Un București locuibil începe cu zona ta. Oamenii care își transformă comunitatea și ne fac să redescoperim Capitala

Vă prezentăm câteva dintre ele, obstacolele care-i încearcă pe participanți și lecțiile învățate. Cu toții ne învață că, până să așteptăm schimbările mari, reforma vieții urbane se face și cu picătura, în comunitate.

Bucureștiul e în căutarea unui management unitar al spațiilor verzi 

Înainte de a ne afunda în munca de la firul ierbii, știm că Bucureștiul are nevoie de un management unitar al spațiilor verzi și acvatice, după cum arată și raportul din 2022 despre starea mediului în București, realizat de Platforma de Mediu. Platforma, proiect dezvoltat de Fundația Comunitară București, sprijină inițiative cetățenești care îmbunătățesc starea ecologică și dezvoltă comunități locale. 

Ultima inventariere a spațiului verde din Capitală, realizată în 2011, a arătat că există mult mai puțin spațiu verde pe cap de locuitor decât standardele naționale (sub 8 mp, față de 26 mp, cât ar trebui). De atunci, multe dintre aceste spații au fost betonate sau distruse. O actualizare a acestui inventar, cu ajutorul unor aplicații dedicate, ar permite monitorizarea stării arborilor, extrem de stresați de poluarea și vibrațiile urbane.

Bogdan Mihalache, peisagist, explică faptul că arborii din oraș suportă un stres mult mai mare decât cei care cresc natural și că intervențiile frecvente, fără consultarea specialiștilor, agravează problema. „Trebuie să-i lăsăm să se dezvolte cu intervenții minime”, subliniază el, însă, înainte de toate, „trebuie să știi ce ai, ca să știi ce gestionezi”.

Grădinile blocurilor din București: suprafețe importante de spațiu verde, dar adesea neglijate

În lipsa unei mișcări coagulate pe inventarierea spațiului verde – care ar permite, mai apoi, intervenții mai eficiente la nivel de oraș, cartierele și-au luat „soarta-n mâini” și au început să facă lucruri de jos în sus, să se organizeze în grupuri civice, ONG-uri sau rețele de specialiști care colaborează cu cetățenii, dar și cu autoritățile locale. 

Multe dintre spațiile verzi ale blocurilor sunt, însă, fie uitate, fie îngrijite doar de câțiva pensionari de la parter. Chiar și când locuitorii doresc să le transforme, lipsa colaborării din partea autorităților reprezintă un obstacol major.

Acest lucru s-a întâmplat și în cazul proiectului „Bucureștii Verzi și Noi”, câștigător în programul „În ZONA TA”, unde Grupul de Inițiativă Spații Verzi Sănătoase, prin Asociația Aspire to Change, format din mai mulți oameni care-și doresc conservarea naturii, nu a putut semna un protocol pe termen lung cu Administrația Domeniului Public (ADP) Sector 1 pentru amenajarea unei pajiști cu plante perene. Asta din cauză că niciunul dintre membrii grupului nu avea buletinul înregistrat în sectorul respectiv.

Bogdan Mihalache, peisagist implicat în proiect, rămâne totuși optimist și spune că avizele pentru mici plantări și amenajări sunt mai ușor de obținut, iar echipa caută soluții pentru a avansa, după ce nici conducerea blocului din apropiere nu a vrut să semneze acest protocol, evitând implicarea directă.

Una dintre inițiativele viitoare este lansarea unui îndrumar pentru gestionarea spațiilor verzi, adică un ghid simplificat, destinat autorităților și lucrătorilor ADP, pentru a clarifica standarde de întreținere, precum și o masă rotundă, în noiembrie. Aici ar urma să se adune atât autorități locale, cât și specialiști și cetățeni, care să poată dialoga despre bunele practici. 

Mihalache subliniază că, adesea, și dacă protocoalele ar exista, muncitorii ADP nu sunt la curent cu ele sau cu plantările recente, ceea ce duce la probleme în gestionarea uniformă a spațiilor verzi. Plus că în mentalul colectiv frunze pe jos înseamnă mizerie, iar dacă mizeria ar persista, ar părea că ADP nu își face treaba.

Acesta este și unul dintre miturile pe care peisagistul își dorește să le elimine: nu ar trebui să strângem frunzele din grădini sau parcuri. „Ele reprezintă hrana arborilor respectivi,” explică Mihalache. Frunzele conțin zaharuri esențiale pentru arbori, mai ales în perioade de stres. Materialul vegetal descompus hrănește microfauna din sol și îmbunătățește sănătatea lui. Strângerea frunzelor, pe de altă parte, privează solul de nutrienți și agravează compactarea lui, ceea ce afectează negativ ecosistemul.

Soluțiile verzi trebuie încurajate și folosite și în spațiile publice

Raportul de mediu arată și că spațiile verzi publice din București sunt folosite prea puțin, o problemă care o preocupă și pe Cătălina Bolozan, mediator cultural și inițiatoarea proiectului „Grădina Comunitară, de la Muzeul Național al Hărților”, un alt proiect câștigător în programul „În ZONA TA”, inițiat de Club Clorofila, prin Asociația Alte Abilități. Prin acesta, vrea să transforme grădina muzeului într-un loc de relaxare și socializare, aducând plante native și organizând ateliere de grădinărit. Ideal, îngrijirea spațiului va fi făcută organic în viitor, cu ajutorul voluntarilor.

Cătălina spune că se simte privilegiată pentru că a crescut cu o grădină în Ploiești, a mâncat legume din acea grădină și și-a dezvoltat o relație sănătoasă cu natura. Drept dovadă,  petrece zilnic undeva la câteva ore afară. Vorbește despre lipsa spațiilor verzi din București sau a accesului la cele care există. Le compară cu abundența acestora din Londra, unde a locuit și lucrat mai mulți ani.

La deschiderea grădinii comunitare de la Muzeul Hărților, au participat 40 de oameni. Unii au venit de departe chiar, deși fusese ziua cu notificări fără sfârșit despre venirea ciclonului, ceea ce a arătat dorința bucureștenilor de a se reconecta cu natura. „Oamenii erau relaxați – deși telefoanele tot sunau cu alerte, nu se temeau de natură”, spune Cătălina. Au vorbit despre ce relație are fiecare cu natura. Un participant se bucura că îngrijea un ficus de 12 ani. 

Ea speră ca pe viitor să creeze o mișcare civică ce îmbină natura, ecologia și sănătatea mintală, pentru că oamenii nu înțeleg pe deplin beneficiile spațiilor verzi. Proiectele bine concepute, cu panouri care explică impactul pozitiv al naturii asupra sănătății, spre exemplu, pot face comunitatea să se simtă invitată, identificată cu un anumit spațiu verde și dornică, apoi, să se implice.

Cătălina vrea, mai presus de toate, să facă accesibile curțile instituțiilor publice și să le transforme în spații comunitare, asemenea modelului Horniman Museum and Gardens, din Londra (care și-au adăugat recent în oferta culturală și partea de „gardens”, reflectând nevoile comunității).

„Am crescut cu ideea că grădinile instituțiilor publice sunt deschise tuturor și că sunt pline de oameni la prânz. Îmi doresc să generez (și în București – n.r.) o mișcare civică prin care oamenii să înțeleagă că aceste spații le aparțin, că există pentru a deservi comunitatea, în toată diversitatea ei”, spune curatoarea. În București, ea a simțit mereu că spațiile verzi ale instituțiilor publice sunt complet nefolosite, dar are deja în minte următoarea grădină în care i-ar plăcea să intervină.

Într-un bloc e valoros să știi cui poți cere ajutorul

Când te întorci dintr-o grădină sau parc public, însă, contează și cum arată curtea de acasă. Cel puțin pentru unii. Adina Manta, sociolog și membră a Grupului Plevnei Civic, povestește cum au transformat câțiva locatari curtea blocului de pe Calea Plevnei 44 într-un hub comunitar verde, unde oamenii se salută și se simt bine împreună, un lucru tot mai rar într-un București în care toată lumea e pe grabă.

Proiectul „Ia un loc la tine în bloc”, câștigător și el în programul „În ZONA TA”, a transformat o grădină nefolosită de 300 de metri pătrați într-un spațiu verde plin de viață, umbrit de patru tei.

Cu ajutorul unei peisagiste, au gândit o grădină minerală de umbră, care să-i aducă pe oameni împreună. Pregătirea terenului a fost o muncă grea, care a implicat săpat, dat cu îngrășământ și strâns deșeuri. Dar, pe lângă grădinărit, comunitatea a populat curtea și cu spectacole de teatru și operă, profitând de talentele și rețelele artiștilor din bloc.

După unul dintre spectacole, o vecină în vârstă le-a mulțumit cu o cutie de bomboane, spunând că s-a bucurat de la geam de ceva ce nu mai trăise din tinerețe. Tot mai mulți bucureșteni s-au implicat treptat în activități, iar când au renovat un zid delimitator al curții,  12 locatari au terminat toată treaba în doar șase ore – unde grupul se gândea că vor trebui să se întindă pe mai multe sesiuni disparate. La final, o vecină a coborât cu farfurii și i-a răsplătit cu tocană și murături.

Curtea de pe Plevnei 44 a devenit un spațiu în care oamenii din comunitate nu doar că se cunosc și se salută. Știu cui să ceară o bormașină sau o cană de ulei sau cine e electrician și poate trage niște fire. Adina subliniază că relațiile de succes implică compromisuri. Cea mai mare lecție a fost că nu totul trebuie să fie după gusturile tale – dacă nu toată lumea vrea bănci verzi, e OK și altă culoare.

Drumul la bloc e pavat și cu neîncredere între locatari

Nu toți au vecini deschiși ca pe Plevnei. Membrele Grupului „Acasă la Unirii” – Monica, Alina și Laura – s-au confruntat cu dificultăți în a-i convinge pe cei din bloc să accepte amenajarea unei terase verzi pe acoperișul de la Scara 2 a unui imobil din centrul orașului.

„În jurul blocului nu există niciun petec de pământ, doar mașini parcate și beton, nimic care să invite la socializare”, explică Monica. Deși planul a fost realizat de un peisagist și aprobat de un inginer structurist, temerile unor locatari privind infiltrațiile de apă și rezistența plantelor au dus la respingerea inițiativei.

Monica, Alina și Laura, deși dezamăgite, caută acum alte soluții pentru a revitaliza spațiul, dar „e greu să faci ceva doar de dragul de a face, când știi că nevoia reală era alta”, spune Monica. De asemenea, ele observă că zona Unirii este mai funcțională decât comunitară, cu apartamente goale, închiriate către firme sau folosite pentru Airbnb, oameni care se gândesc să plece. Toate fac mai dificilă interacțiunea între locatari.

„Zona devine un pic dezumanizată și oamenii s-au obișnuit să nu aibă interacțiuni”, spune Monica. Vecinele observă că neîncrederea generală unor colocatari vine și din cauză că Monica este chiriașă. Un semn că poate pleca oricând din bloc, că nu o leagă ceva de locul acela. Astfel că nu primează neapărat că vrei să înfrumusețezi un spațiu comun, ci faptul că nu pare statornică.

În timp, fetele speră ca oamenii de la Scara 1 să fie mai receptivi la amenajarea terasei și merg mai departe cu instalarea unor panouri solare pentru nevoile comune din bloc, cu amenajarea unor plante cățărătoare pe fațada acestuia și cu discuțiile între locatari pentru amenajarea unei terase la cealaltă scară a blocului (Scara 1). 

Schimbarea nu vine peste noapte – e nevoie de pași constanți și de răbdare

Când te gândești să lupți pentru ceva 10-15 ani, cum au făcut cei de la grupul Favorit sau cei care au înființat Parcul Natural Văcărești, spre exemplu, pare mult timp. Cine are atâta vreme să aștepte ca să producă schimbarea? Ca societate, nu mai avem răbdare, spune Cătălina Bolozan, coordonatoarea grădinii comunitare din Muzeul Hărților, „și de asta avem cel mai mult nevoie”.

Da, faptul că protestăm pentru o bucată de parc I.O.R. retrocedată, după care pare că nu se mișcă nimic pe moment poate fi frustrant. Dar mișcarea crește în timp, subliniază ea, și energiile din acele grupuri și colaborările care se nasc uneori sunt incomparabile și necesare. La fel cum sunt și mișcările dintre câțiva vecini, la o scară de bloc. Membrii grupurilor civice câștigătoare în proiectul „În ZONA TA” ies deja cu o sumedenie de lecții pentru oricine se gândește să facă ceva frumos la scara lui: