Multitasking, multe mituri 

Viața pe repede înainte sau cum ne-am împărțit atenția până am pierdut-o

Computer Hope Guy
Sursă foto: Shutterstock.

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

Matei Oltean va împlini curând 16 ani. Vara aceasta, în vacanța dintre clasele a IX-a și a X-a, el a avut un proiect personal ambițios: și-a propus să își analizeze în mod conștient comportamentul și relația lui cu tehnologia.

Acum, că vacanța mare e pe sfârșite, Matei a început să tragă linie. Are deja o concluzie: a observat nu doar că stă mult mai mult pe telefon decât în perioada anului școlar, dar și că îi este din ce în ce mai greu să se concentreze la orice altceva în afara mediului online. 

„De când am început să folosesc telefonul în mod constant, văd cum programul meu e mult mai haotic și îmi ia mult mai mult timp să fac lucruri. Mă concentrez foarte greu și mă chinui să nu mă afund în telefon, unde petrec și șapte ore pe zi. Simt, efectiv, cum telefonul îmi afectează creierul” explică tânărul.

Experiența lui Matei nu e singulară și nici nu e o caracteristică pe care o găsim doar la tineri – deși e adevărat că Generația Z (Gen Z, oameni născuți între 1997 și 2010) e cea mai afectată de efectele digitalizării modului de viață.

Ce se întâmplă, de fapt, e un stil de a trăi tot mai răspândit, mai ales în mediul urban. El înseamnă că, la fiecare pas, în fiecare clipă din zi, suntem înconjurați de lucruri, tehnologii și informații menite să ne distragă atenția. Și reușesc, mai ales atunci când noi ne păcălim că, de fapt, alegem să ne împărțim în mai multe părți, făcând mai multe lucruri simultan. 

Fie că sunt nenumăratele ecrane la care ne uităm cu (zecile de) ore sau valul infinit de informații la care suntem expuși zi de zi, atenția noastră a devenit valuta cea mai importantă pe care o putem acorda în societatea actuală unei persoane, platforme sau unui brand.

Internetul și social media ne-au permis o lejeritate agravantă cu privire la accesul instant la orice ne dorim. Însă, această nevoie imediată de satisfacție, o caracteristică a superficialității societății moderne, are efecte nu doar cognitive, ci schimbă întregul peisaj de consum modern.

Pentru a înțelege cum se raportează tinerele generații la această „minunată lume nouă”, dar și ce se întâmplă cu tendințele și comportamentele de consum, când ritmul devine prea alert pentru a-i face față, Panorama a stat de vorbă cu Amalia Oltean, psiholog și psihoterapeut cognitiv-comportamental. Ne-am îndreptat către ea nu doar pentru că e un specialist a cărui experiență bogată în zona de comportamente e o resursă pentru a ne ajuta să analizăm cum trăim pe repede înainte. Experta observă aceste transformări și în afara cabinetului, în propria casă. Matei, liceanul care vorbea anterior despre impactul tehnologiei asupra atenției, e fiul ei.


Citește și:
România generațiilor: Puterea demografică, politică și economică a fiecărei categorii de vârstă din populația țării

Graba strică treaba. Și o face superficială

Lumea informației și a comunicării, care a fost revoluționată de apariția tehnologiei, a reușit în ultimele decenii să redefinească nu doar modelul economic capitalist în care trăim, dar și să creeze o societate și o cultură centrate pe superficial, pe ce se vede dintr-o privire, când doar de o privire ai timp. 

Notificări simultane de pe mai multe ecrane, sarcini la job cu termene limită scurte, o ieșire rapidă cu prietenii sau un film la modă, văzut pe repede înainte: așa arată, din ce în ce mai mult, peisajul de consum informațional, cultural și social în zilele noastre.  

E valabil în special pentru nativii digitali („digital natives”, cei care au crescut într-o societate în care tehnologia digitală era deja prezentă), care nu au experiența unei lumi pre-Internet, tehnologie și digitalizare. Comportamentul lor, puternic influențat de social media, a ajuns să se concentreze pe impulsuri și o nevoie de a face mai multe lucruri deodată (multitasking).

„Componenta digitală nu mai poate fi exclusă din nicio parte a vieții tinerilor de azi. Cu pandemia, chiar și în educație au apărut programe și moduri prin care informația educațională le vine pe canale digitale. Acest crez al productivității e continuat apoi și în mediul profesional corporatist, unde se cere să fii atent și să faci mai multe lucruri deodată. Cu siguranță nu sunt doar tinerii – sunt mulți adulți care se luptă cu adicția de telefon și social media și care observă că multitasking-ul e în dezavantajul lor. Însă, Gen Z sunt cei care nu au fost expuși și la o altă variantă, iar asta afectează modul în care ei percep realitatea. Aici apar foarte multe distorsiuni cognitive și o evaluare foarte superficială a tot ce se întâmplă în jurul lor. Nu sunt atenți la cei din jur, la nevoile lor, sau nici măcar la nevoile de bază: la cât dorm, la ce mănâncă, la cât mănâncă sau la cum se implică în relațiile importante de zi cu zi”, explică Amalia Oltean, expertul consultat de Panorama.

Dar, această tendință a superficialității în numele vitezei e peste tot în societatea modernă și nu îi afectează doar pe tineri. 

Ce îmi poți spune în 8 secunde? 

În ultimele două decenii, odată cu apariția telefonului mobil și mai ales după explozia telefoanelor inteligente, capacitatea de concentrare a oamenilor a scăzut de la 12 secunde, în 2000, la 8,25 de secunde, în 2015 – cu aproape 25%. 

Abilitatea noastră colectivă de a ne concentra continuă să scadă, în mare parte din cauza abundenței de informații la care suntem expuși, arată un studiu al Universității Tehnice din Danemarca. Cercetarea a făcut o corelație între nivelul tot mai mare de informații, ciclul neîntrerupt de știri și capacitatea tot mai redusă de concentrare a oamenilor. Spre exemplu, în 2013, un hashtag rămânea în top 50 „trending” pe Twitter în medie 17,5 ore. În 2016, timpul scăzuse la 11,9 ore. Iar, ultimele date, din 2020, arată că subiectele care sunt în „trending” au o durată de viață de doar 11 minute.

Aceste schimbări de comportament confirmă abilitatea creierului de a se adapta la diverși stimuli, odată cu schimbarea vremurilor. Aici, schimbările se traduc printr-o abilitate de concentrare mai scăzută – un efect direct de a evolua și a trăi într-o realitate dominată de internetul mobil.

Durata de viață a informațiilor, de la mână până la telefon

Matei, tânărul elev din Cluj, explică și el felul în care simte că îl afectează abundența de informații la care e expus zi de zi: „există foarte multe chestii importante pe care le uit și care se pierd pe drum, pentru că e un volum așa de mare de informații prin care trec zilnic, încât mi-e greu să țin pasul. De exemplu, dacă mama îmi spune ceva important, ce ar trebui să rețin, nu pot să mai disting între informațiile relevante și cele irelevante și până mâine uit”.

Matei Oltean are 15 ani și, peste vară, el și-a analizat comportamentul și relația cu tehnologia.

Un raport Microsoft a arătatabilitatea de concentrare a oamenilor a ajuns să fie chiar mai scăzută ca a unui pește de acvariu, în timp ce un sondaj a arătat că Millennials (26 – 41 ani) și Gen Z (12 – 25 ani) uită ce zi e, unde și-au pus cheile sau chiar să mănânce sau să facă un duș, în proporții mai mari decât cei de vârsta de 55 de ani sau peste. Ceea ce e contraintuitiv, în condițiile în care știm că deteriorarea memoriei e una dintre trăsăturile firești ale înaintării în vârstă, deci generațiile mai mature nu ar trebui să țină minte, în medie, mai mult decât tinerii.

„Sunt anumite lucruri pe care tinerii le experimentează azi, care se regăsesc în psihologia copilului din copilăria mică. Unui copil mic îi dai trei sarcini, iar el o va reține și o va face doar pe ultima. Tinerii de azi nu au răbdare și nu percep conținutul informațional pe care încerci să-l transmiți.  De asemenea, la școală, cum nu mai există pix și caiet, tinerii nu-și mai notează nimic, iar cerințele temelor, de exemplu, sunt luate din grupurile în care se conversează. Aici, responsabilitatea dispare și rămâne mai degrabă la nivel de grup”, continuă psihologul Amalia Oltean, care lucrează cu tineri de ciclu general și liceal și pe partea vocațională, pentru a-i structura puțin cu privire la ce cale vor să urmeze în viitor.

În ultimii ani, rezultatele școlare de la Bacalaureat au fost tot mai precare, iar în 2020, s-a înregistrat cea mai mică rată de promovare în ultimii șase ani: 62,9%. 

Tinerii angajați și ce lecții au tras din relația părinților cu munca

Ce este cel mai dificil, spune experta, e că toate aceste evoluții afectează calitatea sarcinilor, dar și aspirațiile pe care tinerii le au de la școală, de la carieră sau de la propria organizare și seriozitate. Iar, într-o societate în care „multitasking-ul”, învăluit în mirajul productivității, e ridicat în slăvi și considerat virtute socială și profesională, e dificil ca tinerii să nu cadă în capcana de a face multe în același timp.

„Tinerii ajung să se mulțumească cu mai puțin și cu rezultate mai mici, atâta timp cât acea stare de bine vine mai repede. Cei cu care vorbesc nu doresc să învețe meserie și să crească, ci să aibă propriul business, ca să nu aibă un program fix, ca părinții lor, și, în primul rând, ca să facă bani. Ajung, într-un fel, să aibă un dispreț față de raportul părinților la muncă și cum au reușit ei să rămână la același loc de muncă așa de mult. Astfel, atunci când apare lipsa unei remunerații suficiente sau nemulțumirea celor care le evaluează munca, ei abandonează. Ei caută tot timpul ceva care să le fie util și ușor, prin care să facă bani”.

Acest abandon se vede și în statistici: după cum Panorama a arătat într-un alt material, despre fenomenul „anti-muncă” în rândul tinerilor, Gen Z își schimbă joburile mai repede decât oricare altă generație. 

Cultura, pe repede înainte

O altă critică imputată tinerelor generații este nu doar că telefonul a devenit o prelungire a mâinii, ci mai degrabă un substitut, care a reușit să înlocuiască oricare altă activitate. 

Un efect se vede în ceea ce e perceput drept o criză a cititului de cărți în rândul tinerilor, și în special în cazul Gen Z. Un studiu a arătat cum, odată cu dispariția presei scrise și a conținutului lecturat în format tipărit, cititul zilnic a scăzut de la 60% la finalul anilor 70, la 12% în 2019. Un alt procent de context aici e că 82% dintre tineri sunt pe social media, ceea ce înseamnă că aceste canale răpesc din timpul care ar fi putut fi petrecut citind.

Contraargumentul poate fi, însă, că asistăm la o modificare a consumului de literatură și informație, în linie cu transformările tehnologice și de format. Cu alte cuvinte, da, poate că tinerii nu mai citesc cărți tipărite la fel de mult ca generațiile anterioare, dar citesc cărți în format electronic. Iar cei care nu citesc cărți defel poate le ascultă – piața de cărți audio a crescut foarte mult, după cum vom vedea, inclusiv în România. Iar cei care nu ascultă cărți audio poate că ascultă podcasturi. 

Dincolo de partea cantitativă – cât citim sau cât conținut cultural consumăm -, multiple studii indică o altă tendință îngrijorătoare. E vorba despre obiceiul pe care îl avem tot mai mulți dintre noi de a frunzări totul, de la cărți, la episoade de podcast sau filme.

„Skimming”, cum e termenul în limba engleză, a apărut ca o reacție firească la ritmul accelerat și superficial al vieții moderne, dar și al abundenței de conținut cultural. Conceptul de citit aprofundat nu mai e la „modă” – astăzi, ne mândrim cu câte cărți am bifat pe listă și câtă informație am acumulat într-un timp cât mai scurt, și nu neapărat cu ce ne-a rămas din experiența profundă a unei lecturi.

Contrar văzului sau vorbitului, cititul are nevoie de mediu pentru a se dezvolta. Dacă mediul înconjurător e centrat pe procese rapide, pe multitasking și pe o acumulare sau procesare cât mai rapidă a informației, cum este mediul digital curent, atunci și comportamentul nostru de citit va fi similar.

Rezultatul, însă, e că se acordă mai puțină atenție unor abordări de citit mai lente și aprofundate, care sunt vitale procesului de asimilare și de învățare. Atunci când citim alert, printre rânduri, pentru a sustrage doar ideile principale sau a auzi ceva cât suntem la volan, creierul învață să asimileze informația în mod superficial. Astfel, oamenii devin tot mai incapabili să înțeleagă complexitatea unei cărți, senzațiile pe care le transmite, frumusețea sau propriile gânduri și impresii vizavi de ce citesc.

Amalia Oltean este psiholog și psihoterapeut cognitiv-comportamental, iar munca ei se axează mult pe comunicarea cu tinerii. Amalia este și mama lui Matei.

Există și o parte plină a acestui pahar învolburat, reprezentat de transformarea felului în care consumăm conținut cultural. Aici vorbim despre creșterea în popularitate a podcasturilor sau a cărților audio, care le permit și celor mai ocupați dintre noi să aibă acces la un gen de conținut informațional și cultural, indiferent de constrângerile noastre personale (mulți dintre noi avem un podcast pe care îl ascultăm atunci când călcăm sau facem curățenie, nu-i așa?).

Totuși, să nu pierdem din vedere că aceste alternative de a acumula informație nu sunt, de fapt, mai eficiente decât cititul. Ascultătorii sunt mai ușor distrași decât cititorii, iar, în timp ce majoritatea naratorilor de cărți audio sau podcasturi spun o medie de 150-160 de cuvinte pe minut, un elev de clasa a 12-a citește,  în medie, 250 de cuvinte pe minut (statistici valabile pentru limba engleză).

O problemă care mai poate interveni aici e încă un comportament, identificat mai ales în rândul tinerilor: e vorba de a asculta cărți sau podcasturi redate la o viteză mai mare decât cea la care au fost înregistrate. Deși, astfel, treci mai repede prin ele și poți considera că ai fost mai eficient, scăpând de pauzele de vorbire și grăbind povestea, pentru a putea începe alta, nu înseamnă că, atunci când tragi linie, vei fi asimilat mai mult.

Un ultim trend legat de multipolaritatea ecranelor se referă la felul în care se folosesc acum subtitrările la filme de către Gen Z vorbitoare de limbă engleză (nu avem date pentru alte cohorte lingvistice). Dacă rolul lor inițial era de a-ți traduce o limbă pe care nu o cunoști deloc sau suficient de bine, tinerii le folosesc acum pentru limba lor maternă. Astfel, pot urmări un film sau un serial, iar, citind subtitrările înainte, pentru că ochiul „fotografiază” textul de pe ecran dintr-o privire, pot prezice scena care va urma, câștigând astfel timp pentru a-și muta privirea de la un ecran și a-și îndrepta atenția spre un altul. Ei continuă, astfel, multitasking-ul, fără să reușească, însă, să fie cu adevărat prezent în niciuna dintre experiențe

De asemenea, nici cititul pe dispozitive electronice nu e mai productiv, contrar aparențelor. O meta-analiză făcută la nivel european a arătat că tinerii au înțeles mult mai bine un text atunci când l-au citit în format fizic, decât de pe un ecran.

„Consumul rapid de cultură face referire la aceiași stimuli. Am nevoie de acea satisfacție imediată: vreau să-mi iau recompensa cât mai repede. Pentru tineri, obiectivul s-a schimbat: ei nu mai sunt în zona profundă, ci în superficial. Cel mult au niște păreri, sunt la curent cu ce e la modă, citesc un rezumat ca să fie la curent cu ce film sau serial e popular acum. Însă, aici, partea socială e mobilul, nu cea interioară, de îmbogățire și învățare. Tinerii de azi se raportează foarte mult la popularitate, la valori comune și la identitatea de grup, ceea ce duce și la o problemă serioasă cu stima de sine”, explică psihologul Amalia Oltean.

E un lucru dovedit că asistăm la o creștere în rândul afecțiunilor precum anxietate, stres și depresie, însă, când vine vorba de Gen Z, suntem martorii unui deficit generațional de încredere, spun experții. 33% din membrii Gen Z nu au încrederea de sine să fie lideri, în timp ce 40% au o părere pesimistă față de lume. Această tendință pare să fie contrară percepției pe care societatea o are față de Gen Z, aceea de generație privilegiată, căreia i s-a spus că e în stare de orice.

Astfel, datorită canalelor digitale, rapide, de efect, pe care tinerii le folosesc, întregul peisaj de marketing și vânzare, pe care diversele produse, branduri și companii le folosesc pentru a capta atenția unui anumit segment se schimbă în funcție de acești noi parametrii de atenție, care reacționează la impuls și emoție.

Spre exemplu, videoul a devenit principalul format cu care oamenii rezonează cu conținutul informației – aceștia rețin peste 95% din mesajul dintr-un video, comparativ cu doar 10%, când citesc un text. De asemenea, prezența imaginilor crește probabilitatea oamenilor de a citi un produs de conținut cu peste 80%, în timp ce 42% din oamenii de marketing au declarat că infograficele și graficele reprezintă cea mai captivantă formă de conținut. 

Cazul liceanului Matei, care își asumă faptul că nu are răbdare să se uite la filme și seriale și că nu mai citește cum o făcea când era copil, înainte să aibă telefon, se înscrie în tiparele unei generații întregi care se naște, crește, gândește, se exprimă, se informează și trăiește în mediul digital și doar apoi în viața reală.

„Stima de sine se reflectă și în faptul că tinerii evaluează lucrurile incorect. Găsim multe filmulețe scurte pe Tik Tok sau pe Instagram cu mult impact negativ în cantități mari, iar creierul deja nu mai procesează că ar fi ceva la care ar trebui să reacționeze, să aibă o emoție, să le pese, să simtă dispreț, milă, furie. Ajung, într-un fel, să devină imuni, pentru că văd aceste lucruri atât de des, încât nu mai ai nicio atitudine. Iar, în caz că se întâlnesc cu situații de genul în viața reală, nu mai reușesc să distingă ce văd în online de realitate”, explică Oltean.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Mălina Mîndruțescu

Mălina este jurnalistă și pasionată de politică, cultură, digitalizare și consum. Cu studii în Marea Britanie și Statele Unite, ea este absolventă de Istorie & Politică la Queen Mary University of London și deține un Master în Terorism & Violență Politică de la University of St. Andrews.

Specializată în politică americană și studii de securitate, Mălina caută mereu să iasă din bula de confort, iar prin poveștile pe care le scrie, dorește să gasească mereu acel unghi nou și inedit. A fost publicată în presa internațională, precum Foreign Policy și Balkan Insight.

Colaborează cu analize pe politică externă pentru True Story Project, proiect al German Marshall Fund.

[email protected]


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    3
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x