Lecții după șase luni de război, asasinatul care poate amenința regimul Putin și de ce s-a prăbușit prețul cerealelor
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informații pe toate canalele despre războiul din Ucraina, Panorama selectează și explică trei dintre principalele subiecte din săptămâna 22-26 august.
6 luni mai târziu: Bătălia pentru Kiev, un puzzle descifrat piesă cu piesă
„A început” – au fost primele cuvinte pe care le-a auzit președintele Volodimir Zelenski de la ministrul său de Interne, Denis Monastirski, pe 24 februarie, data la care pacea europeană a fost spulberată.
În săptămâna care tocmai s-a încheiat, s-au împlinit șase luni de când Rusia a invadat Ucraina, un război care a însemnat crime în masă, zeci de mii de morți, milioane de oameni fugiți din țară și cutremure economice și politice la nivel global.
Șase luni de când Europa și-a deschis ușile în fața valului de refugiați ucraineni. ONU estimează că, în acest moment, sunt aproape 7 milioane de refugiați ucraineni împrăștiați pe restul continentului.
Comemorarea a venit și în contextul în care temerile legate de un dezastru nuclear au sporit considerabil. Și, totodată, mai înseamnă șase luni de când Ucraina rezistă în fața agresiunii.
Cu această ocazie Washington Post pune cap la cap, într-un amplu material, intitulat „Bătălia pentru Kiev: Valorile ucrainene și gafele rusești s-au combinat pentru a salva capitala”, evenimentele care s-au petrecut încă de la primele ore ale lui 24 februarie. Foarte util, articolul face un pas înapoi și analizează importanța rezistenței Kievului, fără de care conflictul ar fi luat probabil o cu totul altă turnură.
În ciuda problemelor apărute în planificarea de război a Rusiei, care s-ar fi așteptat ca orașul să fie ușor de cucerit, la vremea respectivă, rezultatul bătăliei pentru Kiev era departe de a fi intuit. În urma unor interviuri cu peste o sută de persoane, incluzându-i aici pe președintele Zelenski și pe consilierii săi, comandanți militari ucraineni, voluntari din forțele de apărare, precum și înalți oficiali politici și militari americani și europeni, Washington Post reface, piesă cu piesă, tabloul prin care forțele ucrainene și-au salvat capitala.
Reconstituirea evenimentelor arată că mare parte din elita ucraineană, inclusiv din cadrul forțelor armate, era convinsă că era prea puțin probabil ca ținta inițială a lui Putin să fie Kievul, pentru că un războiul urban ar pune în dificultate chiar și cea mai sofisticată armată.
Deși conducerea politică a Ucrainei a minimalizat probabilitatea și amploarea unei invazii la scară largă, armata ucraineană a luat măsuri esențiale pentru a rezista asaltului inițial al Rusiei. Comandanții au mutat personalul și echipamentele din baze. Au făcut asta uneori în ciuda dubiilor pe care le aveau cu privire la ceea ce urma să se întâmple. Chiar și-au sabotat propria infrastructură – cum a fost cazul barajului de pe râul Irpin. Barajul a fost aruncat în aer de ucraineni, pentru a inunda suburbia Moșciun, care e punct-cheie de acces în Capitală.
Mișcarea a fost importantă în eforturile de a opri avansul rușilor și inspirată, în contextul în care Ucraina nu era dotată cu suficient armament pentru a face față invaziei. Chiar șeful Consiliului Național pentru Securitate și Apărare îl avertiza pe Zelenski, la scurt timp după începutul asediului că un eventual ajutor extern nu va veni imediat:
O piesă deopotrivă importantă în puzzle-ul rezistenței ucrainene, pe care am început să o apreciem încă din primele zile de război, a fost faptul că preșdintele Zelenski a refuzat să plece din Kiev și, ne amintim, a apărut înconjurat de miniștrii săi pe străzile capitalei. „Suntem cu toții aici”, a spus el atunci, dând un mesaj de solidaritate și arătând unitatea guvernului de la Kiev atât civililor ucraineni care au decis să lupte pentru a-și apăra țara, cât și armatei care era deja pe front.
Cum au reușit militarii ucraineni să țină legătura între ei, când comunicațiile speciale erau blocate, de ce se aștepta Moscova ca Vladimir Zelenski să părăsească Ucraina și mai multe detalii de culise despre rezistența Ucrainei pentru a salva Kievul, în articolul din Washington Post, pe care îl puteți citi integral aici.
Care sunt consecințele asasinării Dariei Dughina
Moartea Dariei Dughina a fost, fără îndoială, unul dintre subiectele ultimelor zile, discutat intens nu doar prin prisma violenței, ci și datorită faptului că ea a fost fiica lui Alexandr Dughin, considerat de mulți drept unul dintre ideologii Kremlinului și cel care i-a influențat gândirea lui Vladimir Putin în privința războiului.
Mulți experți contestă, însă, această descriere a importanței lui Dughin. Legăturile lui Alexandr Dughin cu Putin au fost uneori supraevaluate, iar amploarea relației lor directe este cel puțin neclară. Mai e și faptul că Dughin nu deține nicio poziție oficială în cadrul guvernului. Indiferent de relația lor, cert este că decizia liderului de la Kremlin de a invada Ucraina a transformat în realitate idei pe care Dughin le avansa încă din anii ‘90.
Într-un material intitulat „Cum s-a transformat fiica unui filosof eurasianist într-o susținătoare a războiului în anii dinaintea uciderii sale”, publicația independentă Meduza retrasează transformarea Dariei Dughina de la o studentă obișnuită la filosofie, într-o susținătoare vehementă a războiului și a teoriilor conspiraționiste. Daria Dughina a devenit una dintre cele mai apropiate colaboratoare ale tatălui său, fiind considerată expertă pe probleme politice și un comentator popular în Rusia, care a criticat virulent Occidentul, atât la TV, cât și în mediul online, și a salutat invadarea Ucrainei din februarie 2022.
Pe 24 februarie 2022, la câteva ore după ce Rusia a lansat invazia pe scară largă a Ucrainei, Dughina scria că avusese o premoniție cu o seară înainte despre ruși în marș: „Aveam în cap sloganul ‘Să fie imperiu!’, iar imperiul devenise realitate până când m-am trezit”.
Cum era de așteptat, asasinarea fiicei lui Dughin i-a dat ocazia Serviciului federal de Securitate din Rusia să acuze imediat serviciile de spionaj ucrainene. Deși Kievul a negat orice implicare, politicienii ruși și presa pro-Kremlin susțin că a fost un atentat terorist organizat de Ucraina. Asta, în ciuda faptului că asasinatul a fost revendicat de Armata Republicană Națională, o grupare de partizani ruși prea puțin cunoscută. Anunțul revendicării a fost făcut la o zi după moartea Dariei Dughina, de către fostul membru al Dumei de Stat, Ilia Ponomarev. Ponomarev stă acum în Ucraina și spune despre el că este apropiat de această grupare, potrivit unui interviu acordat Meduza.
„Sarcina noastră este să sprijinim orice acțiune care duce la o scindare a elitei”, spune Ponomarev pentru Meduza. „Dacă aceste elite își vor da seama că fie soldații ruși, fie partizanii ruși vor veni după ele, atunci vor acționa”.
În aceeași cheie este descifrat asasinatul Dariei Dughina și de către Marlene Laruelle, directoarea Institutului pentru Studii Europene, Ruse și Eurasiatice de la Universitatea George Washington. Într-un interviu pentru postul de radio public american, NPR, ea subliniază că acest atentat trage un semnal de alarmă că elita Moscovei ar putea să nu mai fie în siguranță în propriul oraș. Or, protecția elitelor care nu se implică în jocurile lui politice e considerată un pilon al supraviețuirii regimului Putin.
În același timp, fiica lui Dughin, prin moartea violentă pe care a avut-o, poate fi transformată în martir nu doar de către cercurile conservatoare, ci și de către regimul de la Kremlin pentru a spori represiunea internă.
Puteți citi aici interviul integral acordat de Ilia Ponomarev, dar și portretul Dariei Dughina, creionat de jurnaliștii de la Meduza.
Paradoxul prăbușirii prețurilor mondiale la cereale și alte produse alimentare de bază
Costul grâului, al altor cereale și al uleiului, produse de bază în alimentația din întreaga lume, a revenit la niveluri care nu au mai fost văzute dinainte de începerea războiului. Ieftinirea a venit în ciuda presiunii inflaționiste și a temerilor că blocarea exporturilor de cereale din cauza războiului ar putea avea drept consecință decimarea stocurilor existente și o criză alimentară globală de proporții.
În Statele Unite, prețurile grâului și porumbului au revenit la nivelul de dinainte de pandemie, iar prețul uleiului de palmier – folosit în multe produse alimentare – a ajuns chiar sub nivelul de dinainte de pandemie.
Acordul prin care Ucraina poate să exporte grâu prin porturile sale de la Marea Neagră poate explica doar o parte din această schimbare, mai ales că a fost semnat la sfârșitul lunii iulie, deci deja după cea mai mare parte a scăderii prețurilor.
Publicația britanică The Economist crede că meritul ar fi mai degrabă al forței exporturilor rusești de grâu. Departamentul american pentru agricultură sugerează că fermele rusești, departe de a fi perturbate de interdicțiile apărute ca urmare a războiului, vor exporta un nivel record de 38 de milioane de tone în 2022-2023, cu aproximativ 2 milioane de tone mai mult decât au reușit în anul precedent. Aici, desigur, ne amintim că ucrainenii îi acuză pe ruși că fură din recolta Ucrainei.
Bucuria scăderii prețurilor este, cel mai probabil, de scurtă durată. The Economist atrage atenția că ieftinirea acestor materii prime nu va fi resimțită și în buzunarele consumatorilor. De asemenea, nimeni nu poate garanta că nu vor crește din nou, mai ales și în condițiile secetei care a lovit Europa în această vară. În plus, prețurile grâului și ale altor cereale au revenit la nivelurile de dinainte de invazie atunci când sunt exprimate în dolari, dar nu și în multe alte monede, mai punctează publicația britanică.
Găsiți mai multe detalii în analiza The Economist.
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
- Europa vs Rusia. Ce mai poate urma în saga sancțiunilor: „Ar însemna un război comercial global”
- Cum a „livrat” Amazon salvarea pentru economia ucraineană, ce au reușit sancțiunile și mica Ucraina din România
- Înghețul din Ucraina, bezna din Moldova și de ce trebuie Putin învins, ca să câștige Rusia
- Cum funcționează sistemul național de plăți din Rusia după excluderea din SWIFT, pericolul șomajului și declinul democrației
- Rezistența de oțel din Mariupol, dilema armamentului greu pentru Ucraina și cum se strânge lanțul în jurul economiei ruse
- Iminența recesiunii, cum se regrupează marii consumatori de gaze rusești și retragerea Chinei către adăpost
- Ororile din Bucea și ziua judecății, prietenii lui Putin câștigă alegeri și riscul unui val de Covid în Ucraina
- Cum ne găsim echilibrul după ce am făcut „punte” între două dezastre istorice
- Războiul din Ucraina, lupta pe poveste și pe istorie
- Conștiința rusă și realitatea, un déjà vu și un elefant la Versailles
- O propunere „din cale-afară de cinică” și obsesia libiană a lui Vladimir Putin
- 5 realități despre aderarea Ucrainei și R. Moldova la UE, dincolo de emoția momentului
- Ucraina-Rusia | Discuții de pace cu arma la tâmplă
- Moment de cotitură în frontul „Vest contra Putin”
- Refugiați | Ucrainenii goniți de război fac escală în România, pe drumul spre Vest
- Scenariul negru în Ucraina. Până unde merge Putin cu războiul?