Chiar sunt tinerii Gen Z angajați „leneși cu pretenții mari”? În spatele unor stereotipuri care ne încurcă la muncă

Și Andreea*, o tânără de 22 de ani care lucrează în învățământ de un an, spune că o deranjează „infantilizarea” și faptul că primește sarcini în plus doar pentru că e tânără și poate munci. Nu și-a căutat activ un alt loc de muncă, fiindcă e de părere că în toate școlile se va lovi de aceeași atitudine.

În timp ce angajatorii cotează performanța tinerilor sub medie, nu ar trebui să fie un secret faptul că era „managerului toxic” încă nu s-a încheiat – realitate pe care o confirmă și Ana Călugăru: „Sunt companii mici sau angajatori, unii poate chiar nu neapărat de încredere, care oferă salarii foarte, foarte mici sau care, mă rog, cumva poate profită de poziția lor de putere în relație cu un candidat care nu are deloc experiență. (…) nu o să spună nimeni chestia asta niciodată, dar știm că se întâmplă.”

Fără să ne gândim neapărat la cazurile extreme și izolate despre care ne-a vorbit Ana Călugăru, sunt exemple asemănătoare celor menționate care ne arată că încă există mulți angajatori care mai au de lucru la corectitudinea față de angajații lor tineri.

„Generația snowflake” updated?

Ana Călugăru explică, din experiența ei de lucru cu angajații și angajatorii, că tinerii trebuie „permanent pampered, ocrotiți, așa, ținuți ca într-un glob de sticlă, învățați, protejați” și că nicio companie nu are resursele necesare pentru a umple aceste goluri, bazate fix pe lipsa de pregătire emoțională despre care vorbeam.

Într-adevăr, e o realitate că Generația Z caută apreciere la locul de muncă. Însă cât de ușor poate această constatare să se transforme într-o etichetă nesănătoasă?

Adina și Andreea* ne-au povestit că reticența angajatorilor față de potențialul lor le-a afectat parcursul profesional. Totodată, Adina a remarcat cum i se reamintea de nenumărate ori de o greșeală pe care o făcuse, poate, cu luni în urmă. În schimb, indiferența își făcea imediat simțită prezența în momentele în care își îndeplinea sarcinile cu brio.

În acest caz, nici pe departe izolat, problema nu pare să fie neapărat legată de dorința tinerilor de a fi ocrotiți, ci de lipsa unui tratament corect, lipsit de prejudecăți. Prejudecăți care, în trecut, i-au catalogat pe mileniali drept „generația snowflake”: cei care se ofensează ușor. Cu alte cuvinte, tinerii își doresc, dincolo de apreciere, ca managerii să dea deoparte etichetele și să îi lase să se dezvolte așa cum știu ei mai bine.

Ciocnirea generațiilor: a munci ca să trăiești sau a trăi ca să muncești?

Tinerii sunt a doua cea mai activă categorie de vârstă în ceea ce privește numărul de aplicări, potrivit eJobs. Cu 2,8 din 11 milioane de candidaturi în 2024, Gen Z mușcă încrezătoare din marea de oportunități.

Valentin, pune, de fapt, punctul pe „i”: „Dacă vrei să muncești, pe cât ar fi, nu există să nu găsești să muncești”. Și atunci, unde apare, mai exact, ciocnirea între generații?

Tot el vine cu un răspuns „ei (n.r. oamenii din generațiile de dinainte) sunt învățați cu niște rigori, cu niște lucruri care nouă ni se par nejustificate sau noi căutăm să ne eficientizăm procesul de muncă, căutăm să muncim mai puțin și mai eficient decât să stăm să urmăm niște pași”.

În plus, preocuparea Generației Z pentru sănătatea mintală nu se aliniază cu așa-numita „cultură a sacrificiului”, adoptată de generațiile anterioare, în care munca tronează sfidător peste toate celelalte aspecte ale vieții. Orele petrecute peste program, un mediu toxic sau salariile mici sunt lucruri pe care părinții sau bunicii lor le-au acceptat, cu speranța unei vieți mai bune, de multe ori în lipsa alternativelor, înlocuită cu zicala: „nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard”.

Și Daria, o tânără care studiază publicitatea la Universitatea din București, a remarcat că se raportează diferit față de părinții ei atunci când vine vorba despre atitudinea față de muncă. Mama ei, spre exemplu, își petrece mare parte din timp la birou, iar când ajunge acasă, continuă să rezolve problemele de la job, apel după apel. „Eu o văd ca pe o închisoare chestia asta. Nu mi-o doresc”, spune tânăra.

Ca mulți alți membri ai Generației Z, Daria și-a dat seama de ceea ce specialiștii în sănătate încearcă să ne transmită de ani buni. Organizația Mondială a Sănătății atrage atenția că orele lungi de muncă, șefii autoritari, salariile prea mici sau multe alte nereguli la locul de muncă reprezintă factori de risc pentru bunăstarea psihică. Ba mai mult, lipsa echilibrului dintre viața profesională și cea personală este o cauză frecventă a sindromului burnout (epuizare cronică), potrivit centrului de psihoterapie ID Therapy.

Cum schimbă Gen Z piața muncii: Campionatul de zacuscă și un model de relație angajat-angajator care funcționează

Pentru că nu puțini sunt tinerii care refuză să mai accepte lucruri incorecte, volatilitatea lor pe piața muncii e ridicată. Iar asta vine la pachet și cu schimbări în bine, pentru că angajatorilor le rămân două soluții: se pregătesc pentru o bază de angajați în permanentă schimbare sau vin cu soluții concrete în sprijinul tinerilor – tineri la care găsesc și calități, conform eJobs. Printre ele se numără ușurința cu care folosesc tool-urile din social media, curajul, ritmul rapid în care acumulează informații noi, sau spiritul antreprenorial.

Pornind de la aceste calități, la care înclină să adauge dorința de a încerca și nivelul de informare, Dragoș Smeu, antreprenorul cu mulți Gen Z în rândul angajaților, ne-a povestit cum a încercat să creeze legături între cele două tabere, prin lucruri care nu țin neapărat de muncă.

Ne-a vorbit despre cum, în pauză, el și angajații dezbat tot felul de subiecte care nu au legătură nici cu clienții și nici cu generațiile, dar și despre organizarea „Campionatului Național de Zacuscă”, în urma căruia a observat câte perspective diferite oferă un fel de mâncare: de la borcanul din pachetul de la mama care amintește de lipsurile studenției până la nostalgia preparatului preferat din copilărie.