Acești bani din precampanie provin din veniturile proprii ale lui Găvozdea și ale soției sale, cei doi deținând un birou de arhitectură. S-au adăugat și donațiile de la persoane fizice, primite atât printr-o platformă de plăți online, cât și direct la notar.
„Persoanele care au donat sunt cunoscuți și prieteni din industrii diferite, de regulă antreprenori, majoritatea din afara Sibiului, pe care i-am cunoscut de-a lungul vieții și carierei, care au apreciat inițiativa și au dorit să contribuie și sub această formă”, a explicat independentul de la Sibiu, pentru Panorama.
Începând cu 10 mai, data debutului campaniei electorale propriu-zise, finanțarea pentru campania sibianului a venit exclusiv din venituri proprii.
„Plafonul bugetar pentru campania electorală la funcția de primar pentru municipiu reședință de județ este de 50 salarii minime brute pe economie, deci 165.000 lei, deci circa 33.000 euro. Vom cheltui integral această sumă, în felul următor: 10% presă tipărită, aproximativ 30% pentru online (presă și social media), circa 25% cercetări sociologice, circa 5% tipărituri și afișe electorale, respectiv circa 30% consultanță”, ne-a precizat Găvozdea în legătură cu distribuția cheltuielilor în campania oficială, cu aproximativ o săptămână înainte de ziua alegerilor.
Dacă ne uităm la precampania lui Nicușor Dan, acesta a cheltuit de patru ori mai mult decât Găvozdea. Doar de la USR, a primit 100.000 de euro, iar apoi a primit de trei ori mai mulți bani din donații, de la aproximativ 3.000 de persoane, conform bilanțului prezentat la trei ani și jumătate de mandat.
În total, actualul primar al Capitalei a strâns din donații 310.000 euro, în precampania electorală.
„Cheltuielile au fost de ordinul a 180.000 pe panotajul stradal, între 150-180.000 euro publicitate online – postări pe Facebook și Google sponsorizate – pe sondaje – 30.000 euro, în rest filmări și diverse servicii”, a spus Nicușor Dan.
Independenți pe bani puțini. Cursa pentru Suceava a pornit cu 60 de euro
Totuși, candidați precum Nicușor Dan sau sibianul Alexandru Găvozdea, arhitect cu o anumită reputație în orașul său, sunt niște excepții. Majoritatea independenților care se bat pentru funcțiile locale nu pornesc cu un asemenea avânt financiar în cursă.
De exemplu, la Timișoara, Alin Cristian Moș, fost membru al USR, plecat singur în cursa pentru primăria orașului de pe Bega, a cheltuit în precampanie doar 13.000 de lei, adică circa 2.600 euro. O diferență destul de mare față de cei 94.000 de euro ai candidatului de la Sibiu.
Totuși, această sumă este modică și pentru că Moș și-a început strângerea de semnături cu doar 10 zile înainte de finalizarea termenului pentru depunerea lor, după cum a explicat chiar el pentru Panorama. Astfel, s-a bazat în special pe efortul voluntarilor care s-au mobilizat rapid și au strâns semnături cu spor.
„Realist, singurele costuri pe care le-am avut atunci au fost cele legate de printarea listelor și carburantul pentru mașina și motocicleta cu care m-am deplasat prin oraș. Apoi, am mai investit în advertorialele din presă și apoi în promovarea online”, a detaliat Alin Cristian Moș, pentru Panorama.
Spre deosebire de candidatul de la Sibiu, cel de la Timișoara ne spune că a făcut invers: a investit mai mult în aparițiile plătite în presa online, decât în social media. În rest, în timpul campaniei, a început în special în ultima parte a ei să învestească mai mult în postările de pe rețelele sociale.
Moș a contribuit cu 9.000 de lei (1.800 euro) din banii personali la campania sa electorală, în care a declarat cheltuieli de 8.000 de lei, conform datelor AEP dinainte de alegeri.
La Craiova, independentul Aurelian-Leonard Dan a investit, în timpul campaniei de strângere de semnături, 5.000 lei care s-au dus pe tipărirea listelor cu tabele, pe tricouri cu inscripții electorale, respectiv pentru mâncare, răcoritoare și transport pentru voluntarii care s-au deplasat în oraș, pentru a-i strânge semnăturile necesare validării candidaturii.
La momentul în care ne-a răspuns la întrebări, (23 mai), Dan cheltuise în campania electorală oficială aproximativ 15.000 lei, cheltuieli care se regăsesc și în cele declarate la AEP, până înaintea alegerilor. De altfel, 15.000 de lei a fost și contribuția sa personală la propria campanie, conform datelor AEP.
La același moment, Aurelian-Leonard Dan spunea că intenționa să cheltuie până la sfârșitul campaniei alți 10.000 lei: jumătate pe pliante, iar restul tot în categoria cheltuieli de protocol, deci dedicați voluntarilor.
În fine, printre cei mai umili financiar candidați a fost Teodora Munteanu care a aspirat la scaunul de primar al Sucevei. În precampanie, ea a cheltuit doar 300 de lei (circa 60 de euro), după cum a declarat pentru Panorama.
Defalcat, asta s-a tradus, scurt și la obiect în: 200 de lei pentru o masă pliabilă și 100 de lei pentru hârtii, tuș la imprimantă și pixuri.
Când a început campania oficială, candidata din Moldova a început totuși să intre în economii. Cel mai mult a cheltuit în social media: a plătit 7.500 lei pentru postări sponsorizate și alți 750 de lei, comisionul unei agenții care a ajutat-o în acest demers.
„În presă am investit doar 2.000 lei pentru patru articole, într-un ziar mai prietenos cu mine, și alți 2.300 lei pentru o apariție la un interviu la radio care transmite și live, pe Facebook”, a adăugat Munteanu.
În cele din urmă, până la finalul campaniei, candidata de la Suceava a mai cheltuit aproximativ 10.000 de lei pentru flyere și distribuția lor, prin intermediul unei firme specializate, „deoarece eu candidez independent și nu reușesc singură”, după cum ne-a explicat aceasta.
În total, candidata independentă la primăria Sucevei a declarat la AEP contribuții proprii de 28.400 de lei (5.700 euro), pe care i-a și cheltuit.
În cursa pentru europarlamentare, România pune piedică independenților
Să nu uităm și de celelalte alegeri care tocmai s-au încheiat: europarlamentarele. Aici, am avut patru candidați independenți care, prinși în vria campaniei, nu au găsit răgazul de a ne răspunde la întrebări.
Totuși, din datele oficiale ale AEP, aflăm ce sume au declarat pentru campania electorală cei mai vizibili doi independenți pentru Parlamentul European.
Nicolae Ștefănuță a declarat cheltuieli de 96.000 de lei (peste 19.000 de euro) și contribuții de 150.000 de lei, cea mai mare parte din banii personali. Din donații, Ștefănuță a strâns doar circa 6.500 de euro.
Vlad Gheorghe, plecat de la USR pentru a candida independent la al doilea mandat la Bruxelles, a declarat la AEP cheltuieli de aproape 42.000 de lei (aproape 8.500 de euro), la contribuții de 87.600 de lei (circa 17.600 euro), majoritatea din fonduri proprii.
În vreme ce Ștefănuță a avut un sprijin puternic din partea tinerilor, în special, și a unor influenceri pe care i-a atras prin temele abordate la evenimentele pe care le-a organizat în București și în unele orașe din țară, Gheorghe a abordat teme care se adresează cu precădere celorlalte categorii de vârstă, precum defrișările ilegale sau corupția.
Precampania pentru independenții români care au vrut un loc la Bruxelles a fost însă dificilă, comparativ cu a candidaților din alte state ale Uniunii Europene. Asta pentru că, deși UE nu impune un anumit prag pentru ca independenții să fie eligibili, lăsând chestiunea la latitudinea fiecărei țări, România are un prag de semnături decis arbitrar, încă din 2006.
Astfel, în vreme ce aspiranții români independenți la scaunul de europarlamentar trebuie să strângă 100.000 de semnături, în alte țări, vorbim de o taxă și de doar câteva mii sau sute de semnături.
În Austria, de pildă, sunt suficienți doar 3.600 euro și 2.600 de semnături de susținere, în Bulgaria doar 50 de euro și 2.500 de semnături, iar în Luxemburg doar 250 de semnături.
Într-o ședință mai veche a Senatului, acest număr imens de semnături necesare a venit dintr-o „explicație simplă și aritmetică” a fostului deputat UDMR Marton Arpad:
„Chiar și la alegerile locale, 0,5% sunt acele procente care trebuie adunate, având peste 18 milioane trei sute și ceva de alegători pe listele de alegători, 0,5% sunt în jur de 90.000 de semnături, deci, am scris 100.000, iar pentru partide, așa cum ați propus și dumneavoastră, să fie un prag mai greu de trecut, dublul acestui procent de 0,5, adică 1% din peste 18 milioane, ar fi 185.000 și am trecut 200.000”.
Calculul a fost făcut însă greșit, explică asociația Amper. Procentele necesare pentru locale, prevăzute de lege la vremea respectivă, erau de 2% pentru primari și 1% pentru președinții de consilii județene, dar ca procent din totalul alegătorilor din fiecare circumscripție, nu din întreaga populație cu drept de vot a României.