Educație de inflație

4 mari probleme pe care le are România când vine vorba de tinerii angajați și ce are în comun piața muncii cu Star Wars

Computer Hope Guy
Foto: Shutterstock

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

  1. România e codașă în UE la ponderea absolvenților de învățământ terțiar. Pe urmă, are a treia cea mai mică rată de angajare a absolvenților proaspeți, a doua cea mai mare rată de șomaj în rândul tinerilor și cel mai mare procent de tineri care nici nu lucrează, nici nu sunt la vreun fel de școală. 
  2. Un sfert din tinerii români absolvenți de facultate sunt supracalificați la locul de muncă.
  3. Corneliu Ionescu, Banometru: „În momentul de față, universitățile nu mai au nicio legătură cu piața muncii. E o problemă. Niște oameni se duc acolo în virtutea inerției, că au zis mama sau tata ‘du-te și fă o facultate’”.
  4. „Ne-am trezit acum că avem nevoie de zugravi, de zidari, de electricieni, instalatori și de alte meserii pentru care nu mai există oameni și unde, în momentul în care tu ai ai calificat un om sau persoana respectivă s-a calificat singură, poate să câștige mai bine în afară decât aici. Și aici deja poți poate câștiga mai bine decât o persoană care a terminat o facultate, pentru că acest trend a dus la o inflație de economiști, la o inflație de juriști și așa mai departe”.
  5. „Pentru că nu există legătura dintre ce se predă la școală și realitate, lumea alege să nu mai facă școală. Un alt motiv este faptul că, în foamea aceasta de oameni, companiile au început să nu mai pun atâta preț pe școală”,

Contrar legendelor recirculate în dezbaterile publice, România nu e „o țară de absolvenți de facultate”. Dimpotrivă, suntem pe ultimul loc la nivelul UE ca proporție a persoanelor care au terminat învățământul terțiar. Ponderea în România (23% în 2021) e aproape jumătate din media UE. Iar numărul studenților e încă în scădere.

Cei care își iau însă diploma dau de o altă problemă, dacă nu vor să emigreze: își caută de lucru pe o piață care, deși are nevoie de mai mulți angajați, nu reușește să-i integreze pe cei proaspăt ieșiți de pe băncile facultății. România are a treia cea mai mică rată de angajare a absolvenților proaspeți, la nivelul UE. 

Pe urmă, un sfert dintre tineri români cu vârste între 25 și 34 de ani care sunt absolvenți de facultate sunt supracalificați pentru ce lucrează.  Iar asta se traduce, deseori, și în câți bani câștigă. Cea mai mare rată a supracalificării e în transport și depozitare (37%), urmat de comerț – engros și retail (29.6%) și Administrare publică și apărare (25.5%), potrivit datelor dintr-o cercetare recentă realizată de KPMG, la cererea Confederației Patronale Concordia. Cauzele sunt multiple și încâlcite, dar cea mai evidentă dintre ele e lipsa de adaptare a educației la nevoile din economie.

Și deși rata de șomaj a României e sub nivelul UE sau al zonei euro, avem a doua cea mai mare rată de șomaj în rândul tinerilor. Iar pe lângă problema inserției lente a noilor absolvenți pe piața muncii, cea a supracalificării sau a șomajului în rândul tinerilor, știm că, în 2022, 1 român din 5 cu vârsta între 15 și 29 de ani nici nu studia, nici nu lucra undeva. E aproape dublu față de media UE și cel mai prost scor din Europa. Iată, deci, patru probleme care au legătură cu viitorul muncii în România.

O veste încurajatoare, în acest peisaj care ne sărăcește, e că pandemia a forțat o creștere de aproape cinci ori a numărului adulților care au intrat în programe de învățare continuă, arată același raport KPMG. Încurajator, deci, dar nu e neapărat o veste bună, dacă aflăm că România stă în continuare foarte prost la nivel european când vine vorba de învățare continuă și reconversie profesională. Totuși, înseamnă că se urnește din loc un proces care va fi tot mai necesar în următorii ani, în contextul noilor trenduri de tehnologizare și automatizare a muncii, care vor face recalificarea esențială pentru tot mai mulți lucrători.

Într-un nou interviu din seria „Educație de inflație”, Panorama a vorbit cu Corneliu Ionescu, trainer în cadrul programului de educație financiară Banometru, despre cum să ne adaptăm mai bine, ca societate, nevoilor de muncă de azi și cum să ne pregătim pentru ce se va cere de la noi în viitor, din postura de angajați.


 
Alte materiale din aceeași serie:

Cealaltă inflație

Panorama: Cum facem să investim în noi înșine, în condițiile în care, știm, în România lipsește cultura învățării și a formării profesionale continue?

Corneliu Ionescu: Modelul promovat în ultimii 33 de ani a fost „copilul meu trebuie să aibă studii superioare, pentru că asta o să-i asigure un loc la căldură. Și asta a dus, la un moment dat, la desființarea școlilor profesionale, după care am avut, de asemenea, o migrație foarte puternică a forței de muncă calificată.

Și ne-am trezit acum că avem nevoie de zugravi, de zidari, de electricieni, instalatori și de alte meserii pentru care nu mai există oameni și unde, în momentul în care tu ai ai calificat un om sau persoana respectivă s-a calificat singură, poate să câștige mai bine în afară decât aici. Și aici deja poți poate câștiga mai bine decât o persoană care a terminat o facultate, pentru că acest trend a dus la o inflație de economiști, la o inflație de juriști și așa mai departe.

Scădere de

1000000

de persoane în forța de muncă disponibilă din România în ultimii 10 ani

România, locul

26

din 27 în UE, la șomaj în rândul tinerilor

sursa: Eurostat, Studiu  KPMG

În momentul de față, universitățile nu mai au nicio legătură cu piața muncii. E o problemă. Niște oameni se duc acolo în virtutea inerției, că au zis mama sau tata „du-te și fă o facultate”. De asemenea, copiii renunță să ajungă la 12 clase, din motive variate. Unele sunt legate de sărăcie, altele sunt legate de faptul că nu sunt lângă ei părinții, care să le spună la ce le folosește educația, pentru că părinții sunt migranți pe nu știu unde și copiii au rămas în grija unui bunic.

Și de asemenea, pentru că în școală ei nu văd legătura între materiile pe care le studiază și viața reală și nu înțeleg la ce o să-mi folosească mie procentele, spre exemplu. Nu înțeleg că asta o să mă ajute să văd dacă mă păcălește unul când îmi zice că mi-a făcut reducere de 10 % din 100 de RON și ar trebui să plătesc 90 de RON. Nu înțeleg ce înseamnă dobânda. Nu înțeleg multe alte lucruri.

Atunci, pentru că nu există legătura dintre ce se predă la școală și realitate, lumea alege să nu mai facă școală. Un alt motiv este faptul că, în foamea aceasta de oameni, companiile au început să nu mai pun atâta preț pe școală.

Faptul că noi avem acum acces la informație, un acces care înainte era extrem de limitat, că avem Internetul la îndemână și putem să învățăm poate singuri, prin self study, într-un an de zile să programăm, mă face să mă întreb de ce m-aș duce să fac facultatea de Matematică și Informatică sau Automatică-Calculatoare? E adevărat că nu o să știu tot ce știe persoana respectivă, că nu o să am o bază. Nu o să știu algoritmi și nu știu ce. Dar dacă eu trebuie să fac website-uri sau trebuie să programez niște chestii, acolo, și mai și învăț pe parcurs, de ce ar trebuit să fac o facultate de genul ăsta?

Apare întrebarea: din ce știu să fac și cred că aș fi în stare să fac și poate mi-ar și plăcea să fac, care e chestia pe care aș putea s-o valorific la un nivel superior? Cum ar fi ca, în loc să fiu agent de pază, să reușesc să-mi dau o lună de zile sau trei luni de zile, cât durează un curs de calificare, și 1.300 de lei, cât mai costă acum un curs de zidar, electrician sau zugrav, și să trec de la salariul minim pe economie, la, să zicem, o dată și jumătate-de două ori salariul mediu pe economie?

Dar pentru asta, altă abilitate de care e nevoie este aceea de a gândi pe termen lung. Trebuie să ies din gândirea de azi pe azi și să încerc să gândesc de azi pe mâine și să cred că o să supraviețuiesc trei luni, în care să învăț acolo, și că după aceea, cu abilitățile respective, pot să câștig suficient de mult încât să pot să trăiesc mult mai bine decât trăiesc acum. E o investiție în viitor.

A treia cea mai mică rată de angajare a absolvenților proaspeți - 70%.

Grupa de vârstă 20 -34 de ani, care au absolvit cu 1-3 ani înainte.

sursa: studiu KPMG

Star Wars și piața muncii

Panorama: Toată lumea vorbește acum despre despre roboți, despre goana aceasta către următoarele frontiere ale inteligenței artificiale și cum deja se mișcă lucrurile prea repede ca să mai ținem noi pasul. Cum vorbim despre a investi în noi, chiar și când ni se spune tot mai des că până facem noi asta și învățăm ceva nou, o AI o să învețe să facă lucrul respectiv de 10 ori mai repede, mai bine și mai ieftin? Aplicat pe alte tipuri de meserii, știți foarte bine că a fost recent toată dezbaterea cu Auchan și cu self-checkout. Acela a fost un exemplu bun pentru unde e societatea și unde sunt economia sau tehnologia.

Corneliu Ionescu: E foarte interesant, apropo de discuția menționată de dumneavoastră, cum aceiași oameni care poate folosesc un bancomat nu înțeleg că bancomatul a fost, la un moment dat, o casieră. Sau că, în momentul în care se duc în excursie și își fac check-in-ul de acasă online, nu înțeleg că acolo, la fel, era o persoană care le zâmbea frumos și le dădea cartea de îmbarcare. Trendul acesta a existat continuu, în evoluția oamenilor. Ați văzut Star Wars? Acolo există cele două extreme, respectiv există Jedi, care sunt cei care s-au dus pe dezvoltarea abilităților lor naturale, și există ceilalți, care s-au dus și au creat roboți. Și, practic, este lupta dintre cele două părți.

Panorama: Deci suntem acum în versiunea noastră de Star Wars?

Corneliu Ionescu: Asta a fost continuu. Lumea noastră e duală. Problema aceasta apare mereu.

Panorama: Oare nu e totuși un punct de inflexiune, în care viteza acestor transformări, în era avansului AI, e mai mare decât a fost vreodată în istoria modernă? Și poate de asta sunt tensiuni sociale, în care foarte multe categorii de oameni, de ocupații, simt că pentru ei nu mai funcționează modelul economic, ocupațional?

Corneliu Ionescu: Tensiunile sociale nu sunt provocate de AI.

Tensiunile sociale sunt provocate de inegalități și inechități, în sensul în care cu resursele existente în momentul acesta pe planetă, sărăcia, în forma în care e definită acum, ar putea fi eradicată. Și atunci, în momentul în care tu n-ar trebui să mai vorbești despre sărăcie, în momentul în care n-ar trebui să mai ai copii care se culcă flămânzi în România, care are potențialul altminteri de a hrăni 80 de milioane de locuitori, de ce să nu folosești AI ca să hrănești câte milioane mai ai aici?
romania munca tineri
Ponderea tinerilor europeni de 15-29 de ani care nu erau angajați sau înscriși într-o formă de educație și formare în 2022 / sursa: Eurostat

1 român din 5 cu vârsta între 15 și 29 de ani nici nu studia, nici nu lucra undeva în 2022, aproape dublu față de media UE. E cel mai prost scor din Europa.

sursa: Eurostat

Altă perspectivă despre economia gri și neagră

Panorama: Noi am mai vorbit, într-un episod trecut al campaniei „Educație de inflație”, despre prețuri, despre venituri, despre cum facem să economisim chiar și când inflația poate să stoarcă bugetul nostru. Aveți o perspectivă care poate nu e tocmai pe placul tuturor, în care puneți lucrurile într-o altă dihotomie, cea în care nu ne ajung banii, pentru că nu ne creștem veniturile. Haideți să explicăm: cum facem asta concret, dacă nu lucrăm în așa zisele industrii ale cunoașterii, unde, da, flexibilitatea de a găsi surse noi de venit poate e mai mare. Dar cum fac toți ceilalți?

Corneliu Ionescu:  Păi, hai să ne gândim: uite, tu ești de la țară și singurul job pe care l-ai găsit este agent de pază în mall sau persoană care face curățenie în mall. Și dimineața la 4, vine un autocar să te ia de acolo și te duce la oraș, unde tu lucrezi 8-10 ore, după care vine și aduce înapoi. Oare ce oportunități ai tu în aceste condiții? Tu faci legătura între două lumi: este lumea ta de la țară, unde lumea poate încă mai are o vacă, mai are o capră, un porc, o găină și-și asigură zona asta de subzistență și poate ceva peste.  În sensul în care are niște produse, dar cu care nu reușesc să ajungă la piață, pentru că te costă transportul și ce te mai costă. De asemenea, ai acces la o altă lume, a oamenilor care populează supermarketurile și care poate visează la o ceapă verde, un ou, un ied de la țară. Și apare posibilitatea de comerț.

Panorama: Și cum faci așa ceva? Că nu e ca și cum, în loc să stai la pază la mall, te duci în hipermarketul mall-ului și-ți pui produsele pe un raft?

Corneliu Ionescu: Vedeți? Noi complicăm lucrurile astea, care se întâmplă deja.

Panorama: Simplificați-le.

Corneliu Ionescu: Le complicăm, în sensul în care ignorăm faptul că o parte din economia României se întâmplă la negru sau la gri, pentru simplul motiv că nu s-au creat peste tot niște mecanisme care să permită accesul producătorilor locali la anumite piețe. Și atunci, când ești la pază, vorbești cu X, Y, Z și le zici că poți să le aduci 30 de ouă, doi litri de lapte și un miel. OK, altă variantă: sâmbăta, vii tu pe cheltuiala ta și faci curat la oameni de la oraș. Sau repari instalații sau zugrăvești sau nu știu ce mai știi să faci. Iarăși, sunt lucruri care se întâmplă în realitate.

Panorama: Dacă lumea ar face într-adevăr asta, chiar credeți că aceasta ar trebui să fie direcția în care ne îndreptăm ca societate? Când tot auzim că s-a ajuns într-un punct în care muncim prea mult, în care trăim prea puțin. Or, ce spuneți presupune să monetizezi fiecare bucățică ce ți-a mai rămas, e tot o formă de gig economy sau, măcar, un hibrid între piața tradițională a muncii și gig economy.

Corneliu Ionescu: De fapt, locul în care ar trebui să ajungă este fix asigurarea securității alimentare prin crearea de lanțuri scurte de distribuție, respectiv cooperative de producători și cooperative de consumatori, în așa fel încât să existe o legătură între pământul pe care stăm și roadele pe care le mâncăm.

Mai multe despre lipsa apetitului pentru cooperative în rândul românilor, în acest episod din seria Educație de inflație.


Despre Corneliu Ionescu:

criza economica corneliu ionescu banometru

Este economist de meserie, trainer din pasiune și coach financiar în cadrul Banometru, un program gratuit de educație financiară lansat în 2016, la ale cărui cursuri s-au înscris până acum peste 20 de mii de români. Corneliu Ionescu este și președintele Asociației Educație pentru Viața Reală. Are la activ peste 20 de ani de business și consultanță, timp în care s-a ocupat de evaluarea de companii și gestionarea procesului de achiziție și preluare a lor, precum și de dezvoltare imobiliară.

În cursurile pe care le susține, le povestește oamenilor despre educație financiară, planificarea afacerilor, sustenabilitate financiară, antreprenoriat și antreprenoriat social, cât și finanțe pentru non-finanțiști.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Alina Mărculescu Matiș

Redactor-șef Panorama.ro

E jurnalistă cu peste 15 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse naționale și internaționale. A fost corespondentă la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x