UPDATE | Alegeri în Turcia, rezultate. Încă o șansă
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
UPDATE 15 MAI, ORA 09.00 După o noapte foarte lungă, incertitudinea politică încă domnește. Cel mai probabil, Recep Tayyp Erdogan si Kemal Kilicdaroglu se vor îndrepta spre o confruntare în turul al doilea. În cursul nopții, președintele Consiliului Suprem Electoral (YSK), Ahmet Yener, a anunțat că Erdogan are 49,49% din voturi, iar Kilicdaroglu, 44,79%, după numărarea a peste 91% din buletine.
De la balconul de unde până acum își sărbătorea victoria, actualul președinte turc a spus că „deși rezultatele nu sunt deocamdată clare, deținem avansul”. La rândul său, Kilicdaroglu a ripostat spunând că „alegerile nu se câștigă de la balcon”.
Trebuie amintit că, simultan cu alegerile prezidențiale, au avut loc și alegeri pentru noua configurație a Parlamentului. Astfel, rezultatele parțiale arată că AKP, partidul președintelui Erdogan, a obținut 266 de locuri din cele 600. Pe de altă parte, partidele de opoziție coalizate au șansa să adune majoritatea.
Între timp, piețele resimt nesiguranța și lira se prăbușește, ajungând la minimul ultimelor două luni față de dolar: 19,70.
UPDATE 14 MAI, ORA 22.00 La numărarea a două treimi din voturi, deznodământul e încă încert. Președintele în exercițiu, Recep Tayyip Erdogan are 50,9% din voturi, potrivit acestor rezultate parțiale oficiale. În funcție de cum va decurge restul numărătorii, vom ști dacă va exista și un tur secund al acestor alegeri.
Articolul inițial, în care explicăm miza istorică a alegerilor, precum și cine e cel mai important contracandidat al lui Recep Erdogan:
La o sută de ani de la fondarea republicii, Turcia este din nou la răscruce. Alegerile prezidențiale și parlamentare din 2023 reprezintă testul electoral cu cele mai multe emoții de când este Recep Tayyip Erdogan la putere.
Umăr la umăr cu contracandidatul său, Kemal Kilicdaroglu, iar după unele sondaje chiar în urma lui, Recep Tayyip Erdogan încearcă să cârpească pe ultima sută de metri potențialul dezastru care se prefigurează pentru el și partidului lui. Confruntarea din 14 mai pune pe buzele tuturor o singură întrebare: poate pierde alegerile cel mai puternic om din Turcia ultimelor două decenii?
- Alegerile din 14 mai din Turcia – parlamentare și prezidențiale – sunt organizate în contexul economic dificil al unei inflații foarte mari și al unui cost al vieții foarte ridicat. Efectele devastatoare ale cutremurelor din februarie, în care 50.000 de persoane au murit, iar sute de mii de locuințe au fost distruse, joacă și ele un rol important.
- Recep Tayyip Erdogan a apăsat pedala cadourilor electorale, astfel că a anunțat pe ultima sută de metri a campaniei electorale majorări de salarii și prețuri mai mici sau gratuitate pentru consumul de gaz. O mișcare pe care experții o interpretează ca arătând că liderul din ultimii 20 de ani de la Ankara se simte amenințat.
- Patru candidați și-au prezentat inițial candidaturile pentru alegerile prezidențiale. Pe ultima sută de metri, unul dintre candidați, Muhharem Ince, a anunțat că renunță la candidatură, astfel că opoziția are șansa de a coagula toate voturile în jurul lui Kemal Kilicdaroglu, liderul partidului istoric CHP.
- Lupta se duce la baionete și poate da palpitații celor slabi de inimă, Kemal Kilicdaroglu fiind, umăr la umăr sau chiar depășindu-l, potrivit unor sondaje, pe actualul președinte.
- Pentru a câștiga alegerile din primul tur, un candidat trebuie să obțină peste 50% din voturi. Tinerii, diaspora, kurzii și cei situați în zonele afectate de cutremure ar putea fi elementele care pot înclina balanța. Dacă niciun candidat nu obține majoritatea absolută, se va organiza un al doilea tur de scrutin peste două săptămâni. Oricine ar câștiga, va trebui să gestioneze complicatele probleme economice care apasă societatea turcă.
Președintele Recep Tayyip Erdogan a anunțat că va majora salariul minim al bugetarilor cu 45%. Astfel, 700.000 de persoane vor avea un salariu minim de 15.000 de lire, ceea ce înseamnă aproximativ 700 de euro.
În decurs de doar un an, salariul minim pe țară a fost și el majorat de trei ori și a ajuns la 8.506 lire (circa 396 de euro) la începutul anului 2023 – o valoare dublă față de începutul anului 2022, dar care, totuși, se diluează grav pe fondul prăbușirii monedei naționale.
Recent, actualul guvern a făcut promisiuni că va urma o nouă majorare în luna iulie. Sunt creșteri importante într-o țară unde aproape jumătate dintre angajați lucrează pe salariul minim sau în jurul acestei borne.
Pe același ton, a anunțat și furnizarea de gaz gratuit timp de o lună de zile sau la un preț redus timp de un an pentru consumul casnic.
Aceste măsuri poate că, la prima vedere, nu ar trebui privite cu o sprânceană ridicată – mai ales într-o țară unde inflația a erodat puterea de cumpărare, mulți turci trăiesc de azi pe mâine, iar cutremurul a creat un val suplimentar de probleme – cu toate acestea, ele au venit cu doar câteva zile înainte de scrutinul din 14 mai.
O mișcare considerată un pas pentru a mai atrage voturi în această confruntare strânsă care se dă în principal pe terenul economiei în jurul a două teme principale: inflația și efectele cutremurului. Semn că lupta se va da până în ultima clipă și cu orice mijloace.
Viitoarele luni vor fi esențiale pentru păstrarea Turciei pe drumul democrației sau pentru afundarea și mai mult pe panta autoritarismului. De deznodământul acestei confruntări depind și jocuri regionale cu importanță mare și pentru România.
Panorama analizează cum funcționează sistemul electoral turcesc, cine sunt candidații, care sunt problemele, dar și mizele scrutinului de duminică:
Ce se întâmplă pe 14 mai?
La fiecare cinci ani, turcii merg la vot pentru a alege președintele și pe cei 600 de membri ai Parlamentului. În acest an, alegerile, deși erau programate inițial să aibă loc în iunie, au fost devansate pentru 14 mai.
Sistemul electoral turc nu a funcționat mereu așa: în 2018, Turcia a trecut de la o republică parlamentară la una prezidențială. Funcția de premier a fost abolită, iar puterea s-a concentrat în mâinile președintelui.
Ca să devină președinte încă din primul tur, un candidat are nevoie de mai mult de 50% din voturi. Dacă niciunul dintre candidații care se înscriu în cursă nu ajung la acest prag, este organizat turul al doilea. Dacă se va ajunge în această situație și acum, turul al doilea ar urma să fie programat pe 28 mai.
Pentru a ajunge să aibă reprezentare parlamentară, un partid trebuie să depășească singur sau într-o alianță pragul de 7% din voturi, potrivit unei legi adoptate anul trecut, care a coborât pragul electoral de la 10% la 7%.
Nu doar turcii din țară pot vota, ci și cei din afara granițelor. Între 27 aprilie și 9 mai, peste 3,4 milioane de expați din 73 de țări au fost așteptați își exprime opțiunile electorale. Participarea la vot a fost peste media scrutinului trecut, mai mult de jumătate exprimându-și dreptul la vot.
În Germania, de pildă, acolo unde este cea mai mare comunitate de turci din Europa, s-a stat chiar la coadă. În ciuda reprimării oricărei voci critice chiar și în comunitățile din afara țării, la precedentele alegeri, diaspora a înclinat balanța către Erdogan.
Principalul contracandidat: Kemal Kilicdaroglu
Patru candidați sunt înscriși în cursa electorală, dar unul singur are șansa să fie cu adevărat challenger pentru Erdogan.
Cu figura blândă, de bunicuț, Kemal Kilicdarolgu, liderul CHP (Partidul Republican al Poporului), formațiune istorică creată pe vremea lui Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Republicii turce, a reușit ceea ce puțini sperau. A coagulat în jurul formațiunii pe care o conduce alte cinci partide, sub umbrela Alianței Națiunii, pentru a crea o opoziție mai puternică în fața lui Erdogan. Chiar și cel mai mare partid pro-kurd de stânga, HDP, și-a îndemnat electoratul să voteze cu Kilicdaroglu.
În vârstă de 74 de ani, Kilicdaroglu, economist de profesie, supranumit „Ghandi al Turciei”, promite repunerea țării pe picioare din punct de vedere economic și propune revenirea la sistemul parlamentar și realinierea Turciei la principiile democratice.
Kilicdaroglu nu a fost prima opțiune de candidat al opoziției. Ekrem Imamoglu, cel care a reușit să smulgă în 2019 orașul Istanbul din mâinile AKP, este figura pe care mulți și-o imaginează ocupând fotoliul de președinte. O condamnare la doi ani și șapte luni de închisoare, venită în decembrie 2022, pentru „insultarea unei înalte autorități a statului”, l-a trecut în offsaid. Trecerea lui pe tușă este ușoară de înțeles, căci în economia alegerilor Istanbul este marele of.
„Cine câștigă Istanbulul câștigă Turcia!”, a spus Recep Tayyip Erdogan la cel mai mare miting electoral ținut la Istanbul cu doar o săptămână înainte de alegeri. Este o lecție pe care a trăit-o pe propria piele, în calitate de fost primar al Istanbulului, dar pe care, de la ultimele alegeri locale, o resimte ca pe o pierdere. Deși alegerile pentru Istanbul au fost reluate în 2019, tot candidatul CHP a fost ales câștigător. Istanbul are 16 milioane de locuitori, însemnând 20% din total. Într-o bătălie în care fiecare vot contează, fosta capitală imperială atârnă greu.
Kilicdaroglu a reușit să facă partidele de la Masa celor Șase să propună un candidat unic la prezidențiale, deși la alegerile trecute situația a stat tocmai invers. Are însă un adversar într-un fost coleg de partid, Muharrem Ince, candidat pentru a doua oară la alegerile prezidențiale. De această dată, Ince a refuzat să se alăture alianței celor șase partide, ceea ce risca să rupă din voturile pentru opoziție. Într-o mișcare-fulger, joi, cu doar patru zile înainte de ziua votului, Ince a anunțat că renunță la candidatură. Drumul lui Kilicdaroglu spre palatul prezidențial mai primește un sprijin nebănuit.
Ani de zile, referirile la orientarea religioasă în campania electorală erau tabu. Cu câteva săptămâni înainte de alegerile din 14 mai, Kemal Kilicdaroglu a recunoscut public că este alevi. Comunitatea este una dintre cele mai mari minorități religioase din Turcia, având o populație estimată între 15 și 20 de milioane de oameni. Confruntați ani de zile cu oprimarea și discriminare, membrii comunității preferă să își păstreze identitatea religioasă ascunsă.
În 20 de ani, Erdogan a condus Turcia pe drumul autoritarismului, a reprimat opoziția și presa liberă și a distrus echilibrul de putere din stat. La cel mai recent Index al democrației, realizat de Economist Intelligence Unit, Turcia se plasează pe locul 103, din 167 de țări.
Pentru generația care votează pentru prima dată în 2023, Erdogan a fost singurul lider pe care l-au cunoscut. Tinerii reprezintă 8% din electorat, iar sondajele arată că 90% dintre cei sub 30 de ani vor merge să voteze. Inflația, costul mai mare al vieții în Turcia, precum și apărarea valorilor religioase pot înclina balanța într-un sens sau în altul.
Importanța uriașă a alegerilor din Turcia
Plasată strategic între Europa și Asia, Turcia este unul dintre aliații importanți din NATO și are a doua cea mai mare armată a Organizației. Cu toate că relațiile dintre Turcia și Vest au fluctuat, Ankara rămâne un pion important pentru alianța occidentală. Apropierea tot mai mare de Rusia din ultimii zece ani dă însă fiori reci statelor din Vest.
Dacă Erdogan va câștiga, este posibil ca Turcia să continue să balanseze între Occident și Rusia. Pe de altă parte, dacă va câștiga canditatul opoziției, balanța va fi mai clar înclinată către Vest și ar putea reduce chiar tensiunile din interiorul alianței Nord-Atlantice, prin ridicarea veto-ului la adresa Suediei.
De ce economia va rămâne o problemă, indiferent cine câștigă
Economia reprezintă călcâiul lui Ahile pentru guvernul turc. Chiar dacă Turcia va vedea o nouă eră sub partidele de opoziție și Kilicdaroglu sau va rămâne sub Erdogan, viața riscă să fie tot mai grea pentru turcii de rând.
În 2021, Erdogan a decis să nu scadă rata dobânzii de politică monetară, pentru a contracara inflația galopantă. O decizie de politică monetară controversată, care a avut drept consecințe devalorizarea record a lirei și o explozie a nivelului inflației. Indicele prețurilor de consum a ajuns anul trecut la cote nemaivăzute de mai bine de două decenii.
În prezent, inflația este de 44%, după cum arată estimările oficiale. Grupul de Cercetare a Inflației din Turcia (ENAG), format din cercetători independenți, a calculat că inflația ar fi ajuns, de fapt, la peste 105% în aprilie.
Popularitatea lui Erdogan a avut de suferit ca urmare a acestor decizii economice, pe care nici măcar guvernatorii Băncii Centrale nu au reușit să le înfrâneze, fiind înlăturați.
La această situație se adaugă și consecințele războiului din Ucraina, cum ar fi creșterea prețurilor pentru alimente și energie în 2022, care au făcut condițiile economice din Turcia să fie și mai dificile.
Turcii o duc tot mai greu, unul din patru turci muncește la negru. Iar numărul minorilor cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani care muncesc la negru este de ordinul sutelor de mii. Costul ridicat al vieții face ca jumătate dintre turci să aibă probleme cu asigurarea minimului necesar de hrană.
Un alt element important al moștenirii lui Erdogan e accentul pe care l-a pus liderul de la Ankara pe mega-proiecte: de la infrastructura civilă, la cea militară și cea religioasă – toate, extrem de ambițioase și la fel de costisitoare.
Câteva dintre mega-proiectele lui Erdogan (click pentru a vedea detaliile)
Construit pe locul unei foste mine deschise de cărbune și în urma unei investiții de 11 miliarde de euro, Istanbul New Airport a moștenit sigla IST și a înlocuit aeroportul Atatürk, începând din 2019. Situat la 40 de km de Piața Taksim din centrul orașului, aeroportul a avut anul trecut peste 64 de milioane de pasageri. A fost pe locul șapte în topul celor mai aglomerate aeroporturi din lume, potrivit Airports Council International (ACI) World. Este estimat să fie finalizat în 2028, iar traficul proiectat pentru capacitatea maximă a aeroportului este de 200 de milioane de pasageri anual.
Primul portavion de fabricație turcească, TCG Anadolu, cu o lungime de 231 de metri și o lățime de 32 de metri, este cea mai mare navă de război turcă și a fost livrată cu doar o lună înainte de alegeri. Nava, a cărei construcție s-a ridicat la un miliard de dolari, poate găzdui zece elicoptere sau unsprezece drone de luptă doar pe punte.
Dronele turcești Bayraktar au fost extrem de utile în războiul din Ucraina. Înainte de invazia Rusiei, un purtător de cuvânt al forțelor aeriene ucrainene spunea că au în dotare 20 de drone, dar că nu se vor opri aici.
Podul Çanakkale 1915 a fost inaugurat în 2022 și are peste 4,6 kilometri lungime. Este mai mare decât Podul Akashi Kaikyō din Japonia și a devenit, astfel, cel mai lung pod suspendat din lume. Construcția lui a costat peste 2,5 miliarde de euro. Construit peste strâmtoarea Dardanele, la vest de Istanbul, podul este piesa centrală a unei rețele de autostrăzi de peste 320 de kilometri, care se întinde de la granița Turciei cu Bulgaria și Grecia, până la Bursa și Izmir, ocolindu-se Istanbulul.
O linie ferată care oferă o alternativă subacvatică pentru traversarea Bosforului. Tunelul se întinde pe 13 kilometri, dintre care aproape 2 kilometri sunt sub apă. Costul total al proiectului inaugurat în 2013 a fost de 4,6 miliarde de dolari.
Construit cu ajutorul agenției nucleare energetică de stat ruse, Rosatom, primul reactor al centralei de la Akkuyu a primit undă verde în luna mai 2023.
Se așteaptă ca centrala, cu cele patru reactoare ale sale, să fie complet operațională până în 2026.
Deși Turcia – puternic dependentă de importurile de gaz și electricitate – a încercat, încă de la finalul anilor ’50, să reducă această dependență, modelul de operare al centralei de la Akkuyu mai așază o cărămidă la dependența de Rusia.
Iar Rusia a reușit să facă din dependența energetică arma sa de șantaj cea mai puternică. Potrivit protocolului dintre Moscova și Ankara, semnat în 2010, Rosatom poate să construiască, dețină și să opereze centrala pe o perioadă care poate fi extinsă până la 80 de ani. În plus, Rusia va furniza combustibil pentru centrală și va putea gestiona și capitalul uman.
În 2021, Recep Tayyip Erdogan a anunțat că vrea să dea startul construirii unui canal navigabil artificial care să lege Marea Neagră de Marea Marmara și să decongestioneze traficul pe Bosfor. E un proiect mai vechi, dar ambițios, ale cărui costuri erau estimate la 15 miliarde de dolari. Planul e privit cu neîncredere de către investitori. Canalul ar urma să fie gata în șapte ani din momentul demarării lucrărilor.
Efectele cutremurului din februarie din Turcia și temerile că un cutremur major va lovi cât de curând în Istanbul – aflat și el la intersecția unor falii seismice – au pus un stop acestui megaproiect și au deturnat eforturile către încercări de reconsolidare ale fostei capitale imperiale.
Șocul cutremurului
Un element important în aceste alegeri sunt și cutremurele devastatoare care au lovit sud-estul Turciei și au afectat 11 provincii. În urma lor, 50.000 de persoane au murit, sute de mii de locuințe s-au prăbușit sau au fost avariate, business-uri au fost șterse de pe fața pământului.
Citește și:
Cutremurul, Turcia și amnistia în construcții. De ce s-au prăbușit clădirile atât de ușor?
Pagubele materiale s-ar ridica la 34 de miliarde de dolari, dar costurile de reconstrucție ar putea fi duble, iar miza electorală e foarte mare.
Mii de sinistrați speră să aibă un alt președinte și mulți spun că, pentru aceste zone, alegerile sunt organizate prematur. Multe clădiri sunt în continuare dărâmate, iar oamenii nu au încă unde locui. Președintele Erdogan a promis ajutor și reconstruirea zonelor, însă ajutorul vine greu în această regiune și așa săracă, dar care a votat masiv cu AKP și Erdogan la precedentele alegeri.
În plus, a revenit pe tapet amintirea cutremurului din 1999 din Istanbul și temerile că un cutremur similar ca intensitate ar putea avea loc din nou în fosta capitală imperială, cu consecințe la fel de dezastruoase.
Și după cum ne arată istoria, chiar dacă va fi înfrânt, Erdogan nu va lua lucrurile ca atare și va apela la toate mecanismele pentru a rămâne la putere.
Cum s-a schimbat Turcia în 20 de ani sub Erdogan? (o cronologie)
-
1994
Apărut ca un outsider pe scena politică a Turciei, Recep Tayyip Erdogan devine primar al Istanbului în 1994.
-
1997
Erdogan primește o condamnare „pentru incitare la ură” și o interdicție de a participa la viața politică.
-
2002
Partidul islamist pe care l-a fondat în 2001, AKP, reușește să câștige alegerile parlamentare, un an mai târziu. AKP se afla sub conducerea lui Abdullah Gul, care devine și premier.
-
2003
Printr-un amendament constituțional, Erdogan revine în politică și i se ridică interdicția pe care o primise în 1998, ca urmare a condamnării. Erdogan e numit premier.
-
2005
Turcia începe, oficial, discuțiile de aderare la UE, la aproape două decenii după ce și-a depus candidatura. Ani mai târziu, Turcia tot nu reușește să închidă toate capitolele, iar Bruxelles-ul începe să se teamă de derapajele autoritare ale președintelui, care îndepărtează țara de valorile democratice. Procesul de aderare este blocat.
-
2013
Are loc incidentul din Parcul Gezi, când mai mulți turci protestează față de planurile de transformare urbanistică a acelei zone. Protestatarii au fost reprimați violent, inclusiv cu gaze lacrimogene, ceea ce a dus la proteste similare în întreaga Turcie, oamenii temându-se de restrângerea libertății presei, de expresie și de întâlnire, precum și de renunțarea la secularism și de o îndepărtare de principiile democratice. Dar, în cele din urmă, parcul a rămas neatins.
-
2014
Erdogan devine președintele Turciei, o funcție cu puteri limitate, la acea vreme.
-
2015
În ciuda scandalului de corupție numit Energekon, care a produs și ruptura între AKP și mișcarea Hizmet, a lui Fethullah Gulen, AKP câștigă din nou alegerile și propune un referendum constituțional pentru a trece la un sistem prezidențial.
-
2016
În noaptea de 15 iulie 2016, are loc o tentativă eșuată de lovitură de stat. Mica facțiune din armată care a gândit această operațiune a acuzat guvernul că erodează democrația și atacă statul de drept. Folosindu-se de social media, Erdogan apelează la popor, care iese în stradă. În confruntările dintre puciști și loialiștii lui Erdogan, mor 300 de persoane.
Cu degetul este arătată Hizmet, fosta organizație aliată, și de atunci începe o vânătoare a loialiștilor lui Gulen, care nu s-a încheiat până azi.
Pe de altă parte, armata este scoasă, treptat, din joc. De la fondarea republicii, armata era garantul laicității statului. Ea a intervenit, de-a lungul ultimei sute de ani, atunci când existau derapaje ale liderilor de la Ankara de la idealurile moderniste ale lui Atatürk.
-
2017
Trece la limită referendumul pentru modificarea Constituției și transformarea sistemului parlamentar într-un sistem prezidențial.
-
2018
Erdogan devine primul președinte al Turciei cu puteri executive, ales prin vot universal.
-
2019
AKP pierde Istanbulul, care este câștigat de candidatul CHP, Ekrem Imamoglu. Partidul pierde și capitala, Ankara, tot în favoarea CHP.
-
2023
În februarie 2023, au loc două seisme devastatoare în sud-estul Turciei, care lasă în urmă zeci de mii de morți și sute de mii de case dărâmate.
Între timp, Erdogan introduce o serie de resticții, care fac islamul mai prezent în viața cetății. Apare, treptat, interdicția de a consuma alcool în aproprierea școlilor și moscheilor, ridică interdicția ca femeile să poate vălul islamic dacă sunt funcționare publice.
A inaugurat moschei în toată Turcia. A construit o moschee controversată în Parcul Taksim, un loc asociat cu secularismul turc și aflat în apropierea Parcului Gezi. A transformat catedrala Sfânta Sofia în moschee și a acoperit mozaicurile creștine. A construit pe malul asiatic al Istanbulului cea mai mare moschee a Turciei, dotată cu șase minarete și care poate găzdui până la 90.000 de persoane în caz de cutremur.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
