Acordul SUA-Ucraina. Cât de bogată e de fapt Ucraina în pământuri rare și de ce le-au pus americanii în wishlist? 

Prin urmare, având în vedere această proporție, chiar dacă Ucraina ar avea depozitele uriașe despre care se discută acum, în opinia sa, acestea nu ar fi prea valoroase din punct de vedere geoeconomic. Iată pe ce calcule se bazează el: dacă Ucraina ar putea produce 20% din rezervele totale, aceasta ar echivala cu trei miliarde de dolari pe an. În consecință, pentru a atinge cifra de 500 de miliarde de dolari vehiculată ca țintă de Donald Trump, ar fi nevoie de peste 150 de ani de producție ucraineană.

„Eu văd două opțiuni: Trump are dreptate și Ucraina, într-adevăr, are o mulțime de elemente de pământuri rare; sau președintele s-a exprimat greșit și, în loc de „elemente de pământuri rare”, s-a referit la alte minerale. Sau, poate, a luat potențialul mic al unui element – scandium (Sc) – și l-a extrapolat”, concluzionează Blas. 

De menționat că, pe parcursul negocierilor Kiev-Washington, în acord nu au intrat numai elemente de pământuri rare, ci au fost adăugate și minerale rare, precum titanul (Ti), uraniul (U), mangan (Mn) și altele. 

Asta arată că atunci când președintele Trump a vorbit despre metalele rare ale Ucrainei, cel mai probabil s-a referit la metalele rare în general, cum au intuit și experții, nu doar la elementele de pământuri rare, care sunt foarte specifice. 

Cel mai probabil, Trump s-a referit la o combinație a tuturor categoriilor din videoul de mai sus.

Și nu este atât de important pentru el dacă Ucraina are metale de pământuri rare sau titan, tantal și grafit. Pentru președintele SUA, e important că Ucraina are anumite minerale, metale și materiale de importanță strategică. Și despre acestea vorbește că vrea să le obțină prin acordul de care condiționează acum sprijinul militar american.

Însă evaluarea lor este problematică, indiferent de cât de largă e categoria de resurse vizate.

„Conversia acestor metale în echivalentul monetar al unei sume mari este dificil de obținut. Dar dacă adăugăm metalele strategice importante, cum ar fi litiul și titanul, din care avem aproximativ 1-2% din rezervele mondiale, suma va fi mult mai mare. Dacă mai adăugăm și cele strategice, vom avea între 12 și 14 trilioane de dolari. Dacă adăugăm petrolul și gazele, va fi chiar mai mult”, mai spune economistul Oleg Getman.

Va fi acordul cu SUA benefic pentru economia Ucrainei?

Pe hârtie, noile investiții și tehnologii pe care le-ar presupune acordul SUA-Ucraina pentru pământurile rare înseamnă noi locuri de muncă și venituri. Potrivit economistului Oleg Getman, aceștia sunt și factori indirecți de securitate, poziție pe care pare să o susțină și Casa Albă când spune că prezența intereselor economice americane în Ucraina reprezintă în sine garanții de securitate.

În negocierile de acord e prevăzut și un fond de investiții bilaterale. Acesta va colecta și reinvesti mai multe tipuri de venituri. Guvernul Ucrainei va contribui la fond cu 50% din toate veniturile obținute din monetizarea viitoare a tuturor activelor relevante în materie de resurse naturale ale Ucrainei (indiferent dacă sunt deținute direct sau indirect de statul ucrainean), de la zăcăminte minerale, hidrocarburi, petrol și materiale naturale, precum și din active cum ar fi terminale de gaze naturale lichefiate și infrastructură portuară.

În același timp, partea americană va oferi arme avansate și tehnologii inovatoare. Armele vor merge în Ucraina, în timp ce tehnologia și investițiile vor fi utilizate pentru dezvoltarea acestor minerale. În plus, banii din acest fond vor fi utilizați pentru investiții suplimentare în Ucraina.

„În astfel de circumstanțe, da, acest acord pare destul de interesant. Avem arme noi, avem tehnologii noi. Extragem minerale care nu ar fi fost extrase fără aceste tehnologii și investiții noi, iar americanii, în consecință, primesc profituri din extragerea acestor minerale”, adaugă Oleg Getman.

Interesele Ucrainei și potențialul mineral: problema garanțiilor de securitate 

Dacă Statele Unite au prezentat acordul drept un instrument care să acopere costurile generate de sprijinul american pentru Ucraina, de partea ucraineană, prima lui miză nu e economică, ci de securitate, sub forma garanțiilor pe care le cere Volodimir Zelenski în negocierile lui Donald Trump cu Vladimir Putin.

Or, din draftul obținut de Financial Times, sunt absente clauze privind garanțiile de securitate. Această lipsă și insistența cu care Volodimir Zelenski a cerut astfel de garanții americane în timpul întrevederii de la Casa Albă e unul dintre motivele pentru care discuțiile din Biroul Oval au devenit atât de tensionate.

Pentru ucraineni, însă, problema e clară: fără acest punct și o încetare a focului din partea Rusiei, nu are sens să vorbim despre beneficiile economice ale înțelegerii privind pământurile rare. Asta pentru că cea mai mare parte a mineralelor este concentrată în zonele în care faza activă a războiului este în desfășurare. 

Mai mult, va fi nevoie de investirea unor fonduri considerabile în explorarea zăcămintelor și nu se știe dacă aceste zone vor fi dezocupate sau nu. Or, acest context prezintă o perspectivă destul de incertă pentru afaceri.

Economistul ucrainean Oleh Pendzyn spune că, la prima vedere, nu există puncte în acord care să contrazică interesele Ucrainei. Cu toate acestea, niciunul din elementele acordului nu va funcționa până când nu vor fi furnizate garanțiile de securitate pe care le cerea insistent președintele ucrainean în Biroul Oval. 

În cazul unui acord cu Statele Unite, Trump consideră că Europa, nu Statele Unite, ar trebui să ofere garanții de securitate. Vorbind recent cu jurnaliștii la Casa Albă, el a spus că garanțiile nu sunt problema Americii. „Europa se va asigura că nu se întâmplă nimic”, a adăugat președintele american. În opinia sa, se va ajunge la un acord conform căruia „nu va mai fi niciun război în Ucraina”.

Interesele SUA: PR politic marca Trump sau o afacere reală?

O încetare a focului, în termenii care îi convin Rusiei, este imposibilă, deoarece societatea ucraineană nu o va accepta.  Trump vorbește adesea despre „pace prin forță”, dar o astfel de pace depinde în mod direct de capacitatea Ucrainei de a demonstra această forță.

Oleh Pendzyn subliniază că Trump are nevoie acum de o oarecare victorie pe care să o arate electoratului său, căruia i-a promis că va opri războiul din Ucraina. Așa că înțelegerea este mai mult un exercițiu de PR decât ceva extrem de realist. 

„Trebuie să înțelegem că niciun investitor nu va veni în Ucraina și niciun loc de muncă nu va fi creat atât timp cât există o fază activă a ostilităților în estul țării. Când vorbim despre sfârșitul fazei active a ostilităților, trebuie să fim absolut conștienți cu privire la situație. Trump a încercat să vorbească cu Putin de mai multe ori. Atât la telefon, cât și prin intermediul unor terțe părți. Cel puțin despre încetarea focului. S-a schimbat ceva? Trump este cel care nu mai are timp și trebuie să demonstreze alegătorilor săi că a făcut pace. Putin nu este în criză de timp”, elaborează economistul. 

„De asemenea, trebuie să înțelegeți că nici Europa, nici Ucraina nu vor accepta sclavia. Prin urmare, problema acestui acord este o chestiune de timp și de capacități tehnice pentru punerea sa în aplicare”, conchide Pendzyn.

Interesele Rusiei: mai ieftin și eficient să exploreze în Ucraina

Pe această tablă de șah, Rusia contează și din alt punct de vedere. Elementele rare sunt considerate de importanță strategică pentru economia rusă. Rusia are și ea astfel de zăcăminte. Cele mai mari  sunt Lovoozerskoye (regiunea Murmansk, peninsula Kola) și Tomtor (Yakutia). 

Deși contribuția industriei pământurilor rare la PIB-ul Federației Ruse este în prezent mică, dezvoltarea acesteia nu poate decât să furnizeze industriilor de înaltă tehnologie materii prime esențiale, să reducă costurile de import și să creeze noi industrii în sectoarele conexe.

Începând cu anul 2025, Federația Rusă a pus în aplicare proiectul național „Materiale noi și chimie”, care vizează dezvoltarea producției de metale rare și de pământuri rare. Guvernul are ca obiectiv să crească semnificativ producția de metale de pământuri rare până în 2030, cu planuri de creștere a producției interne la aproximativ 50 mii tone pe an (de la circa 2.500 acum) și de reducere a dependenței de importuri. 

În prezent, producția comercială este realizată în principal la zăcământul Lovoozerskoye, de unde concentratul este expediat către fabrica de magneziu din Solikamsk. Proiectul-cheie pentru extinderea bazei de resurse este zăcământul Tomtor, care este unul dintre cele mai bogate din lume în elemente de pământuri rare. Dezvoltarea zăcământului Tomtor a fost însă lentă și se confruntă cu provocări investiționale și tehnologice.

Vorbim despre „o resursă de importanță strategică de care statul are nevoie acum”, după cum a descris nevoia depășirii impasului chiar Vladimir Putin.

În aceste condiții, pentru ruși este mai eficient, din punct de vedere economic, să exploateze pământuri rare în Ucraina decât în Peninsula Kola sau în Yakutia.

Ce vrea UE, dar n-ar zice

Și totuși, nu doar Statele Unite și-au exprimat interesul pentru mineralele ucrainene. În timpul unei vizite recente la Kiev, comisarul european pentru Prosperitate și Strategie Industrială al Comisiei Europene, Stefan Sejourne, împreună cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au oferit autorităților ucrainene o versiune alternativă a acordului privind cooperarea în sectorul mineralelor.

El a mai subliniat, de asemenea, că avantajul Europei este că, spre deosebire de Trump, nu va cere niciodată un acord care nu aduce beneficii reciproce. 

Curios e, însă, că, la scurt timp, Comisia Europeană a negat că ar fi existat vreo propunere alternativă la cea americană pentru cedarea către europeni a unor drepturi de explorare și folosire a resurselor ucrainene. A fost vorba de un memorandum de înțelegere semnat de UE și Ucraina în 2021, a explicat Thomas Reignier, purtător de cuvânt al Comisiei.  

Indiferent de jocurile diplomatice, Europa are un interes clar față de zăcămintele ucrainene de elemente de pământuri rare, deoarece nu are propriile mine pentru extragerea acestora, deși mai multe țări europene au rezerve de astfel de metale.

Concluzie

Când tragem linie, în chestiunea acordului privind pământurile rare ucrainene fiecare parte are, deci, alte interese. Dintre toate, tocmai mizele economice sunt cel mai greu de fundamentat pe date concrete și ușor de verificat. 

Cu toate acestea, înțelegerea și disputa în care a degenerat acordul au devenit simbolul noilor relații transatlantice, profund tranzacționale. Ucraina nu are acum luxul de a cântări atent beneficiile acestor resurse și riscurile exploatării lor de către americani. Tot ce contează e ca relația cu SUA să meargă mai departe. În a doua săptămână din martie, cele două părți vor relua negocierile, în Arabia Saudită.

Nota redacției: Articolul a fost scris în ucraineană și tradus ulterior în limba română. Traducătoare: Angela Grămadă