Rezistența de oțel din Mariupol, dilema armamentului greu pentru Ucraina și cum se strânge lanțul în jurul economiei ruse

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informație pe toate canalele cu privire la războiul pornit de Rusia în Ucraina, Panorama selectează zilnic câteva dintre ideile esențiale, pentru a înțelege cum stau lucrurile. Sunt povești care ne dau indicii cu privire la ce să ne așteptăm nu doar în Ucraina și în statul agresor, Rusia, ci și în restul lumii.

Astăzi, vorbim despre importanța pe care o are uzina de oțel Azovstal din Mariupol pentru rezistența orașului, precum și a Ucrainei; analizăm dilema trimiterii de armament greu în Ucraina și în ce măsură ar echivala așa ceva cu o declarație de război din partea NATO. În fine, vedem de ce abia de acum vor începe să se resimtă efectele sancțiunilor occidentale în economia reală rusească.

Iată cum arată Panorama războiului, la finalul zilei de 19 aprilie 2022:

O fabrică de oțel devenită simbolul rezistenței ucrainene

După aproape două luni de război și pe măsură ce rușii și-au intensificat ofensiva asupra Mariupolului, unul dintre ultimele puncte strategice urbane necucerite de ruși în regiunea Donețk, fabrica de oțel Azovstal a devenit ultima fortăreață a ucrainenilor de aici. Este, totodată, și un simbol al rezistenței impresionante din orașul-port în care s-au dat unele dintre cele mai dure lupte ale conflictului.

Asta pentru că uzina s-a transformat în adăpost pentru circa o mie de persoane, în timpul asediului rusesc. 

Cu mult timp înainte ca Azovstal să devină un element central al apărării ucrainene, fabrica de oțel juca un rol important în economia orașului-port la Marea Azov. Fiind una dintre cele mai mari uzine siderurgice din Europa, cu o capacitate de producție de peste patru milioane de tone de oțel brut pe an, Azovstal oferea un mijloc de trai pentru zeci de mii de oameni. 

Într-un material intitulat „Cum a devenit o uzină siderurgică din Mariupol un sprijin pentru rezistența orașului”, jurnaliștii de la Washington Post trasează istoria conglomeratului, reconstruit după ocuparea nazistă a Mariupolului din 1942-1943. Astăzi, Azovstal se întinde pe 11 kilometri pătrați aproape de malul mării. „Un oraș sub oraș”, după cum este descris de separatiștii pro-ruși din așa-zisa Republică Populară Donețk. 

Azovstal nu e pentru prima oară simbol al rezistenței din Mariupol. În 2014, muncitorii de la uzină au organizat recucerirea Mariupolului de la forțele separatiste pro-ruse. Un gest considerat surprinzător la acea vreme pentru un oraș care vota adesea cu politicieni pro-moscoviți și unde se vorbește limba rusă. 

Nici proprietarul conglomeratului nu este departe de controverse. Rinat Ahmetov, cel mai bogat ucrainean, a fost deputat în parlament din partea Partidului Regiunilor, pro-Moscova, și a fost acuzat de legături cu lumea interlopă. În 2014, însă, s-a întors împotriva separatiștilor și a  refuzat să sprijine invazia rusă, în ciuda antipatiei sale pentru președintele Zelenski.

Căderea Azovstal, și prin urmare a Mariupolului, este extrem de importantă pentru forțele rusești, mai ales după ce nu au reușit să cucerească Kievul și s-au regrupat în zona de est a țării. Dacă Mariupolul ar ajunge în mâinile armatei ruse, atunci Moscova ar putea reuși să creeze o legătură pe uscat între Rusia și Crimeea, regiunea pe care a anexat-o ilegal în 2014.  

Dacă vreți să citiți mai multe despre rezistența ucraineană din Mariupol și rolul jucat de Azovstal, găsiți aici analiza din Washington Post.

Armament greu pentru Ucraina nu înseamnă intrarea NATO în război

Pentru războiul din Ucraina, scenariul cel mai des vehiculat indică o repetare a situației din Siria. Adică războiul va fi unul de durată. Regruparea trupelor rusești în Donbas nu înseamnă că Putin a renunțat de tot la o versiune a planurilor sale de cucerire a Ucrainei.

Faptul că a atacat pe mai multe fronturi, făcând greu de obținut superioritatea pe teren și de menținut liniile de aprovizionare, a reprezentat o eroare tactică majoră a Rusiei în prima fază a războiului. Donbasul, în schimb, este mult mai bine conectat de Rusia, iar existența republicilor-tampon, recunoscute și controlate de Kremlin, crește șansele de victorie ale armatei ruse, arată o analiză a European Council on Foreign Relations (ECFR).

În acest context și mai ales după toate atrocitățile comise de soldații ruși asupra civililor în Ucraina, Occidentul este pus în fața unei decizii care până acum s-a dovedit a fi complicată: înarmează și mai mult Ucraina sau nu?

Temerea principală este că, în momentul în care un stat NATO ar trimite artilerie grea în Ucraina, acest lucru ar putea fi perceput ca o declarație de război de către Rusia și ar atrage NATO în conflictul din estul Europei. 

O analiză din The Economist, intitulată „Trimiterea de armament greu Ucrainei nu înseamnă că NATO este în război cu Rusia”, ne sugerează răspunsul la dilema occidentală și ne amintește că istoria ne arată că astfel de îngrijorări nu își au rostul.

Jurnaliștii revistei britanice dau exemplu oferta trimiterii de avioane MiG-29 (Slovacia e cel mai recent exemplu de stat NATO care s-a arătat dornic să trimită astfel de avioane în Ucraina, mai ales că piloții ucraineni știu să le folosească).

Făcând un pas înapoi în istorie, în timpul războiului din Vietnam, zeci de avioane americane au fost doborâte de avioane de vânătoare ale Vietnamului de Nord, furnizate de Uniunea Sovietică. Pe lângă avioane, Vietnamul de Nord a primit un număr mare de tancuri, rachete și piese de artilerie de la sovietici și chinezi și le-a folosit pentru a ucide mii de soldați americani. Ambele părți se temeau că acest război prin intermediari (proxy war) ar putea escalada într-un conflict direct între puterile nucleare. Cu toate acestea, nu am văzut asta.

Războiul din Ucraina prezintă o situație similară, dar rolurile s-au inversat, scrie The Economist. De data aceasta, Rusia este cea care luptă împotriva unui stat mai mic, ale cărui forțe sunt echipate și antrenate de America și aliații săi din NATO. De aceea, Rusia a avertizat NATO că ar putea lovi țările care aprovizionează sau ajută forțele ucrainene și chiar a lăsat să se înțeleagă că ar putea folosi arme nucleare. Analiștii de drept internațional atrag atenția că furnizarea de arme unui alt stat nu este echivalentul unei declarații de război.

Dacă vreți să citiți mai multe despre cât de mult poate influenta furnizarea de armament greu riscul de a avea un conflict direct, puteți citi aici analiza The Economist.

Economia reală a Rusiei va scârțâi în curând din cauza sancțiunilor

Valul de sancțiuni fără precedent care a lovit Rusia de la începutul războiului în Ucraina pare că începe să își facă simțite efectele.

Cu toate că Putin susține că economia Rusiei este încă stabilă în ciuda loviturilor din partea puterilor occidentale, analiștii internaționali au previziuni mai sumbre. Și nu doar ei, de această dată. Șefa Băncii Centrale din Rusia, Elvira Nabiullina, a avertizat că, deși în prima fază efectele sancțiunilor s-au resimțit mai ales pe piețele financiare, acum vor începe să afecteze sectoare întregi ale economiei. La rândul lui, primarul Moscovei a estimat că 200.000 de joburi riscă să dispară doar în capitala Rusiei.

Într-o analiză New York Times cu titlul „Evaluările sumbre ale economiei rusești se bat cap în cap cu afirmațiile optimiste ale lui Putin”, vedem cum, în ciuda dovezilor și a avertismentelor specialiștilor, Putin este convins că sancțiunile occidentale au eșuat și că economia Rusiei este suficient de robustă ca să le reziste. 

De pildă, șefa Băncii Centrale ruse a explicat că „practic fiecare produs” fabricat în Rusia se bazează pe componente importate. Deocamdată, fabricile ar putea să se folosească de stocurile existente. Din cauza restricțiilor occidentale, companiile rusește vor fi însă forțate să își schimbe lanțurile de aprovizionare sau să înceapă să își producă propriile componente. Doar că regândirea lanțurilor de producție ar putea dura și ani de zile.

În filmul paralel din Rusia, Putin a recunoscut că economia se confruntă cu problema inflației și a cerut ca salariile și pensiile angajaților la stat să fie indexate cu inflația. Bugetarii sunt principala categorie de votanți pentru Putin. Mai mult, primarul Moscovei a pregătit un pachet financiar de ajutor pentru cei care își pierd locurile de muncă din cauza retragerii companiilor occidentale.

Totuși, în opinia liderului de la Kremlin, „strategia unui blitzkrieg economic a eșuat”. În plus, spune liderul rus, statele occidentale se confruntă cu o criză și mai mare – nu doar cu inflație, ci și cu scăderea standardului de viață.

Dincolo de războiul care se duce pe teren și de războiul declarațiilor, Putin a declanșat, de fapt, „primul război economic mondial”, ale cărui reguli nu sunt cunoscute, ceea ce înseamnă că este posibil să vedem multe victime colaterale și adesea impredictibile, scrie Antonia Colibășanu, chief operating officer la Geopolitical Futures, într-o opinie pentru Market Watch.

Dacă vreți să citiți mai multe despre cum se vor resimți sancțiunile Occidentului asupra Rusiei, găsiți aici analiza din The New York Times.