-ți recapeți din încrederea în omenire. (Anca Iosif)

The Morning Show (Apple+, 2019)

Dacă de sărbători ai totuși apetit pentru „binging” de drame, The Morning Show e pentru tine, cu Jennifer Aniston și Reese Witherspoon în roluri de prezentatoare într-un imperiu media care, dincolo de relația cu publicul, ascunde tot felul intrigi și jocuri de putere, care i-ar putea afecta integritatea și creșterea.

Serialul aduce în prim-plan subiecte complexe, precum mișcarea #metoo, cultura muncii și cum diferă astăzi pentru femei și bărbați într-un domeniu atât de schimbător, care depinde mereu de sponsorizări. Sau „cancel culture” și cât de subiectiv, trunchiat și editat poate deveni adevărul dintr-un reportaj TV, atunci când cineva drag face parte dintr-o poveste sensibilă. (Anca Iosif)

Dekalog (YouTube, 1989) 

Sunt unele filme sau seriale care nu pot fi date uitării, pentru că sunt pur și simplu niște bijuterii cinematografice. Pentru că au toate elementele făcute cu măiestrie: scenariul, imaginea, muzica, alegerea actorilor și chiar și liniștea. 

În categoria asta intră și Dekalog, aruncat în lume de polonezul Krzysztof Kieślowski în 1989 și în care fiecare episod explorează câte una dintre cele zece porunci. Despre Dekalog, Kubrick spunea în 1991 că e singurul „film capodoperă” la care se putea gândi. 

Cele 10 episoade nu pot fi catalogate în niciun caz drept „entertainment”, dată fiind tema, însă sunt presărate, pe ici-colo, cu câte o doză de umor negru, în special în ultimul episod, iar unele imagini s-ar putea să te lovească cu o puternică nostalgie față de copilărie, nu neapărat față de cum arăta viața noastră (să nu uităm că în 1989, Polonia arăta, desigur, la fel ca România – gri). 

Altfel, seria îndeamnă la reflecție, la cum ne raportăm la semenii noștri, mai apropiați sau mai străini, prin povești care nu-ți dau direct „setup-ul” poruncii și care te vor surprinde cu siguranță. Pentru că ăsta e Kieślowski, imprevizibil, fie prin răsturnări cronologice, fie prin profunda înțelegere că omul acționează când după minte, când după inimă, când parcă îndemnat de o forță exterioară.

Dekalog este, dacă vrei, o recomandare de serial ortodoxă care tratează lucrurile neortodox. (Dana Mischie)

PainKiller (Netflix, 2023)

Miniseria arată cum a început criza de opioide din SUA, dar și care au fost urmările acesteia. Practic, în cele șase episoade, aflăm povestea din spatele companiei producătoare a medicamentului OxyContin, care a generat vânzări masive printr-un marketing agresiv și care a distrus, în final, multe vieți, încurajând consumul abuziv, prin intermediul prescripțiilor oferite de medici. 

E un serial pe care-l privești cu sufletul la gură, care te enervează și te emoționează în egală măsură, atunci când ajungi să faci cunoștință cu victimele consumului – pacienți dependenți de medicamente de durere, capabili să facă orice pentru a-și primi următoarea doză. 

Actorul Matthew Broderick, mintea diabolică din serial, face un rol de zile mari și vei ajunge să-l detești puțin câte puțin, cu fiecare episod pe care-l vei viziona. Miniseria este bazată pe cartea lui Barry Meier, intitulată PainKiller, și pe articolul din revista The New Yorker, „The Family That Built the Empire of Pain” (Familia care a construit imperiul durerii). (Claudia Spridon-Drăgodan)

A Spy Among Friends (HBO Max, 2022)

Dacă vă plac poveștile cu spioni și politică, necondimentate hollywoodian cu împușcături și explozii grandioase, această mini-serie de 6 episoade e servită la rece, în stil britanic. E povestea reală a unuia dintre cele mai rușinoase scandaluri din serviciile secrete britanice – rețeaua „Cambridge Five”, prin care mai mulți politicieni și ofițeri ai serviciului MI6 lucrau și pentru sovietici, ca agenți dubli, scurgând secrete către Moscova, timp de ani de zile.

Acțiunea se învârte în jurul relației dintre doi spioni și buni prieteni, Nicholas Elliott (jucat de Damian Lewis, pe care poate îl știți din alte seriale, ca Homeland sau Billions) și Kim Philby. Primul ajunge să ancheteze defectarea celui de-al doilea la Moscova, în anii ‘60, și să fie el însuși anchetat, pentru modul în care a fost posibil ca el, alături de mulți alții, să fie păcăliți timp de zeci de ani de un om pe care l-au considerat de bază în operațiunile lor de spionaj.

Dacă vi se par familiare clădirile și străzile din serial, care au ca locații Moscova, Berlin, Viena sau Beirut, este pentru că filmările pentru ele au fost făcute la București. (Andrei Luca Popescu)

Fleabag (Amazon Prime, 2016)

„So, it turns out it’s quite hard to come up with something original to say about love, but I’ve had a go.” – Fleabag (Se pare că e destul de greu să vii cu ceva original de spus despre dragoste, dar am făcut o încercare).

E într-adevăr „tricky” să auzi sau să citești ceva nou despre iubire, dar Fleabag mi-a dat peste cap tot ce știam despre asta, cu fiecare episod sau personaj nou. Și cu mult umor.

Ce a rămas cu mine la prima vizionare e felul în care s-au decupat celelalte forme de iubire față de cea romantică. Chiar dacă Fleabag (Phoebe Waller-Bridge) trece printr-o mulțime de situații tragi-comice, cu întâlniri și interese romantice, lucru la care te aștepți de la un serial despre viața complicată a unei femei tinere, pare că ele sunt doar pretextul pentru a spune o poveste mai mare. Una despre celelalte iubiri care ne umplu zilele, la fel de întortocheate și (poate mai) importante.

În doar cele două sezoane, serialul trece de la legătura dintre frați sau surori – acei oameni care te fac să îți ieși din minți uneori, dar sunt și cel mai mare sprijin când ai nevoie – la cadrul mai larg: complicata iubire din țesutul unei familii, la care te întorci din nou și din nou. Nu e lăsată la o parte nici iubirea pentru prieteni și acceptarea totală dintre oameni care se aleg unii pe alții, chiar dacă asta vine la pachet cu dezamăgiri. Și una mai rară, iubirea dezinteresată, undeva la granița dintre prietenie și „romance”, pentru o persoană cu care știi că nu poți să fii și e ok că e așa (spoiler alert).

Pentru mine, Fleabag a fost despre cum, în esență, indiferent cât timp petrece personajul principal în capul său și orice își spune, identitatea prinde contur cu adevărat prin relațiile cu ceilalți – pe cât de complicate, pe atât de minunate. La fel cum se întâmplă cu noi toți. (Ioana Trușcan)

The Crown (Netflix, 2016)

Celebrul serial care portretizează viața familiei regale britanice, de la ascensiunea pe tron a Reginei Elisabeta, până la crearea familiei regale moderne, de după moartea Prințesei Diana, este unul dintre cele mai urmărite de pe Netflix. Controversată și deopotrivă informativă, drama istorică ne aruncă, timp de șase sezoane, în culisele Palatului Buckingham, dar și în contextul istoric al fiecărei epoci prezentate. De la o regina Elisabeta în formare, la greșelile și ezitările ei, la modul în care nu a fost doar un șef de stat, ci și un șef al familiei, aproape niciun eveniment marcant nu este ratat.

Fiindcă se întinde pe o perioadă foarte mare de timp, vedem și lucruri care astăzi par aproape de neimaginat. Vedem reticența cu care au fost adoptate tehnologiile moderne. Televiziunea, de exemplu: primul discurs de Crăciun televizat, primul documentar filmat în Palat pentru a arăta fața umană a Familiei Regale și pentru a-i apropia de britanici, dar pe care Regina l-ar fi interzis. Vedem însă și fața umană a Familiei Regale care, la fel ca orice familie normală, trece prin dramele ei existențiale, de la divorțuri, la membri ai familiei căzuți în dizgrație.

Nu de puține ori, am verificat pe Google să văd cât de romanțată este varianta prezentată de regizorul Peter Morgan față de ce a scris presa la vremea respectivă – în special momentele din viața familiei regale, cu care am fost contemporană.

Minuțiozitatea cu care a fost totuși realizat acest serial care nu vrea să fie documentar a fost răsplătită cu mai multe premii. La Premiile Emmy din 2021, „The Crown” a marcat o premieră, devenind primul serial care a câștigat toate cele șapte premii de la categoria serie dramatică.

Acum, că a doua parte din sezonul șase – și ultimul – a venit pe streaming, nu ne rămâne decât să facem „binging”. Și o mărturisire personală: pentru un om care nu are răbdare să se uite mai multe ore la televizor, nici măcar la Netflix, serialul m-a făcut să stau trează noaptea și să aștept cu sufletul la gură un nou sezon. (Cristina Dobreanu)

Articol editat de Andrei Luca Popescu


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.



Abonează-te
Anunță-mă la
guest
1 Comentariu
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    1
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x