Moment istoric

UPDATE | Război în Europa. Rusia atacă Ucraina

Computer Hope Guy
Nor de fum negru se ridică de la locul unei explozii, în preajma unui aeroport militar din Harkiv, al doilea cel mai mare oraș din Ucraina / foto: Profimedia

ARTICOL ACTUALIZAT PE 24 FEBRUARIE

Europa s-a trezit în această dimineață cu război la granițele ei. După luni de zile de avertismente că Rusia are de gând să atace Ucraina, timp în care Moscova a negat de fiecare dată aceste acuzații, Vladimir Putin a dat ordin de atac, în zorii zilei de 24 februarie. Președintele rus le-a cerut soldaților ucraineni să se predea, a explicat că invazia e, de fapt, o operațiune de apărare a separatiștilor din Donbas și a spus că orice vărsare de sânge va avea loc e din vina Kievului, nu a Moscovei.

Atacul Rusiei pare să se desfășoare pe mai multe fronturi și sunt informații că trupele intră inclusiv din Belarus, nu doar din Rusia, înspre teritoriile separatiste din estul Ucrainei. Sunt raportate explozii în mai multe părți ale țării, nu doar în cele două provincii din Donbas.

Zonele în care s-au raportat explozii / sursa: CNN

Ucraina a impus legea marțială, președintele Volodîmîr Zelenski le-a cerut oamenilor să fie calmi și, dacă pot, să se adăpostească în casele lor.

Președintele american, Joe Biden, a acuzat Rusia că va purta singura vină pentru victimele și distrugerile care vor veni după atacul rusesc. „Statele Unite și aliații vor răspunde unit și puternic. Rusia va fi trasă la răspundere”, a avertizat liderul american.

Reacții au venit din toată lumea, inclusiv de la București. „Condamn cu tărie, în numele României, agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei”, a transmis și Klaus Iohannis. Președintele român a descris atacul rusesc drept „o nouă încălcare foarte gravă a legilor internaționale, a suveranității și integrității Ucrainei. Această agresiune va atrage o reacție puternică din partea comunității internaționale, cu consecințe majore și costuri mari”.


Articolul inițial, în care explicăm importanța recunoașterii de către Rusia a independenței republicilor separatiste Donețk și Lugansk. Cel mai important element, care explică parte din geografia invaziei rusești de pe 24 februarie, se referă la granițele recunoscute de Rusia pentru provinciile separatiste din Ucraina:

Acordul de pace de la Minsk nu mai există, Ucraina trebuie să fie demilitarizată, să renunțe la ambițiile de aderare la NATO și să-și declare neutralitatea, a spus Vladimir Putin, într-o scurtă conferință de presă, care a avut loc pe 22 februarie, la o zi după ce Rusia a recunoscut  independența celor două republici autoproclamate din estul Ucrainei. 

Deopotrivă îngrijorător, dinspre Moscova vin mesaje intenționat ambigue cu privire la care sunt de fapt granițele celor două regiuni pe care Rusia le consideră acum state independente, ceea ce face riscul unui conflict deschis între Rusia și Ucraina cu atât mai mare. 

Parlamentul rus a aprobat în unanimitate cererea lui Vladimir Putin pentru o intervenție militară în Donețk și Lugansk. „E începutul unei invazii rusești”, așa descrie președintele american, Joe Biden, situația actuală din estul Ucrainei.

Totul se întâmplă la împlinirea a fix opt ani de când fostul președinte ucrainean și aliat al lui Vladimir Putin, Viktor Ianukovici, a fost îndepărtat de la putere, pe 22 februarie 2014, în cadrul protestelor cunoscute drept Euromaidan, moment care a început o nouă perioadă de rupere a Ucrainei de Rusia.

De cealaltă parte, aliații occidentali au anunțat primele sancțiuni economice și comerciale împotriva unor indivizi (toți membri Dumei de Stat care au votat pentru recunoașterea independenței, de exemplu) și unor entități rusești (bănci). UE va restricționa accesul Rusiei pe piețele financiare europene, a anunțat Bruxellesul.

Dinspre NATO, vin mesaje de avertisment că Rusia ar putea merge mai departe cu invazia și, în același timp, mesaje de laudă pentru reținerea de care a dat dovadă până acum Ucraina.


Citește aici mai multe despre situația din Ucraina și contextul regional:

Funcționează sau nu sancțiunile rusești? Ce măsuri au anunțat NATO și UE

Curiosul caz în care aderarea la NATO a părut negociabilă, preț de o noapte

În fiecare zi începe războiul în Ucraina. De ce bat americanii „tobele de luptă”

De unde își ia Ucraina sprijin militar

Cu ce am ajutat Ucraina până acum

Vladimir Putin, între șantaj și obsesie. Ce se întâmplă, de fapt, la granițele Ucrainei


Ce granițe recunoaște Rusia, de fapt

Una dintre informațiile extrem de importante asupra cărora planează incertitudinea în acest moment se referă la granițele celor două regiuni pe care Federația Rusă le consideră republici independente. Cu alte cuvinte: consideră Rusia că întreaga zonă geografică ce delimitează provinciile (oblast) Donețk și Lugansk sunt republici autonome, deci inclusiv dincolo de linia de contact cu forțele ucrainene, sau doar teritoriul controlat de sparatiști?

Ucraina controlează aproximativ două treimi din Donbas, iar republicile autoproclamate – Republica Populară Lugansk (LNR) și Republica Populară Donețk (DNR) – controlează cealaltă treime a teritoriului, deși susțin că au dreptul la întregul teritoriu.

Purtătoarea de cuvânt a ministerului rus de Externe a declarat că despre frontiere se discută mai târziu. Adjunctul ministrului de Externe a spus că ar fi vorba doar de teritoriile controlate acum de separatiști. 

Totuși, în conferința lui de presă de marți seară, Vladimir Putin a dat de înțeles că Rusia acceptă granițele înscrise în Constituțiile celor două republici autoproclamate – adică întregul teritoriu al regiunilor Donețk și Lugansk, așa cum existau anterior în componența Ucrainei, nu doar părțile controlate de separatiști. 

Am putea vorbi, așadar, de întregul teritoriu al Donbasului, reprezentat de toată zona cu gri închis de pe harta de mai jos:

rusia ucraina donbas granite osce

Sursa: Raport al misiunii de monitorizare a OSCE

Cu galben, vedem linia de contact. În partea stângă a imaginii, teritoriul e controlat de forțele guvernamentale ucrainene; în dreapta, de separatiști. Pe linia de contact, vedem marcate încălcări ale acordurilor de încetare a focului, așa cum au fost ele documentate de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), singura care observatori în teren. Între serile de 18 și 20 februarie, OSCE a înregistrat peste 3.200 de încălcări ale armistițiului care ar trebui să fie în vigoare în estul Ucrainei.

Unul dintre cele mai importante puncte pentru Rusia de pe această hartă e portul Mariupol, controlat de regimul de la Kiev. 

Mariupol a fost capturat de separatiști pentru scurt timp la începutul războiului din Donbas și a fost scena unor confruntări violente atunci. 

Dacă separatiștii și, deci, Federația Rusă ar cuceri acest port, Moscova ar putea face un coridor terestru între Rusia, teritoriile separatiste și Crimeea anexată. În plus, cu Mariupol pe mâini rusești, controlul Rusiei asupra Mării Azov ar fi desăvârșit. 

Marea Azov / sursa: ECFR.eu

De când a anexat Crimeea și a construit podul de pe strâmtoarea Kerci, care leagă Marea Azov de Marea Neagră, Rusia a blocat, practic, accesul către porturile ucrainene din Mariupol și Berdiansk, lăsând Ucraina doar cu Odesa ca port funcțional. Pierderile economice au fost majore pentru Kiev. De exemplu, știm că în primii 5 ani de la anexarea Crimeei, porturile ucrainene de cealaltă parte a strâmtorii Kerci, Mariupol și Berdiansk, au pierdut cel puțin 400 de milioane de dolari.

Ce ar putea urma

Unda verde pentru prezență militară rusească în Donbas dată de Parlamentul de la Moscova nu înseamnă că soldații vor pleca automat acolo, a comentat Vladimir Putin.

În baza acordului cu liderii așa-ziselor republici, Rusia poate avea baze militare în teritoriile controlate de separatiști. 

Recunoașterea independenței e văzută și ca un prim pas către ceea ce de fapt va fi o nouă anexare de către Rusia a unor teritorii suverane ucrainene.

Cu peste 150.000 de soldați ruși (alte surse oficiale spun că ar fi chiar 190.000) care înconjoară Ucraina, Moscova ar putea susține acum că trebuie să-i apere pe noii posesori de pașaport rusesc din teritoriile ocupate de separatiști. De altfel, Kremlinul susține de ceva vreme că aceștia sunt persecutați, ba chiar că acolo are loc un genocid. 

Un alt scenariu posibil, după cum au dat deja de înțeles cancelarii occidentale și inclusiv șeful NATO, ar fi ca Vladimir Putin să se folosească de incursiunea în Donbasul controlat de separatiști pentru a lansa un atac mai mare asupra Ucrainei. 

Și chiar dacă ne-am limita strict la pretextul cu care Federația Rusă trimite acum soldați în Ucraina, cel al unei „misiuni de menținere a păcii”, realitatea periculoasă e că vorbim despre o regiune în care există zilnic, dinainte ca rușii să intre oficial aici, mii de încălcări ale armistițiului, după cum am văzut din raportul OSCE.

Ce e Donbasul și cum au apărut cele două „republici” recunoscute de Rusia

Aflat la granița cu Rusia, Donbas (abreviere pentru Bazinul Donețk) e centrul industrial și carbonifier al Ucrainei. Cu rezerve bogate de huilă, dar cu o industrie ținută în viață, înainte de război, mai degrabă prin subvenții, Dobasul e format din două provincii în care se vorbește predominant rusa și care poartă numele principalelor două orașe de aici: Donețk și Lugansk. 

Sunt opt ani de când guvernul de la Kiev nu mai controlează zone din Donețk și Lugansk. De atunci, cele două republici separatiste au fost rupte complet de restul țării, dar și de restul lumii.

Rusia a dat peste 720.000 de pașapoarte în regim de urgență oamenilor din teritoriile controlate de rebeli. Numărul ar însemna aproximativ 20% din populația LNR și DPR.

Civili din Donbas evacuați în Rusia / foto: Profimedia

Peste 14.000 de oameni au murit în lupta pe controlarea acestor teritorii. La puțin timp după preluarea controlului, separatiștii susținuți (financiar, militar și logistic) de Moscova au declarat independente așa-zisele republici populare pe care Rusia le recunoaște oficial acum. 

În acordurile de pace de la Minsk pe care Ucraina a fost forțată să le accepte, dar care nu au fost implementate în totalitate niciodată, erau prevăzute, la cererea Rusiei, stipulații pentru Kiev să accepte ca așa-zisele republici din Donbas să primească un statut special și să fie reprezentate în administrația centrală ucraineană. Pentru unii, o asemenea concesie ar fi echivalat cu acceptarea unui cal troian rusesc la Kiev.

Pentru separatiști, dar și pentru Kremlin, cele două republici autoproclamate fac parte din așa-zisa Novorossiya sau „Noua Rusie”, mișcare inspirată dintr-un termen istoric care se referă la recâștigarea controlului asupra unor teritorii din sudul și estul Ucrainei din perioada țaristă.

Deși granițele ei au evoluat deseori de-a lungul timpului, Novorossiya de care a vorbit în repetate rânduri și Vladimir Putin îngloba actualele provincii ucrainene Harkov, Lugansk, Donețk, Kherson, Nikolayev și Odesa. În total, aproximativ o treime din teritoriul Ucrainei de azi. Odată cu formarea Uniunii Sovietice, Novorossiya a devenit parte a Republicii Socialiste Sovietice Ucraina și a rămas în componența Ucrainei după destrămarea URSS și declararea independenței.

Sceneta regizată de Vladimir Putin la Kremlin

Ce s-a întâmplat la Kremlin pe 21 februarie, când Vladimir Putin a recunoscut, la finalul unui discurs virulent, independența regiunilor separatiste din estul Ucrainei, e o filă dintr-o istorie care se repetă. Ea s-a scris anterior și în Republica Moldova, în Transnistria, și pe urmă în Georgia, în 2008, cu așa-zisele republici autonome din Osetia de Sud și Abhazia.

Chiar dacă există și diferențe specifice fiecărei enclave, vorbim, în realitate, despre aceeași tactică prin care Rusia își plantează în spațiul fost-sovietic zone cu separatiști pro-ruși prin care să poată destabiliza, după nevoi și interese de moment, aceste țări și a le ține cât mai departe de Occident.

Totul s-a desfășurat de parcă într-un prompter de la Kremlin rula un scenariu de teatru televizat. 

Actul I: o ședință transmisă la televizor a Consiliului de Securitate al Federației Ruse, în care un Putin plictisit și zeflemitor îi scoate la microfon, unul câte unul, pe membrii CSAT-ului rus, pentru a demonstra public că toată lumea îi susține decizia încă neanunțată. 

Într-o scenă demnă de Ilf și Petrov, șeful serviciului rus de informații externe, Serghei Narîșkin, nici nu pare că știe clar ce aprobă. Zorit de președinte, Narîșkin se bâlbâie și spune inițial că susține „propunerea de intrare în componența Federației Ruse a republicilor Donețk și Lugansk”. Putin râde și-i spune că nu despre asta vorbesc, să zică în schimb dacă susține recunoașterea independenței.

Ședința lui Vladimir Putin cu Consiliul de Securitate al Federației Ruse pe tema recunoașterii independenței teritoriilor separatiste din Ucraina / foto: Profimedia

Actul al II-lea: Vladimir Putin se așază la biroul său și vorbește cu națiunea și cu lumea. Preț de 56 de minute, asistăm la un discurs disprețuitor față de ucraineni, în care Putin oferă încă o dată propria versiune a istoriei spațiului ex-sovietic. Printre altele, îi reproșează Ucrainei că „nu a avut niciodată o tradiție de statalitate autentică” și că, după destrămarea URSS, a ales „să copieze fără cap modele străine, fără nicio legătură cu istoria și cu realitățile ucrainene”. La final, anunță că semnează decretele prin care recunoaște independența republiciilor autoproclamate din estul Ucrainei, din Donețk și Lugansk, prescurtate drept DNR și LNR. 

Actul al III-lea: Kremlinul îl arată pe Vladimir Putin mergând într-o sală impunătoare, în care liderii separatiști proruși din estul Ucrainei stau la birourile lor, iar Vladimir Putin, departe de ei, se așază să semneze cele două decrete. 

Vladimir Putin și liderii celor două republici autoproclamate din estul Ucrainei, la semnarea decretelor de recunoaștere a independenței acestor teritorii de către Rusia / foto: Profimedia

În cursul nopții de luni spre marți, Vladimir Putin a dat ordin ca soldați ruși și tehnică militară să treacă granița în Ucraina, sub pretextul menținerii păcii în republicile autoproclamate. Decizia a fost aprobată, marți, de Dumă și de Consiliul Federației Ruse. 

Epilogul încă se scrie.

 „Putin i-a făcut de râs pe Kafka și pe Orwell”, a comentat premierul Lituaniei, Ingrida Simonyte. „Ce am văzut (luni seară, la Kremlin, n.r.) poate părea suprarealist într-o lume democratică. Dar felul în care vom răspunde ne va defini generații întregi”.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Alina Mărculescu Matiș

    E jurnalistă cu 14 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse naționale și internaționale. A fost corespondent în zone de conflict și la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.


Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc