Scandaluri, mânării cu datele, utilizatori nemulțumiți, dar tot mai mulți. Și totuși, de ce mai stăm pe Facebook?

Lui Haugen i-a urmat un alt whistleblower, Sophie Zhang, care a dezvăluit, pentru The Guardian, cum compania le-a permis politicienilor lumii să folosească platforma pentru a-și înșela audiența sau pentru a-și hărțui oponenții.

„E mult rău făcut de Facebook și pentru care nu se răspunde, deoarece nu e considerat un risc de PR. Costul nu e suportat de Facebook. E suportat de lumea largă în ansamblul ei”, declara la acel moment Zhang, fost data scientist al companiei.

Și deși 2021 a fost unul dintre cei mai proști ani pentru imaginea Meta, nu trebuie uitat nici că avea deja un antecedent foarte grav: celebrul scandal Cambridge Analytica, din 2018.

Acesta a presupus colectarea masivă a datelor utilizatorilor, prin intermediul unui banal test de personalitate lansat pe rețeaua creată de Zuckerberg. Sămânța din care a crescut scandalul a arătat două probleme. 

În primul rând, utilizatorii care își făceau testul, creat de un cercetător al Universității Cambridge, Aleksandr Kogan, nu știau că le sunt colectate datele. Iar în al doilea rând, aplicația prin care se făcea testul a colectat și datele tuturor celor din listele de prieteni ale utilizatorilor care alegeau să-l facă.

Din test în test, din colectare în colectare, Facebook a adunat datele a peste 87 de milioane de utilizatori, date care au fost vândute ulterior către Cambridge Analytica, firmă britanică de consultanță politică. De acolo a urmat magia know-how-ului consultanților, care au profilat psihologic utilizatorii, după care le-au livrat reclame personalizate, croite pe nevoile lor emoționale. Astfel, în 2016, Cambridge Analytica a avut o influență semnificativă în cele două mari evenimente de pe scena politică internațională: alegerile prezidențiale din SUA, câștigate de Donald Trump, și ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Când 2 e mai mare decât 20

Câțiva ani mai târziu însă, iată-ne stând tot pe Facebook. Platforma a înregistrat doar o încetinire a ritmului de creștere, nicidecum o scădere a numărului de utilizatori. Iar la începutul lui 2023, după două decenii de când Mark Zuckerberg a fondat rețeaua, aceasta a doborât chiar un record: a depășit două miliarde de utilizatori activi și trei miliarde de utilizatori totali. 16 milioane de persoane și-au făcut cont de Facebook în ultimul trimestru din 2022. 

După dezastruosul an 2021, în 2022 , Meta aștepta o scădere majoră a veniturilor. Totuși, diminuarea a presupus un biet 4% pe roșu. A fost mai bine decât spera chiar Meta în estimările sale.

Așadar, în ciuda dovezilor care au arătat că Facebook a subminat practic democrația, că Instagram este un pericol pentru psihicul fetelor și pentru imaginea de sine, că platformele ne colectează datele și pe alte site-uri partenere ale companiei, îngroșăm în continuare rândurile pe aceste rețele sociale.

Pe fondul tuturor scandalurilor care s-au adunat, acum doi ani mulți utilizatori de Facebook anunțau în statusuri că s-ar muta pe alte rețele, precum MeWe, creată tot de o companie americană, care se concentrează exact pe ceea ce îi lipsește Facebook: păstrarea confidențialității datelor.

În toamna anului trecut, MeWe avea însă doar 20 de milioane de utilizatori, un număr infim față de miliardele de utilizatori de pe platforma lui Zuckerberg. Totuși, creatorii platformei alternative cred cu tărie că viitorul le aparține. Anul acesta au anunțat că s-a început migrarea pe web3, unde ar urma să devină cea mai mare rețea de social media din blockchain. 

Web3 este un protocol pentru un internet descentralizat, bazat pe tehnologia blockchain, unde nu vom mai avea date și aplicații deținute de entități centralizate, de companii, ci acestea vor fi partajate între internauți.

Facebook ne colectează date dincolo de platformă

În fiecare zi pe care ne-o petrecem pe Facebook sau pe Google, suntem „luați în vizor” de diverse companii care ne targetează pentru a ne livra reclamele potrivite, tentațiile care să ne facă să dăm click pe fiecare în parte.

Dar, dincolo de zona de advertising, Facebook și Google știu uneori ce mișcăm în online și dincolo de ograda lor, în vastitatea internetului – prin intermediul cookie-urilor, care stochează informații despre browsere, despre comportamentul nostru virtual. Practic, sunt niște fișiere foarte mici, pe care le păstrează laptop-urile sau telefoanele noastre, utilizate de website-uri și aplicații pentru a ne personaliza experiențele în online.

Dar cum ne urmărește Facebook dacă noi nu mai suntem pe rețea, ci pe alte site-uri? E destul de simplu. Cookie-urile nu expiră după ce părăsim platforma, urmărind ce facem acolo unde are anumite extensii. Gândiți-vă la site-urile care au încorporată opțiunea de a lăsa comentarii cu profilul de Facebook sau de a da like sau share din site pe rețeaua de socializare.

Toate aceste lucruri sunt cunoscute de mulți, iar experiența utilizatorilor pe platformă este una tot mai slabă, căci apar adesea erori. Și totuși, în ciuda tuturor acestor fapte, nu migrăm în alte medii online.

De la familiar la util

Principalul motiv pentru care Facebook ne tot face să ne logăm este unul cât se poate de banal: dorința de a rămâne conectați cu prietenii. Conexiunea socială este explicația cel mai des invocată de internauți pentru prezența pe rețeaua lui Mark Zuckerberg. Nu e singurul motiv, după cum o arătau, într-o cercetare din 2012, psihologul american Robert Wilson și colegii săi.

Însă dincolo de această banalitate, mai există ceva care îi atrage pe oameni la această rețea: nevoia, dorința de a ne „anunța” către lumea largă legăturile.

„Maimuțele se îngrijesc (grooming, n.r.) reciproc ca o modalitate de a menține conexiunile și de a le face publice. Asta face și Facebook. Reprezintă o modalitate de a te îngriji public de prieteni. Conversațiile care se petrec pe ‘pereții’ oamenilor ar fi putut la fel de bine să se petreacă în privat. Facebook ne permite să ne îndeplinim această nevoie socială de bază și să o facem la scară largă”, explica Sam Goslin, psiholog la Universitatea Texasului din Austin, pentru The New Yoker, în 2014.

Motivele din spatele loialității noastre cu dinții încleștați nu s-au schimbat.

Practic, Facebook ne-a creat o agora virtuală, în care nu doar conexiunea în sine contează, ci faptul că putem să ne arătăm sprijinul unora altora în mod public. Toată lumea poate vedea cu cine te șicanezi pe wall, cui îi dedici melodii, pentru cine strângi bani, pe cine feliciți pentru un eveniment personal.

Psihicul reacționează la sprijinul public mai mult decât la cel privat, pentru că reprezintă o validare mult mai puternică. Cel puțin asta era valabil până undeva prin 2014-2015, atunci când ne-am schimbat comportamentul în social media.

Între 2013 și 2014, a început să scadă vertiginos numărul status-urilor, conform agenției de marketing digital Stone Temple. Până la începutul anului 2015, mai mult de un sfert din utilizatorii de Facebook nu mai postau, ci doar navigau printre postările prietenilor. Împărtășirea de conținut original scăzuse cu 21% de la an la an, conform unor date confidențiale obținute de The Information.

Iar conținutul original este unul critic pentru Facebook, pentru că generează cel mai mare nivel de interacțiune sau engagement. Pozele dintr-o vacanță exotică, cu bebeluși sau anunțurile de logodnă generează cele mai multe comentarii, like-uri și share-uri.

Ca un imens organism cu anatomie necunoscută, Facebook a început să se metamorfozeze. Dintr-un spațiu virtual, familiar, în care postam unde suntem, cu cine suntem, fotografii din cele mai diverse, devine ceva mai puțin personal, un spațiu în care mai degrabă utilitatea a luat locul sentimentalului. 

„Facebook, ca platformă, a evoluat în liniște în ceva diferit de o rețea socială – ceva mai puțin personal, dar nu mai puțin util”, scria Slate, în 2016, adăugând că rețeaua devenea „un portal personalizat către lumea online”.

Iar utilitatea a rămas punctul forte până în prezent. În ciuda faptului că problemele de privacy și securitate au marcat activitatea Meta, Facebook rămâne platforma pe care oamenii se pot organiza cel mai ușor, în tot felul de inițiative civice și nu numai.

Utilizatorii pot dezbate, comenta împreună, se pot alătura lucrurilor în care cred, după cum punctează cercetători de la Universitatea din Edinburgh, într-o lucrare din 2021, pe temă. Aceștia punctează că, deși a subminat democrația, Facebook rămâne un furnizor de instrumente digitale, pentru a cultiva reziliență și sprijin.

„Facebook vine ca un mediu care permite gruparea inițiativelor comunitare, să atragă noi participanți, să experimenteze cu idei pentru practici comunitare și să mobilizeze o colaborare răspândită larg, să organizeze evenimente și acțiuni colective”, se arată în cercetare.

S-au schimbat obiectele cu care interacționăm

În anii care au urmat, Facebook a devenit din ce în ce mai mult despre știri. Dintre utilizatorii care postează în prezent statusuri, mulți comentează diverse evenimente care se petrec în lume. Peretele nu mai e folosit pentru a ne împărtăși melodii și diverse replici care pentru ceilalți nu aveau context, iar singurul lucru care mai amintește de familiaritatea acestui spațiu sunt grupurile, unde oamenii încă se exprimă prin postări pe wall, care ajung la grupuri mai mari de oameni.

Până una alta, știrile au ajuns să domine pereții de Facebook. După 2016, am început cu toții să interacționăm mai puțin unii cu ceilalți și mai mult cu conținutul pe care îl împărtășeam, un conținut mai impersonal.

Totuși, oamenii s-au arătat mai reticenți pe rețea. S-a atins un punct de saturație, în care generațiile mai tinere nu mai sunt atrase de această platformă. În aceste condiții, provocarea Facebook este să-și păstreze vechii abonați.

Lumea a început să vadă platforma inutilă, iar conexiunile atât de apreciate cândva au ajuns să fie privite cu scepticism acum. Oamenii își setează profilurile pe privat și limitează cine le poate vedea postările.

Algoritmii ne țin și ei locului

În toată această schemă de rețea socială, avem și un caz clasic de rău necesar. Algoritmii care tot colectează date despre noi, fisurându-ne privacy-ul virtual, sunt aceiași care ne creează dependența de Facebook. Ei ne dau un nudge, un imbold de a fi mai sociabili, orientându-se după interesele, comportamentele și rețeaua noastră de prieteni.

„Condiția nudge-ului este să existe posibilitatea de a ieși și de a alege altceva. Ieșirea în sine trebuie să fie posibilă, și nu ușoară, pentru ca el să fie eficient. Aceasta este de fapt logica de funcționare pentru opțiuni prestabilite: e mai comod, consumăm mai puțin timp, mai puțină energie, rămânem în zona de confort”, explica pentru Panorama, la începutul acestui an, Rodica Ianole, coordonatoarea programului de masterat în economie comportamentală de la Facultatea de Administraţie şi Afaceri din cadrul Universității din București, unicul de acest tip din România.

După cum punctam, socialul propus de Facebook a devenit orientat către util: avem grupuri de muncă, avem grupuri pe messenger și, poate cel mai important, avem notificări.

Facebook a rămas ca un câine fidel care continuă să-ți aducă „ziarul”. Notificările te anunță ce evenimente au loc în zona ta și care te-ar putea interesa sau ziua de naștere a cui e. Și să fim sinceri: câți dintre noi nu ne folosim uneori de asta, pentru a nu ajunge într-o situație inconfortabilă în fața vreunui prieten?

În cele din urmă, în ciuda lipsei de update-uri a rețelei și a nenumăratelor încălcări de norme, rămânem pe Facebook și din pricina temerii că am putea pierde ceva dacă lipsim, deși suntem epuizați de rețea. Practic, FOMO ne ține pe platformă, adică Fear of Missing Out/ Frica de a nu rata ceva.

„Oamenii sunt ființe sociale, iar puțini dintre noi pot supraviețui singuri. Ne bazăm pe faptul că facem parte dintr-o rețea socială, iar socializarea nu este doar normală, este și benefică din punct de vedere al evoluției. A spune că ești dependent de socializare e ca și cum ai spune că ești dependent de apă sau de oxigen”, explica John McAlaney, profesor de psihologie la Universitatea Bournemouth, într-un interviu acordat Panorama anul trecut.

Iar dezvoltatorii Facebook sunt la curent cu ce înseamnă FOMO și cât de tare poate acapara mintea omului, așa încât atunci când vrei să-ți dezactivezi contul, țin să puncteze tare și clar ce pierdere imensă vei fi/vei avea. Se destramă profilul, nu mai apare nimănui, dispar amintirile stocate de care acum îți zic cu religiozitate algortimii și pierzi legătura cu cei 1.400 de prieteni virtuali. Apoi, deasupra, apar câteva fotografii de profil ale unor prieteni, cu titlul: „X îți va duce dorul”.

Astfel de giumbușlucuri virtuale sunt chiar nudge-urile de care vorbeam mai sus. Atenționarea că cineva ne va duce dorul ne face „ieșirea” mai dificilă și ne îmbie către confortul prezent: acela de a rămâne totuși pe Facebook.

Până când? Probabil până când internetul va fi dominat de Web3, acolo unde migrează MeWe.