Cum recuperăm „generația pierdută”

Tu știi ce salariu va avea copilul tău? Prețul plătit de generația școlii online

Computer Hope Guy
Golurile lăsate de pandemie în educație se vor deconta în salariul câștigat de generația care a trecut brusc la școala online. Sursa foto: Profimedia

Cu fiecare nouă variantă de Covid descoperită, apare inevitabil și întrebarea: închidem sau nu şcolile

În ultimii doi ani, pentru generații întregi de elevi, aceasta a fost realitatea cu care s-au confruntat: școli când închise, când redeschise, examene sau teste date online sau ore în sistem hibrid. Și cel mai important: profesori și colegi pe care mulți dintre nou-sosiții în școli și facultăți nici nu au ajuns să-i cunoască vreodată în carne și oase, ci doar pe platforme online.

De-a lungul timpului, chiar și în cele mai neprielnice condiții, școlile au rămas totuși deschise. După aproape doi ani de pandemie, efectele pe care le va avea Covid-19 asupra educației unei generații par a fi o bombă cu efect întârziat, ale cărei efecte se vor vedea pe termen lung. 

Nu e vorba doar de lucruri care țin direct de educație și de procesul de învățare, ci și de efecte materiale mult mai concrete: această generație de copii școlari ar putea pierde în mod colectiv 17 mii de miliarde de dolari în câștiguri potențiale, de-a lungul vieții lor, din cauza rămânerii în urmă, conform UNICEF, agenția ONU care se ocupă de sprijinul și dezvoltarea copiilor. Nu este pentru prima dată când pierderile din educație generate de pandemia de Covid-19 sunt traduse în cifre. Impactul economic pe termen lung va fi influențat de numărul mai mic de angajați calificați, precum și de creșterea abandonului școlar.

Semnalele de alarmă pe care ONU le trage sunt clare: școlile ar trebui închise ultimele și deschise primele, în timpul pandemiei, iar investițiile în educația digitală ar trebui sporite, astfel încât niciun copil să nu fie lăsat în urmă.

Cu toate acestea, peste tot în lume școlile continuă să se închidă și să se deschidă în funcție de cum bate Covid-ul. În fața răspândirii rapide a noii variante Omicron, statele încep, pe rând, să închidă din nou școlile și fie să prelungească vacanța de iarnă, fie să treacă la școala online. Mai multe state de pe Coasta de Est a Statelor Unite au luat deja această decizie. Printre ele: New York, Maine, Maryland. În Europa, Olanda este, cel puțin până la jumătatea lui ianuarie, în lockdown, iar școlile au fost și ele, deocamdată, închise.

Dacă în alte state, sistemul de educație este mult mai bine structurat și pregătit să absoarbă astfel șocuri, în România joaca la comutatorul online-offline al sistemului de învățământ vine pe un organism bolnav. „România nu știe exact unde stă și cum stă”, spune, pentru Panorama, expertul în educație Șerban Iosifescu.

În contextul atâtor incertitudini legate de situația sanitară, o altă închidere în masă a școlilor va fi dezastruoasă pentru copiii din întreaga lume, atrage atenția UNICEF: „dovezile sunt clare: închiderea prelungită a școlilor la nivel național; resursele limitate pentru elevi, profesori și părinți; și lipsa accesului la învățarea la distanță au șters decenii de progres în educație și au făcut copilăria de nerecunoscut”.

Prețul școlii online: salarii mai mici, economii intrate la apă

Un studiu al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), realizat de economiștii Eric A. Hanushek și Ludger Woessmann, arată că primii afectați vor fi elevii a căror școlarizare a fost întreruptă de către pandemie. În momentul când se vor afla pe piața muncii, se vor confrunta cu pierderi de venituri pe termen lung.

De pe urma lor, vor pierde și economiile naționale, care trebuie să avanseze bazându-se pe o forță de muncă mai puțin calificată. Apare astfel riscul unei creșteri economice mai mici, ceea ce va duce la scăderea bunăstării generale a societății.

Practic, studiul OCDE arată că, dacă pierderile minime ale elevilor care sunt acum în clasele 1-12 ar fi echivalente cu o treime din anul școlar, acest lucru ar însemna venituri cu circa 3% mai mici pe întreaga durată a carierei lor

Dacă pierderile ar echivala însă cu un an școlar, atunci pierderile viitorilor angajați ar fi de aproape 8%. Iar cel mai acut vor simți aceste pierderi copiii care vin din medii defavorizate.


Generația lockdown. Cum le-a pus piedică pandemia tinerilor români


La rândul lor, PIB-urile naționale ar urma să piardă și ele: în medie, circa 1,5% din PIB până la finalul secolului în cazul în care pierderile de învățare sunt echivalente cu o treime din anul școlar. 

Dacă aceste pierderi s-ar raporta însă la valoarea actuală a PIB, pierderile ar putea ajunge la 69% din produsul intern brut, susțin economiștii OCDE. Iar aceste lucruri sunt calculate pornind de la premisa că doar anul 2020 este afectat de pandemie, iar că din 2021 lucrurile revin la normal.

Chiar dacă nu se poate spune exact cât de multe cunoștințe s-au pierdut în procesul de învățare în această perioadă, economiștii s-au bazat pe efectele lipsei de dezvoltare a abilităților cognitive (implicate în sarcini sau activități care necesită prelucrarea mentală a informațiilor).

Pentru a contracara aceste efecte, ar fi necesară revenirea rapidă cel puțin la nivelul de învățare din 2019, anul de dinaintea pandemiei. 

„Efectele pe termen lung ale pierderilor de învățare asupra economiei vor depinde de cât de repede își revin economiile, fapt care va avea un impact asupra modului în care se va recupera ceea ce s-a pierdut în această perioadă”, spun şi economiștii John Fernald, Huiyu Li și Mitchell Ochse de la San Francisco Federal Reserve Bank, care au făcut și ei o analiză asupra costurilor economice ale pierderilor de învățare.

Pentru a contracara pierderile de învățare generate de pandemie, cel mai bun plan ar fi începerea mai devreme cu o lună a școlii pentru anii 2021-2022 și 2022-2023, atât pentru copiii din medii defavorizate, cât și pentru ceilalți, arată un studiu al Universității Wharton din Pennsylvania. 

Acest scenariu are cel mai mare impact pe termen lung asupra reducerii declinului producției, al productivității muncii și al datoriei guvernamentale. Cu toate acestea, acest scenariu presupune costuri inițiale mai mari, ceea ce poate duce la creșterea datoriei publice pe termen scurt. Dar, cu toate acestea, până la orizontul anului 2040, productivitatea crescută a muncii, creșterea economică mai mare și o bază mai extinsă de impozitare ar duce la scăderea datoriei.

Școala online în România, o „catastrofă umanitară”

 World Vision România a catalogat impactul Covid-19 asupra educației din România ca fiind „o catastrofă umanitară” și a criticat faptul că, în octombrie, în fața unei creșteri alarmante a cazurilor de Covid, tot școlile au fost cele care s-au închis primele.

„De pe 11 martie 2020, data la care şcolile s-au închis pentru prima oară în România din cauza pandemiei de COVID-19, învăţământul românesc este în colaps”, spune Mihaela Nabăr, director executiv al World Vision România. 

Organizația a atras atenția, de-a lungul celor doi ani de pandemie, asupra motivelor care i-au împiedicat pe copii să participe la orele online – de la lipsa dispozitivelor electronice, lipsa accesului la internet, până la lipsa de pregătire a profesorilor pentru a preda online.

Pandemia va accentua inegalitățile, nu va genera doar pierderi ale veniturilor. O analiză realizată de McKinsey arată că, la finalul anului școlar trecut, elevii din clasele 1-12 au rămas în urmă, în medie, cu circa cinci luni la matematică și cu circa patru luni în urmă la citit. Elevii din mediile dezavantajate au resimțit din plin aceste pierderi.

Și în România, cei mai afectați sunt copiii din mediul rural sau din comunitățile defavorizate, în special din școlile primare, acolo unde pierderile se pot vedea mai ușor. Lipsiți de resursele materiale ale celor din mediul urban, pentru acești copii lipsa contactului cu școala a fost „catastrofal”, spune directoarea executivă a World Vision România. 

Potrivit datelor organizației, circa 40% dintre copiii din mediul rural nu au avut acces la școala online. Iar prima consecință va fi creșterea abandonului școlar. Prima imagine mai clară pe care o vom putea avea asupra efectelor deciziilor luate în prezent va fi după 2024. Atunci, generația care a început școala în 2020 va trece de primul „prag” – intrarea la gimnaziu, atunci când sunt consemnate și primele părăsiri definitive ale școlii.

Chiar dacă nu există proiecții clare despre impactul pierderilor de învățare provocate de pandemie, „ne putem face o idee pe baza datelor din trecut”, spune Mihaela Nabăr, care arată că există studii conform cărora un an în plus de școală duce la creșterea veniturilor cu 8-9%.

O cercetare făcută de World Vision România și Deloitte România a arătat că veniturile românilor se dublează cu fiecare nivel de învățământ absolvit. Un absolvent de facultate câștigă în medie dublu față de cineva care a terminat doar liceul și de patru ori mai mult decât un absolvent de gimnaziu.

Însă estimarea efectivă a impactului pierderilor de învățare asupra veniturilor viitoare ale actualei generații de elevi (sau asupra PIB-ului, ori asupra bugetului de stat) este dificilă. Ceea ce știm sigur este că pierderile de învățare sunt reale și foarte greu de recuperat în absența unor programe naționale și locale finanțate și de lungă durată”, mai spune directoarea executivă a World Vision România. 

Ceea ce se pierde nu sunt doar niște informații din materia școlară, ci abilități de viață, precum deprinderea unor calcule aritmetice elementare, mai spune Mihaela Nabăr. Ea dă exemplul „anului școlar scurt”, o reformă prost gândită din Germania anilor ‘60, ale cărei efecte se văd chiar și astăzi: germanii în vârstă de 50-60 de ani înregistrează scoruri net mai slabe la abilități matematice decât cei mai tineri sau decât cei din generația anterioară.

Pe de altă parte, Mircea Miclea, fost ministru al Educației și profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, nu vede lucrurile atât de sumbru.

„Nu trebuie dramatizat, pentru că sunt lucruri care se pot recupera: o pierdere pe care o faci anul acesta nu înseamnă că este irecuperabilă pe parcursul vieții. Depinde de efortul pe care îl face școala, ca instituție și ca profesori, și al motivației elevilor și al familiei lor”, spune pentru Panorama, Mircea Miclea.

Totuși, Miclea recunoaște că, din cauza unui cumul de factori, în România pierderile sunt „majore”. E vorba de lipsa infrastructurii și a profesorilor pregătiți pentru orele online, lipsa unei platforme naționale de e-learning, dar și de faptul că orele pierdute nici nu s-au recuperat pe perioada verii, nici cursurile în toamnă nu au început mai devreme.

În România, în luna februarie 2021, a fost lansat un program menit să îi ajute pe copiii din mediile defavorizate care nu au avut acces la educația online. Rezultatele au fost discutabile. Potrivit unui raport realizat de România Curată, peste 159.000 de elevi au participat la program, însă nu toți simultan (numărul de elevi a fluctuat de la o lună la alta), iar unii elevi participanți la program au fost chiar în situația de a repeta anul școlar sau l-au încheiat cu corigențe.

Mircea Miclea amintește că primele măsuri ar putea fi luate acolo unde se știe deja că sunt probleme. Ca să recupereze aceste decalaje, mai explică expertul în educație, în România trebuie să se facă foarte multă testare pentru a vedea care sunt pierderile la competențele-cheie și apoi să se remedieze doar acolo unde au fost înregistrate întârzieri de învățare, prin activități complementare cu programa normală.

Problema este că în educație lucrurile nu se pot face peste noapte, iar orice întârziere prelungește și mai mult efectele negative.

„În educație orice intervenție durează. E un sistem masiv, cu o inerție considerabilă”, spune Mihaela Nabăr, de la World Vision, care arată că ar fi nevoie de un program național de educație remedială care să funcționeze timp de 4-5 ani, în special pentru copiii din mediul rural.

Pe lângă asta, în paralel ar fi nevoie de investiții mari în resurse materiale și în formarea și susținerea profesorilor de la școlile de la țară. De asemenea, digitalizarea educației ar trebui să fie o prioritate absolută. 

„Acestea sunt urgențele absolute”, spune ea. Altfel, există riscul ca această generație să fie „generația pierdută”.

Deocamdată, alocarea făcută de guvernul Ciucă pentru Educație, în 2022, este de doar 2,28%. Cel mai mic procent din PIB rezervat Educației, din ultimii 4 ani. Principalele organizații din Educație, alături de Consiliul Național al Elevilor și sindicatele angajaților din învățământ au lansat o petiție pentru ca Educația să primească măcar 4,7% din PIB în anul 2022, cât este media UE.

 


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Cristina Dobreanu

    Are o experiență de peste 15 ani în presa generalistă și economică. Îi place să pună informațiile în context, fiindcă o privire de ansamblu aduce mereu noi perspective. Scrie în special despre antreprenori, retail și start-up-uri, dar urmărește cu atenție tendințele care ne pot schimba viața de zi cu zi.
    Crede în puterea exemplului și în lucrurile care nu sunt făcute cu superficialitate.


Urmărește subiectul

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc