Iminența recesiunii, cum se regrupează marii consumatori de gaze rusești și retragerea Chinei către adăpost

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informație pe toate canalele cu privire la războiul pornit de Rusia în Ucraina, Panorama selectează zilnic câteva dintre ideile esențiale, pentru a înțelege cum stau lucrurile. Sunt povești care ne dau indicii cu privire la ce să ne așteptăm nu doar în Ucraina și în statul agresor, Rusia, ci și în restul lumii.

Astăzi, vorbim despre perspectivele economice tot mai sumbre la nivel mondial, cu accent pe o potențială recesiune în Germania, strategiile Uniunii Europene pentru a-și asigura necesarul de gaze naturale și o decizie fără precedent a Chinei.

Iată cum arată Panorama războiului, la finalul zilei de 14 aprilie 2022:

Statisticile încep să reflecte consecințele economice ale războiului din Ucraina

Fondul Monetar Internațional (FMI) a anunțat joi (14 aprilie) că va revizui în scădere estimările privind evoluția economică pentru 143 de țări ale căror Produs Intern Brut cumulat reprezintă 86% din economia mondială. Principalul motiv indicat de Kristalina Georgieva, directorul FMI, pentru prognoza mult mai sumbră față de cea anterioară, publicată la sfârșitul anului trecut, este războiul declanșat de Rusia în Ucraina. 

Totodată, a arătat șefa FMI, instituția va revizui în creștere și prognoza privind rata inflației, principalele scumpiri așteptate fiind în sectorul agro-alimentar, energie și materii prime. „Chiar dacă unii exportatori de materii prime se bucură de perspective mai senine în contextul creșterilor de prețuri, acestea vor fi contrabalansate cu ușurință de evoluțiile sub așteptări ale economiilor în multe țări. În ceea ce-i privește pe cei loviți cel mai dur, vor exista «pierderi economice catastrofale în Ucraina și o contracție severă în Rusia», a adăugat Georgieva”, arată FT. 

Raportul FMI va fi publicat săptămâna viitoare, când vor începe să fie publicate și rapoartele financiare ale companiilor pentru primul trimestru al acestui an. „Companiile vor raporta, la nivel mondial, pierderi de zeci de miliarde de dolari din operațiunilor lor din Rusia, în contextul în care se luptă cu impactul vânzărilor de acțiuni, închideri și sancțiuni”, scrie „The Wall Street Journal”. 

Cotidianul american „The New York Times” face și o trecere în revistă a provizioanelor anunțate deja de câteva mari companii pentru a atenua impactul pierderilor: 

• Ericsson, gigantul telecom suedez, estimează pierderi de 95 de milioane de dolari
• Nokia, companie de telecomunicații finlandeză, se așteaptă la pierderi de 109 milioane de dolari
• Compania petrolieră Shell a anunțat că va înregistra pierderi de 4-5 miliarde de dolari ca urmare a renunțării la operațiunile din Rusia
• Grupul bancar Bank of New York Mellon din SUA prognozează pierderi de până la 200 de milioane de dolari
• Gigantul JP Morgan a anunțat, într-o scrisoare trimisă acționarilor, că ar putea pierde până la un miliard de dolari „în timp” din cauza expunerii din Rusia
• Grupul bancar francez Societe Generale a calculat, până acum, pierderi de 3,3 miliarde de dolari ca urmare a vânzării precipitate a participației pe care o deținea în cadrul băncii rusești Rosbank
• Producătorul suedez de autoturisme Volvo a anunțat că se așteaptă la pierderi în valoare de 423 milioane de dolari după suspendarea „vânzărilor, operațiunilor service și producției” din Rusia

Însă cea mai dură lovitură economică în afara granițelor rusești o va încasa, fără îndoială, Germania. Creșterea Produsului Brut Intern (PIB) al Germaniei va fi de 2,7% în acest an, estimează un raport publicat miercuri sub egida Ministerului Economiei de la Berlin. Deși în scădere semnificativă față de prognozele anterioare, chiar și acest nivel de creștere reprezintă un scenariu optimist.

În cazul în care s-ar impune un embargo total asupra gazelor rusești, iar Germania nu ar mai putea cumpăra deloc de la Gazprom, atunci evoluția PIB ar fi de doar 1,9% față de 2021. Iar asta având în vedere că, de asemenea, 2021 și 2020 au fost ani cu evoluții mult mai slabe ale economiei germane, în contextul pandemiei Covid-19. Apoi, 2023 va aduce o contracție a PIB în același scenariu al embargoului total asupra gazelor rusești, în contextul în care Germania și-ar epuiza până atunci stocurile de gaze din depozite și ar urma să cumpere din alte surse întregul său consum de gaze naturale, continuă raportul. 

Italia vrea să înlocuiască Gazprom cu gaze din Algeria

Algeria va deveni principalul furnizor de gaze naturale al Italiei, a patra economie din Uniunea Europeană după valoarea Produsului Intern Brut. Un client important al Rusiei, Italia a anunțat în urmă cu două săptămâni că renunță la opoziția pe care o făcea, în primele săptămâni de război, față de posibilitatea impunerii unui embargo pentru gazele rusești.

De atunci, premierul Mario Draghi a anunțat că a încheiat un acord bilateral cu Algeria pentru a încerca să acopere de aici o parte din necesarul de gaze. Anual, Italia importa aproximativ 40% din consumul său total de gaze naturale de la ruși. 

Aceeași publicație continuă acoperirea celui mai arzător subiect al momentului pentru economia europeană – gazele naturale – cu două analize ample despre consecințele acestui context fără precedent în UE. 

În materialul „Cartelul UE care cumpără gaze: cinci motive pentru care va fi dezordonat”, jurnaliștii „Politico” trec în revistă marile motive pentru care UE nu a reușit, până acum, să cumpere gaze în regim sindicalizat. Deși ideea a fost rostogolită constant în ultimii ani, statele comunitare nu au reușit nici măcar să negocieze în bloc cu Gazprom pentru a obține, astfel, prețuri mai avantajoase datorită cantităților en-gros. 

Așadar, scrie „Politico”, principalele piedici în înființarea și funcționarea unui astfel de „cartel”, care ar urma să cumpere în comun gaze (fie ele lichefiate, de la americani, fie naturale de la furnizori africani, din Orientul Mijlociu sau de la asiatici) sunt lipsa de unitate la nivel comunitar, lipsa voinței politice, reglementările antitrust din UE care interzic astfel de practici, rețelele de distribuție și prețul mult mai ridicat față de ceea ce sunt obișnuiți europenii să plătească acum. 

Apoi, „Politico” privește către provocările cu care se confruntă deja sectorul energiei regenerabile. În ciuda optimismului resimțit de sector atunci când am auzit liderii europeni anunțând sancțiuni pentru Rusia și căutând alternative energetice, energia verde se confruntă acum cu realitatea seacă: toate capitalele europene sunt concentrate strict pe a-și asigura noi furnizori de gaze naturale și petrol, fiind în expectativă față de un embargo pentru hidrocarburile rusești. 

„Soluțiile pe termen scurt pentru ruperea lanțului de aprovizionare, cauzată de invazia rusească, riscă să submineze ambițiile verzi”, arată jurnaliștii străini. Mai mult, arată experții citați de aceștia, odată ce UE își va soluționa această problemă stringentă, costurile mai ridicate pentru gazele naturale cumpărate de la alți furnizori în afară de Gazprom o vor face, de fapt, captiva acestor noi contracte: investițiile în dezvoltarea resurselor regenerabile vor scădea, perpetuând astfel dependența Europei de surse de energie care nu-i aparțin. 

China își cheamă acasă gigantul energetic, de teamă să nu fie confiscat în Vest

China National Offshore Oil Corporation (CNOOC), a treia companie energetică ca mărime a Chinei, dar singura gândită exclusiv ca vehicul pentru exploatări internaționale, va renunța la toate operațiunile din Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și Canada. 

Mișcarea vine pe fondul îngrijorării Beijingului față de sancțiunile impuse de Occident asupra Rusiei și a companiilor rusești, anunță agenția de știri Reuters. 

Relațiile sino-occidentale s-au deteriorat drastic în ultimele săptămâni,  ca urmare a refuzului Beijingului de a condamna invazia rusească din Ucraina. 

Totodată, atât SUA cât și UE au anunțat săptămâna trecută că ar putea aplica astfel de sancțiuni și Chinei, dacă statul chinez va încerca să ajute Moscova să eludeze embargourile cu care se confruntă. 

Retragerea CNOOC va fi însă resimțită și în Vest. Producția companiei chineze în perimetrele pe care le exploata aici ajungea și la 220.000 de barili echivalent petrol. Comparativ, producția totală înregistrată în SUA în 2020 (cele mai recente date disponibile) s-a ridicat la 32,7 milioane de barili echivalent petrol.