Dieta de 7 ani a Guvernului Ciolacu. Cum reducem deficitul și pe cârca cui se decontează nota de plată
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
- Guvernul Ciolacu a fost presat de Comisia Europeană să vină cu un plan de reforme fiscale, prin care să aducă deficitul în ținta asumată, de 3% din PIB. Măsurile propuse, din care nu reiese nimic concret, se întind pe șapte ani.
- Cel mai probabil, vom încheia anul cu un deficit de aproape 8%, iar asta înseamnă, între altele, că 2025 ar putea aduce creșteri de taxe și impozite, în ciuda retoricii vehemente a Guvernului că asta nu se va întâmpla.
- „Ne putem aștepta la o creștere de TVA și anumite creșteri de fiscalitate. Ar fi o minune să putem evita asta, în condițiile actuale”, explică, pentru Panorama, Liviu Deceanu, profesor de macroeconomie.
- Marea șansă a României rămân, în continuare, banii europeni: PNRR și fondurile europene de coeziune. Sunt capitole la care, însă, pare că ne-am împotmolit.
- Partidele din coaliția de guvernare, PSD și PNL, sunt ocupate în această perioadă cu alegerile. Măsuri concrete nu se comunică, iar discursul pare că ignoră complet realitatea.
Pe final de mandat, Guvernul Ciolacu va lăsa drept moștenire un deficit de aproape 8%. Presat de Comisia Europeană, s-a văzut nevoit să prezinte un plan de reforme fiscale, întins pe șapte ani, care are rolul de a echilibra veniturile bugetare.
Guvernul de la București se angajează să revină în ținta de deficit asumată, de maximum 3% din Produsul Intern Brut, până în 2031. E un calendar care a căpătat forma unui cartof mult prea fierbinte, aruncat în mâinile viitoarelor guverne, din care, cel mai probabil, PSD va face parte.
Într-un an marcat de patru rânduri de alegeri, deci dominat în mare parte de declarații specifice unei campanii electorale, economia României a dat semne că se sufocă în fundal și nimeni nu o vede.
Preocupată și prea ocupată cu asigurarea voturilor și, mai nou, și cu mimarea unor lupte interne, coaliția PSD-PNL a comunicat insuficient despre cum se aliniază cifrele pe tabla României.
Previziunile de creștere economică de la începutul anului au fost revizuite în jos, deficitul a urcat accelerat și, în tot acest timp, datoria publică a continuat să crească. Nici marele PNRR, invocat deseori ca o posibilă salvare, nu a mers într-un ritm galopant, ba din contră.
Așadar, dacă prezentul arată cum arată, mai putem face ceva cu viitorul? Se poate rezolva totul în șapte ani, așa cum ne promite Guvernul?
2025, anul marilor încercări
Planul urmărește două mari ajustări:
- scăderea deficitului cu 0,7% în fiecare an, astfel încât în 2031 să ajungă la 2,5% din PIB;
- datoria publică să fie menținută sub 60% din Produsul Intern Brut.
Pentru a ne putea face o idee despre cum sau dacă vor fi implementate măsurile din documentul „Planul bugetar-structural național pe termen mediu 2025-2031”, trebuie să ne uităm chiar la prima bornă, pentru că e și cea mai apropiată.
2025 va începe cu mai multe revizuiri și actualizări ale cadrului fiscal. Nu e clar cum, din moment ce guvernanții refuză să comunice planurile concrete, câtă vreme alegerile le suflă în ceafă.
În tot acest timp, atât mediului de business, cât și persoanelor fizice nu le rămâne decât să aștepte și să spere că nu va fi așa de rău.
În documentul guvernamental se face referire, între altele, la scenarii care privesc impozitul pe profit, impozitul pe venit, dar și la taxa pe valoare adăugată – TVA.
„În 2025, cu siguranță că va fi o reașezare, o ajustare. Cred că vom asista la noi creșteri de taxe, iar asta e o problemă, pentru că mediul privat e destul de presat și a fost sub presiune de la pandemie încoace. Ne putem aștepta la o creștere de TVA și anumite creșteri de fiscalitate. Nu cred că putem evita asta, ar fi o minune să o facem, în condițiile actuale”.
Nu s-a ajuns aici de pe o zi pe alta – România se află în procedura Comisiei Europene de deficit excesiv încă din aprilie 2020.
Doar că, la acea vreme, toți ochii erau ațintiți spre problemele generate de pandemia de coronavirus și toate Guvernele au adoptat măsuri din mers pentru a-și susține economiile naționale.
S-au permis derapaje pentru că situația o impunea, nu lăsa loc de altceva, dar scopul era ca lucrurile să revină, treptat, la normal. La noi, s-a reușit o ușoară revenire după pandemie, dar gaura s-a adâncit accelerat anul acesta, un an marcat de creșteri de salarii și pensii.
Practic, ne apropiem de cele mai mari deficite bugetare înregistrate în ultimii 20 ani, cel cauzat de criza din 2008 și cel cauzat de pandemie.
Filozofia guvernamentală a fost axată, în ultimii ani, pe ideea de wage-led-growth, adică o creștere economică bazată pe creșterea veniturilor. Ceea ce se traduce în consum și, pe urmă, și în inflație.
„Nu-i rău în sine – cresc salariul unui funcționar de două ori, el va cheltui mai mult și va cumpăra bunuri, servicii și atunci îmi crește economia. E un pic prea optimistă treaba asta, pentru că noi consumăm foarte mult din ce importăm, nu neapărat produsele noastre și atunci exportăm creșterea economică. Creștem deficitul de cont curent, creștem deficitul comercial. Normal, creșterea economică se bazează pe investiții, nu pe consum”, afirmă profesorul de macroeconomie.
Planul de acum, așa cum e pus pe hârtie, oferă multe direcții și prea puțină predictibilitate.
„Creșteri de taxe – nu știm, poate vor fi, poate nu vor fi, dar important e să știm odată ce este, pentru că această incertitudine poate fi la fel de dăunătoare precum o creștere de taxe. Pune lumea în situația de a amâna investiții sau de a le pune în așteptare, pentru că nu știi la ce să te aștepți”, a comentat, pentru Panorama, și Valentin Tătaru, economistul-șef al ING, prezent la lansarea studiului „30 de ani de transformări”, despre evoluția economiei și a mediului de business din România, în ultimele trei decenii.
„Matematica nu prea dă, reducerea deficitului trebuie să țină cont și de o reformă fiscală care, pe alocuri, probabil va implica și creșterea de taxe”.
„Tatuajele” premierului Ciolacu și creșterea economică
„Mă tatuez pe mână: nu se mărește TVA-ul”, declara recent premierul Marcel Ciolacu, presat de reporterii care voiau să afle, concret, cum plănuiește Guvernul să acopere gaura din buget.
Tot Marcel Ciolacu a susținut în repetate rânduri, în ultima perioadă, că deficitul a crescut pentru că statul a făcut investiții mari. Drept urmare, aceste investiții vor da roade în următorii ani.
Deocamdată, însă, ne amintim că România a început anul cu prognoze optimiste de creștere economică, de peste 3%, dar știm acum că îl va încheia, cel mai probabil, cu o creștere modestă. PIB-ul nu va crește cu mai mult de două procente în acest an, după cum arată majoritatea prognozelor.
După prima jumătate de an, creșterea e de doar 0,7%.
„Cel puțin pe zona de infrastructură, s-au mai dezmorțit un pic lucrurile, nu mai rămânem doar cu studiile de fezabilitate în mână, vedem ceva și pe teren. Problema nu e doar dacă se întâmplă ceva, ci eficiența cheltuielilor publice: cât costă kilometrul de autostradă, la ce dobândă se împrumută statul, dacă e vorba de bani împrumutați, cu ce eficiență cheltui sau atragi fondurile europene”, insistă Valentin Tătaru.
Investițiile în infrastructură, spre exemplu, ar putea duce la o mai bună conectare între regiunile țării, ceea ce înseamnă reducerea decalajelor regionale. În acest context, „pe principiul vaselor comunicante, se mai echilibrează un pic creșterea”, afirmă economistul-șef al ING.
„Când știi că o investiție e bună? Sunt multe cheltuieli pe care statul le-a angajat și pe care le consideră investiții”, completează Liviu Deceanu.
Profesorul de macroeconomie afirmă că, pentru a obține creștere economică, îți trebuie investiții care să genereze cu adevărat plusvaloare, de la autostrăzi, până la transfer de tehnologie și know-how din străinătate.
„Investiție nu înseamnă că am cumpărat mașini noi de Poliție”, insistă prof. Liviu Deceanu.
Un PNRR fușerit și bani europeni cărora le-am putea spune adio
Planul de cățărare din hăul bugetar îi aparține Guvernului aflat acum în funcție, însă dinamica politică (și, pe cale de consecință, fiscală) va fi dictată de câștigătorii alegerilor parlamentare.
Mai mult, noul guvern va colabora cu un nou președinte al României. Și, mai mult decât atât, planul cuprinde încă o rundă de alegeri.
„Nu cred că cineva își pune serios problema că, peste șapte ani, deficitul va fi sigur 2,5% din PIB. Va urma un nou ciclu electoral, sunt atâtea lucruri care se pot întâmpla în șapte ani. Ar trebui să putem livra măcar doi-trei ani ceea ce am promis, să recâștigăm o parte din încrederea pe care probabil am mai pierdut-o în ultimul timp, din partea piețelor, din partea Comisiei, a agențiilor de rating”, afirmă Valentin Tătaru.
„E un pic ciudat ca, în ani de creștere economică, mai mare sau mai mică, dar totuși de creștere, deficitul bugetar să crească”, adaugă Tătaru.
Dinamica următorilor ani este, într-adevăr, una complexă și marea șansă de modernizare a României, adică împrumuturile și granturile din PNRR, pare să fie scăpată printre degete.
Până acum, România a reușit să absoarbă doar o treime din cele 29 de miliarde de euro care ne sunt puse la dispoziție. Procentul crește ușor odată cu aprobarea preliminară a celei de-a treia tranșe, care, însă, nu va veni integral, adică 2,3 miliarde de euro.
Din cele peste 2 miliarde de euro, Comisia a decis să suspende temporar aproximativ jumătate din această sumă, din cauza neîndeplinirii jaloanelor referitoare la reformarea companiilor de stat și pragul de impozitare pentru microîntreprinderi.
PNRR se încheie în 2026.
Un alt mecanism prin care România poate beneficia de bani europeni e reprezentat de fondurile de coeziune și structurale, aferente exercițiul financiar 2021-2027. Doar că lucrurile se mișcă lent și acolo, chiar dacă dinamica presupune, de regulă, ca aceste fonduri să fia absorbite pe finalul bugetului multianual și chiar și după încheierea lui, în prelungiri.
Consiliul Fiscal atrăgea atenția că, la jumătatea exercițiului financiar, în august 2024, „rata de absorbție era practic zero”.
Economiștii atrag, însă, atenția că e posibil ca, după 2027, România să nu mai fie eligibilă pentru accesarea acestor fonduri, situație în care trebuie să profite cât mai mult acum.
Acești bani ar putea însemna enorm pentru România. Economia țării ar putea să se dubleze în următorii zece ani, iar PIB-ul să ajungă la valoarea de 700 de miliarde de euro, cu un ritm mediu de creștere de 3.0 – 3,5% pe an și o inflație medie similară.
Dar cea mai importantă condiție e chiar absorbția banilor europeni.
„PIB-ul României a crescut de la aproximativ 26,6 miliarde de euro, în 1994, până la aproape 357 de miliarde de euro, în 2024. Schimbările structurale ale economiei, investițiile străine și aderarea la Uniunea Europeană au condus la o creștere economică accelerată în ultimele trei decenii. În ritmul unei creșteri reale a PIB de 3%-3,5% în următorii zece ani, estimările noastre arată că PIB-ul României s-ar putea dubla și ar putea ajunge la 700 de miliarde de euro, ceea ce ar însemna ca România să intre în topul celor mai puternice zece economii din Uniunea Europeană”, scria Valentin Tătaru într-o analiză recentă.
Ce ne facem cu datoria publică?
Trebuie să ne uităm, într-adevăr, la ce și cum producem, dar trebuie să vedem și cu ce bani o facem. Un alt indicator care poate arăta sănătatea economiei unei țări e datoria publică. În România, ea a crescut accelerat și a depășit, anul acesta, 50% din PIB.
Economiștii nu se pot pune de acord când anume e prea mare datoria guvernamentală, calculată ca procent din PIB, și când poate dăuna creșterii economice. Asta pentru că răspunsurile diferă de la o țară la altă.
„Japonia are peste 200% din PIB și poate rambursa, pe când țări mici din America de Sud, precum Argentina, au ajuns la default și cu o datorie de doar 20% din PIB”, remarcă Liviu Deceanu.
Indiferent de ponderea din PIB, o datorie devine sustenabilă doar dacă economia e una sănătoasă, adică exporturile sunt semnificative, deficitul comercial e mic și reușește să producă valoare adăugată.
„Dacă nu ai caracteristicile astea, cât are România acum, adică 50% din PIB, deja e mult, e zona portocalie spre roșie. Și aceste datorii nu mai pot fi repudiate, acum trebuie să rambursezi. Agențiile de rating te sancționează când ești în astfel de situații, îți degradează ratingul și atunci ajungi să te împrumuți din ce în ce mai scump, pentru că riscul perceput de către creditori, bănci sau oricine altcineva e mare”, afirmă Liviu Deceanu.
Ce ar trebui să înțelegem, însă, e că astfel de planuri, precum cel prezentat de Guvern și asupra căruia nu s-au pronunțat încă oficialii de la Bruxelles, se bat cap în cap cu cele prezentate în țară.
Într-un an electoral, mai ales, jocul la două capete, adică angajamente mari în afară și un discurs diferit în țară, e preferat de mai toți politicienii aflați în goana după voturi.
Planul de reforme fiscale, care a fost trimis Comisiei Europene, se bate cap în cap cu cu bombasticele programe de guvernare prezentate de partidele din coaliția de guvernare, PSD și PNL, adică promisiunile cu care speră să fie aleși.
Și în aceste documente gândite pentru alegători nu e deloc greu să-ți dai seama că sunt menționate măsuri populiste și, mai ales, costisitoare.
Sunt planuri care, suprapuse, nu doar că dau cu minus, dar din ele rezultă o ecuație imposibil de rezolvat.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
