Recomandările Panorama

De la „războiul like-urilor” la cimitirul de piane și zgomotul care ne bruiază deciziile, șase cărți de citit până trece vara

Computer Hope Guy
Foto: Shutterstock

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

În plină vacanță de vară și cu gândul la cititorii care au fugit în concediu fără să apuce să-și caute o carte de pus în valiză sau încărcat în e-book reader, jurnaliștii Panorama au întocmit o listă de recomandări pentru toate gusturile, curiozitățile și nișele. După cum veți vedea, în redacția noastră se citește la fel cum se și scrie: foarte divers, numai interesant, deștept și bun să fie. De la beletristică la non-ficțiune, cărți mai vechi și mai noi, iată șase cărți care ne-au plăcut nouă în ultima vreme și pe care vi le recomandăm și vouă.

Dacă vreți să întoarceți favoarea, așteptăm și noi recomandări, pe care ni le puteți lăsa pe e-mail sau într-un mesaj, pe pagina noastră de Facebook, iar noi le vom da mai departe.

The Divide. A Brief Guide to Global Inequality and its Solutions (2017), de Jason Hickel

Timp de mai multe decenii, am acceptat fără dubii ideea că dezvoltarea la nivel global funcționează, că țările sărace le ajung din urmă pe cele bogate și că nivelul sărăciei e într-o scădere continuă. E, totuși, adevărat?

Antropologul Jason Hickel, profesor asociat la London School of Economics, arată cum, din 1960, inegalitatea dintre nordul global și sudul global (termeni folosiți pentru a descrie țările dezvoltate din emisfera nordică, respectiv pe cele sărace sau în curs de dezvoltare, care sunt în emisfera sudică) s-a triplat, iar astăzi aproape 4,3 miliarde de oameni trăiesc cu mai puțin de cinci dolari pe zi. Aici s-a ajuns, spune el, pentru că țările sărace sunt integrate în sistemul economic global într-un mod dezavantajos pentru ele. (Vlad Dumitrescu)

Cimitirul de piane (2010), de José Luís Peixoto

În 1912, în timpul Jocurilor Olimpice de la Stockholm, maratonistul portughez Francisco Lázaro a decedat în timpul probei, după ce se dăduse pe corp cu ceară pentru a se proteja de soare. Aceasta i-a împiedicat însă organismul să transpire, iar atletul a murit de deshidratare.

De la această întâmplare pornește Peixoto când își țese ficțiunea, o cronică a unei familii fictive a lui Lázaro, deținătorii unui atelier de tâmplărie dintr-unul din cartierele muncitorești ale Lisabonei. Scriitorul se joacă cu perspectivele și cu planurile în acest roman tandru și totodată violent, în care sunt două voci: maratonistul însuși, chiar din timpul alergării la olimpiadă, și tatăl său.

Peixoto construiește o lume ca o visare, în care scenele sunt inundate adesea de lumina soarelui, în care îți permiți să te pierzi printre personaje, pentru că timpul nu e liniar, cronologia nici nu există de altfel. E un colaj al generațiilor, după cum spunea chiar scriitorul la un moment dat, un colaj de o frumusețe stranie. (Dana Mischie)

Paved Paradise: How Parking Explains the World (2023), de Henry Grabar

E o carte fascinantă și originală, care nu e anti-mașini, dar care explică viața urbană prin folosofiile și politicile din jurul parcărilor, locul în care mașinile americanilor petrec, în medie, 97% din timp – volumul atinge totul de la tarife, locuri, reguli și până la jungla bordurilor și a colțurilor de stradă. E și foarte multă psihologie în această cartem pentru că Graber intră în bunul, frumosul (sau amuzantul) și urâtul din comportamentele noastre urbane, șoferi sau pasageri în căutarea acelui dreptunghi care, după vreo 20 de minute, pare capabil să ne adape cu apă vie.

„Cartea e, măcar parțial, povestea modurilor în care ne-am distrus orașele în căutarea unui loc de parcare; e despre oamenii care au făcut asta, de la cei care au construit mall-uri, la mafioți, polițiști și politicieni, magnații garajelor și grupurile civice. Dar este și povestea celor care au început să repare răul și duc o luptă deloc populară de a mai coborî parcarea din piramida nevoilor americanilor, pentru a recâștiga ce ni s-a luat”, scrie Graber, jurnalist care scrie în revista americană Slate.

O recomand nu pentru că v-ați pregăti pentru un roadtrip pe Route 66, ci pentru că foarte multe din lecțiile și studiile de caz din această carte sunt utile și aici, lângă noi.

Dacă nu aveți răbdare să vină următoarele zile libere, ca să aveți timp să o citiți, am rezumat cartea în două minute, aici. (Alina Mărculescu Matiș)

Noise. Un defect al judecății umane (2021), de Daniel Kahneman, Olivier Sibony și Cass R. Sunstein

Luăm cu toții mereu aceleași decizii în situații similare? Daniel Kahneman, psiholog și laureat al Premiului Nobel pentru Economie, împreună cu Olivier Sibony, profesor de strategie și politica afacerilor la HEC Paris, și Cass R. Sunstein, profesor la Harvard, spun că nu.

Și atunci de ce doi judecători dau sentințe diferite pentru aceeași infracțiune și de ce doi doctori dau diagnostice diferite pentru același tip de boală? De ce uneori luăm decizii diferite atunci când primim aplicații similare pentru un job și de ce, atunci când suni în call center, problema se rezolvă în funcție de buna dispoziție a celui care răspunde la telefon?

Cei trei autori susțin că acolo unde un proces implică judecata umană, apare și zgomotul, definit ca erori de judecată, bias-uri cognitive care ne bruiază deciziile. Ei au observat că judecătorii dau sentințe mai dure în zilele de luni, dar mai blânde dacă echipa favorită a câștigat meciul cu o seară înainte. De cele mai multe ori, nici nu ne dăm seama de aceste zgomote care ne afectează deciziile, la scară mai mică sau mai mare. „Oriunde este implicată judecata, există și zgomot”, spune Kahnemann. „Și se întâmplă mai des decât credeți”.

Iar acest zgomot care ne afectează deciziile costă – bani, dar și destine, căci el poate schimba chiar cursul unor vieți. Cei trei cercetători vin și cu niște soluții: standardizare și cât mai multe proceduri – check-list-uri – în momentul în care trebuie luată o decizie, pentru a reduce parțial eventualele erori ale judecății individuale. Ei sunt de părere că o judecată bazată tot pe intuiție, dar după analizarea mai multor elemente, „este adesea mai validă decât una făcută la început”. (Cristina Dobreanu)

LikeWar: The Weaponization of Social Media (2018), de P.W.Singer și Emerson T. Brooking

Doi experți în apărare și securitate, care au lucrat cu armata și serviciile secrete din SUA, îți oferă o incursiune sistematizată și plină de exemple concrete, bazate pe ani de cercetări și interviuri, despre cum platformele de social media au ajuns să fie folosite ca arme de război.

„Războiul like-urilor” te poartă printre tacticile online ale jihadiștilor din ISIS, care se foloseau de social media pentru a-și aduna recruți și a-și populariza propaganda, folosind tehnici de Hollywood și showbiz occidental, la fel ca și armatele regulate care au dus războaie recente (războiul din Ucraina ar fi fost un studiu de caz superb, dar nu devenise încă realitate), până la „troll”-ii care au putut influența voturile la alegeri, de la explozia lui Donald Trump în online până la metodele folosite de China pentru a-și controla populația.

În anul în care inteligența artificială a scos primele urlete ale copilăriei în lumea largă, provocând spaime și speranțe deopotrivă, e de folos să realizăm cât de mult s-a transformat „internetul” unde ne petrecem zi de zi. Și că am ajuns să navigăm printr-un câmp de luptă pentru convingerile, voturile sau credințele noastre.

Cei doi experți au cinci concluzii care pot părea simpliste, dar au implicații imense:

  1. internetul a ieșit din epoca adolescenței;
  2. a devenit un câmp de luptă;
  3. asta schimbă modul în care se poartă conflictele armate;
  4. bătălia aceasta în online schimbă înțelesul „războiului”;
  5. cu toții facem parte din acest război mutat pe câmpul de bătaie online.

(Andrei Luca Popescu)

Pacienta tăcută (2019), de Alex Michaelides

Un thriller numai bun de citit în vacanță. Este povestea Aliciei Breneson, o pictoriță renumită, căsătorită cu un fotograf de modă, care pare că are totul – casa perfectă, căsnicia perfectă, viața perfectă. Însă totul se schimbă în momentul în care Alicia își ucide soțul și refuză să mai vorbească, fiind internată într-o facilitate destinată persoanelor cu probleme psihice.

Cazul său, care ajunge să fie mediatizat intens, îi stârnește interesul psihoterapeutului Theo Faber, care face tot ce este posibil să lucreze cu Alicia pentru a-și da seama de motivele care au redus-o la tăcere după tragedie. O carte plină de suspans, cu răsturnări de situație, pe care pur și simplu nu o poți lăsa din mână. (Claudia Spridon-Drăgodan)


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.



Urmărește subiectul
Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    6
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x