Europa vs Rusia. Ce mai poate urma în saga sancțiunilor: „Ar însemna un război comercial global”

Sancțiunile occidentale împotriva Rusiei nu au oprit războiul, dar, oficial, nici nu e acesta scopul. Pentru că nu ar fi realist. „Sancțiunile au drept obiectiv slăbirea capacității Rusiei de a finanța războiul și vizează în mod specific elita politică, militară și economică responsabilă de invazie”, e linia oficială a Bruxelles-ului.

Fără ele, în schimb, situația de pe câmpul de luptă ar fi fost cu totul alta, cred experții. Din păcate, la fel ca războiul în sine, și războiul sancțiunilor e tot de lungă durată. Și dacă ne gândim că mare parte din economia rusă e alimentată de banii din exporturile de energie și că cele mai dure sancțiuni din acest domeniu urmează să-și facă simțite efectele, greul abia începe pentru alimentarea mașinăriei de război asmuțite de Putin asupra țării vecine.

Citește și:

Ce am obținut până acum cu sancțiunile împotriva Rusiei

Un an mai târziu, ce s-a ales de exodul brandurilor străine din Rusia?

3 mari mize pentru viitorul conflictului din Ucraina

Funcționează sau nu sancțiunile rusești? Ce ne spune istoria

Sancțiunile de până acum, explicate pe scurt

Sunt sancțiuni comerciale, sub formă de restricții la importuri sau exporturi, cele mai importante două categorii fiind interzicerea exporturilor de tehnologii către Rusia (semiconductori, produse software, piese de schimb etc.) și restricțiile pe importurile energetice, deși aici lista de excepții, plafoane, termene și condiții e lungă și amețitoare (o explică UE aici).

Lista la zi a sancțiunilor UE ca răspuns la invadarea Ucrainei de către Rusia e prezentată mai jos, în limba engleză. Click pe imagine pentru a mări. O versiune anterioară, în limba română, poate fi consultată aici. Sursa: Consiliul UE 

Până la jumătate din rezervele internaționale ale Rusiei (estimate la 643 de miliarde de dolari la începutul războiului) sunt înghețate. Măsura i-a luat Băncii Naționale a Rusiei o sursă prin care stabiliza moneda. În paralel, se estimează că Banca Rusiei a mai pierdut aproape 100 de miliarde de dolari din rezerve, din alte motive decât sancțiunile, potrivit Bruegel, think-tank economic de la Bruxelles. 

Peste 200 de entități (bănci, partide, grupuri de propagandă media, grupuri paramilitare etc.) sunt și ele pe lista sancțiunilor.

Într-o cleptocrație, cum e descris regimul rus (mai multe, aici), s-a considerat că toate sancțiunile comerciale, financiar-bancare, militare ori din domeniul transporturilor nu pot să nu fie dublate și de sancțiuni individuale, care să lovească direct în oligarhii și elitele pe care se sprijină Kremlinul. Aflați cum arată cercul lui Putin din acest material interactiv Panorama. 

De la însuși Vladimir Putin, până la miniștri, deputați, oameni de afaceri sau oligarhi ca Roman Abramovici (am explicat aici complicata lui relație cu președintele rus), aproape 1.500 de persoane sunt vizate acum de sancțiuni individuale. Ele înseamnă, de regulă, interdicții de călătorie și/sau înghețarea activelor din conturi.

Totalul include și sancțiunile individuale de la anexarea Crimeei încoace, adică din 2014, nu strict pe cele impuse după războiul total declanșat anul trecut. Dar, după cum știm deja, banii cumpără soluții, fie și la sancțiunile străine. 

Ce opțiuni reale mai are UE pentru a pedepsi Rusia?

În perioada următoare, nu o să mai vedem sancțiuni noi majore, crede Tana Foarfă, expertă în afaceri europene, de la Europuls.

• Sancțiuni secundare și declanșarea unui război comercial global

Următoarea bornă majoră și nouă ar fi sancțiunile secundare, către companii sau țări terțe care nu respectă sancțiunile europenilor și cooperează cu Rusia, contrar acestor sancțiuni. E o armă puternică, dar riscantă, ce mai poate fi pusă pe masă de către occidentali, arată Andreas Umland, analist specializat în dosarul ucrainean, de la Stockholm Centre for Eastern European Studies:

Ucrainenii fac de multă vreme lobby pentru sancțiuni secundare, ba chiar pun periodic pe tapet și complicata problemă a confiscării activelor rușilor înghețate în Occident, pentru a folosi banii la reconstrucția Ucrainei. 

Dacă tragem linie, vedem că în acest moment există o coaliție internațională de sancțiuni din care fac parte, potrivit numărătorii de la Washington, 38 de țări. Dar mai există și jumătate de lume (cu China și India în frunte) care a luat repede locul Vestului și s-a pus la făcut afaceri cu Rusia. 

• Monitorizarea implementării și a „băieților deștepți” care ocolesc sancțiunile

Deocamdată, accentul se va muta pe implementarea măsurilor impuse deja. România se numără printre țările care au cerut să se creeze un organism care să monitorizeze cum se aplică și respectă sancțiunile. 

„(Sancțiunile, n.r.) sunt ocolite la scară largă. Avem o capacitate prea mică, la nivelul UE, de a analiza, coordona și promova noi sancțiuni”, a explicat ministrul olandez de Externe, Wopke Hoekstra, planul de a avea un birou european pentru sancțiuni. Una dintre măsurile pe care le-ar cere un astfel de organism nou ar fi să oblige companiile europene să includă în contractele lor clauze privind destinatarul final al produselor lor, pentru ca ele să nu ajungă să alimenteze, prin interpuși, mașinăria rusă de război.

Pe lângă România, propunerea, care a fost înaintată de Olanda, a fost semnată de Belgia, Cehia, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Letonia, Lituania și Spania, potrivit unui document văzut de Euractiv. Ideea nu a fost primită însă cu prea mult entuziasm la Bruxelles și a fost băgată la sertar pentru moment.

• Mai ușor cu veto-ul pe scări. Și cu excepțiile la sancțiuni

Cum al zecelea pachet de sancțiuni, care trebuia aprobat până pe 24 februarie, când s-a făcut anul de război, a întârziat, a reapărut discuția despre spinoasa condiție de unanimitate care blochează sau diluează deciziile la nivelul țărilor UE. Ne amintim că și România ar vrea pe de-o parte să se ridice unanimitatea, pentru că astfel am intra și noi în Schengen. Dar în același timp, dacă nu mai e atât de mare nevoie de votul nostru și recunoscând că suntem slabi negociatori în plan european, România și-ar pierde un avantaj în fața unor țări mai experimentate și mai abile în a-și promova interesele pe agenda europeană.

Așa că, și în cazul sancțiunilor, aceasta e o discuție mai mult de dragul discuției, pentru că și renunțarea la unanimitate trebuie luată, firește, în unanimitate. Or, un „Gică contra” cum a devenit Ungaria nu va vrea să renunțe la puterea votului său. Cert e că, de acum încolo, faptul că voturile pe sancțiuni nu se iau cu majoritate calificată se va dovedi tot mai problematic pentru regimul de măsuri contra Rusiei. 

„După un an, ar trebui să fie clar că avem nevoie de un nou regulament pentru votul pe marginea sancțiunilor. Dată fiind experiența de până acum, a venit momentul să decidem scoaterea unanimității”, a cerut și germanul Manfred Weber, liderul Partidului Popularilor Europeni, citat de Politico. Un mesaj transmis mai mult de dragul colegilor de la Berlin, criticat de mulți pentru șovăiala persistentă de care dă dovadă în răspunsul la acest război.