Cât suferă Germania fără gazul Rusiei, neașteptatul oligarh al păcii și de ce ar fi bine să câștige Ucraina

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informație pe toate canalele cu privire la războiul pornit de Rusia în Ucraina, Panorama selectează zilnic câteva dintre ideile esențiale, pentru a înțelege cum stau lucrurile. Sunt povești care ne dau indicii cu privire la ce să ne așteptăm nu doar în Ucraina și în statul agresor, Rusia, ci și în restul lumii.

Astăzi vorbim despre alegerea pe care o are de făcut Germania la casieria gazului rusesc – plătește în ruble sau în euro – și cât ar suferi fără gazul din Rusia, despre cum a ajuns pe neașteptate Roman Abramovici „oligarhul păcii”, dar și cum ar arăta lumea dacă Ucraina ar câștiga războiul cu Rusia.

Iată cum arată Panorama războiului, la finalul zilei de 31 martie 2022:

Relația toxică dintre Germania și gazele rusești

Principala armă a Rusiei în războiul dus pe frontul economic sunt hidrocarburile cu care regimul de la Kremlin credea că ține prizonieră mare parte din Europa, inclusiv motorul economic al UE, Germania. Însă ultima cerere a rușilor, cea prin care le cere europenilor ca de la 1 aprilie să cumpere gazul rusesc în ruble, este una de neacceptat pentru occidentali.

Ministrul Economiei din Germania, vicecancelarul Robert Habeck, a activat primul pas al planului național de urgență care ar putea duce la raționalizarea consumului de gaz. Astfel a fost creată o echipă de reprezentanți la nivel regional și național, dar și din partea companiilor private din industrie, pentru a discuta ce se poate întâmpla mai departe. Mai multe companii private europene au avertizat că schimbarea plății în ruble ar însemna o renegociere a contractului pe termen lung. „Nu vom accepta nicio încălcare a contractelor semnate”, a spus Habeck.

Echipa de criză se va întâlni zilnic pentru monitorizarea situației și pentru a stabili măsurile care pot fi luate în cazul în care proviziile vor începe să scadă. Doar dacă acest lucru se va întâmpla, atunci guvernul german va raționaliza resursele de gaze naturale. În acest caz, domiciliile și infrastructura publică critică, precum spitalele și serviciile de urgență, vor avea prioritate în fața industriei, arată New York Times. „Siguranța furnizării este garantată deocamdată, dar trebuie să fim precauți în cazul unei escaladări din partea Rusiei”, a mai spus Habeck.

În fața acestei atitudini neașteptate a Berlinului, Vladimir Putin a fost primul care a clipit. Într-o conversație avută de la distanță cui Olaf Scholz, Putin i-a sugerat liderului german că poate plăti în continuare pentru gaze în euro, folosindu-se de Gazprom Bank, care deocamdată nu a fost ținta sancțiunilor europene. Prin intermediul acestei bănci, Rusia ar putea să convertească valuta vestică în ruble.

În fața unei atitudini tot mai ostile a Kremlinului, părerile în Germania cu privire la o eventuală deconectare de la gazul rusesc sunt împărțite. Guvernul, dar și lobbyști și think-tank-uri apropiate de sindicaliști din industrie consideră că un embargo impus hidrocarburilor din Rusia ar duce la o creștere a șomajului, la sărăcie și recesiune. Economiștii independenți, dar și politicieni opoziției susțin însă contrariul.

The Economist arată că IMK, un think-tank apropiat de sindicatele din industrie, a calculat că embargoul ar duce la scăderea PIB-ului Germaniei cu 6%, chiar dacă sursele alternative ar putea suplini jumătate din gazul furnizat de Rusia. Aceste cifre sunt contrazise însă de un studiu al Institutului Economic German (DIW), care susține că PIB-ul Germaniei ar primi o lovitură de numai 3%, dacă importul din Rusia s-ar închide pe loc. Adică mai puțin decât scăderea cu 4,5% suferită din pricina pandemiei.

Cu toate acestea, DIW recunoaște că dacă petrolul și cărbunele rusesc pot fi înlocuite, principala problemă este gazul. Moritz Schularick, unul dintre economiștii care au lucrat la acest studiu, spune că importul de gaze din alte surse, dar și reluarea activității pe cărbune și nuclear ar putea să înlocuiască doar 70% din gazul rusesc.

Fostul ministru de Finanțe Wolfgang Schäuble vine însă cu un răspuns franc, în presa locală: „Uneori oamenii trebuie să facă sacrificii pentru a-și menține stilul de viață și libertățile”.

Oligarhul păcii

Războiul din Ucraina a făcut ca Roman Abramovici să se transforme dintr-un adevărat „Mister Gatsby” al vremurilor noastre într-un fel de „porumbel al păcii”. Anunțul privind vânzarea clubului Chelsea și donarea tuturor banilor pentru victimele invaziei, dar și implicarea oligarhului rus în procesul de pace păreau doar lovituri de PR în urmă cu o lună, când Abramovici se ferea să apară pe lista de sancțiuni a guvernului britanic. Totuși, legăturile sale cu Vladimir Putin nu puteau fi ascunse, după cum a arătat și Panorama într-un material dedicat celui mai iubit dintre oligarhii „Londongradului”.

Abramovici a reapărut în atenția presei la începutul săptămânii, când grupul de investigații Bellingcat a lansat informația că miliardarul, împreună cu alți membri ai delegației ucrainene de negociere, au avut simptome de otrăvire cu un agent chimic, la începutul lunii martie. Oligarhul chiar și-ar fi pierdut vederea pentru câteva ore. Însă atât intelligence-ul rus cât și, în mod surprinzător, cel american au negat că ar fi fost vorba de otrăvire, ci mai degrabă de „cauze de mediu”. Același Abramovici avea să fie văzut apoi la Istanbul, participând la medierea păcii dintre cele două părți, în cadrul unei runde de negocieri care a fost văzută ca un avans al discuțiilor.

Jurnaliștii de la „The Guardian” au ridicat problema de ce e atât de implicat Roman Abramovici, un oligarh apropiat de Vladimir Putin, în procesul de pace, iar răspunsurile au fost tot mai diverse.

Sursele din delegația ucraineană spun că Abramovici s-a poziționat drept un intermediar neutru, care are scopul de a „umaniza” mesajul ucrainean către Putin. El este văzut la Kiev drept un interlocutor cu greutate, care poate ajunge mai ușor la urechile lui Putin, în timp ce echipa de negocieri a Rusiei este formată din diplomați de rang secund, fără o reală influență la Kremlin.

Acest punct de vedere este împărtășit și de jurnalista rusă Evghenia Albaț: „Putin caută mereu canale de comunicare alternative. Nu are încredere în nimic ce e la vedere”. Tot jurnalista spune că sprijinul pentru pace oferit de Abramovici, dar și de alți miliardari ruși, vine atât pentru că vor să își salveze „vilele, iahturile și să își plătească menajerele”, dar și pentru că unii sunt oripilați de amploarea războiului.

În schimb, opozanții ruși ai lui Vladimir Putin nu văd cu ochi buni implicarea lui Abramovici. „Cum ar putea lumea să uite despre cine vorbim? Este unul dintre cei mai mari sponsori ai regimului Putin. Sunt 100% sigură că toată acțiunea este coordonată de Kremlin. Când ai fost păpușa lui Putin preț de 22 de ani, nu ajungi dintr-o dată un dezertor”, a spus Maria Pevcih, jurnalistă de investigații care lucrează la fundația activistului Alexei Navalnîi.

De ce Ucraina trebuie să câștige, iar Occidentul să nu se lase pe o ureche

Faptul că negocierile de pace au avut în sfârșit un rezultat palpabil se datorează curajului și îndârjirii armatei ucrainene, care i-a ținut în șah timp de cinci săptămâni pe invadatorii ruși. Rusia nu a reușit să câștige niciun oraș strategic important și a suferit pierderi imense, chiar și dacă ne bazăm doar pe cifrele furnizate de Kremlin. Însă analiștii occidentali cer Occidentului să nu se culce pe o ureche, gândindu-se la problemele pe termen scurt, ci îi îndeamnă să aibă viziune și să ofere în continuare sprijin pentru Ucraina.

Profesorul Eliot Cohen, de la Johns Hopkins, scrie în The Atlantic că o parte din strategia rusească va fi să intensifice negocierile și să încerce să rupă Ucraina de Occident, prin promisiuni de încetare a focului sau retrageri temporare. Acest moment reprezintă oportunitatea perfectă pentru Occident să sprijine o Ucraina liberă și puternică, atât din considerente morale, cât și strategice, fiindcă fără ca Ucraina să devină o putere militară, libertatea ei ar fi o iluzie. Totodată, dacă Ucraina va câștiga războiul cu Rusia, atunci acest lucru va descuraja atât Rusia, cât și probabil China, să se mai aventureze în alte invazii.

Cohen susține că, chiar dacă Putin va cădea, e în interesul Occidentului ca Rusia să fie slăbită, divizată în interior și impotentă din punct de vedere militar. Astfel, sancțiunile ar trebui continuate nu doar ca o formă de sprijin pentru Ucraina, ci și pentru a arăta Rusiei care este prețul unei abateri de la dreptul internațional și ar trebui ridicate doar când se va ajunge la situația de dinaintea războiului. Chiar dacă sancțiunile pot să pară dure pentru populația rusă, sunt o formă inevitabilă pentru ca numărul victimelor să nu capete proporții și mai mari din cauza altor agresiuni militare.

Cohen susține că Vestul va trebui să se reînarmeze, pentru că va avea în față un „bloc Eurasiatic” ostil. Până atunci însă, Ucraina trebuie în continuare înarmată, iar Rusia lovită de sancțiuni nemiloase.

Jurnaliștii The Economist au publicat un articol intitulat „De ce e nevoie ca Ucraina să câștige”, în care consideră că, cu cât Ucraina rezistă mai mult în fața armatei ruse, cu atât condițiile păcii vor fi mai puțin toxice, iar o victorie a ucrainenilor ar putea pune bazele unui stat mai puțin corupt și fără infiltrarea Kremlinului și a oligarhilor.

Pentru Occident, o victorie a Ucrainei ar fi la fel de importantă pentru că ar întări cauza democrației, dar și securitatea Europei, unde timp de 300 de ani Rusia s-a aflat în război. Expansionismul rusesc ar avea de suferit din cauza unei Ucraine democratice și puternice. Sigur că pe termen scurt Rusia ar rămâne condusă de un dictator înfrânt și nervos, dar pe termen lung poporul rus ar putea să își rezolve problemele interne prin reformă.

De asemenea, pentru țările NATO o victorie a Ucrainei ar însemna costuri mai puține pentru apărare și diplomație, în timp ce SUA vor putea în sfârșit să își concentreze atenția pe rivalitatea cu China.