O propunere „din cale-afară de cinică” și obsesia libiană a lui Vladimir Putin

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informație pe toate canalele cu privire la războiul pornit de Rusia în Ucraina, Panorama selectează zilnic câteva dintre ideile esențiale pentru a înțelege cum stau lucrurile. Sunt povești care ne dau indicii cu privire la ce să ne așteptăm nu doar în Ucraina și în statul agresor, Rusia, ci și în țările noastre, care se confruntă cu riscuri de securitate, val de refugiați și, pe viitor, vor avea de gestionat și efectele sancțiunilor rusești asupra economiilor țărilor care le-au impus.

Astăzi, vorbim despre ceea ce a fost descrisă drept cea mai „absurdă și cinică” propunere a Kremlinului, ne uităm la „singura țară care poate opri Rusia acum” și găsim într-un moment vechi de mai bine de un deceniu un posibil răspuns la întrebarea „ce vrea Vladimir Putin acum în Ucraina?”. 

Iată cum arată Panorama războiului, la finalul zilei de 7 martie 2022:

Capcana umanitară: drumul spre salvare duce în Rusia

A treia rundă de negocieri s-a încheiat, luni seară, în Belarus, fără vreun anunț care să ne dea speranțe. Oficial, știm ce vrea Rusia încă de săptămâna trecută: Ucraina să recunoască Crimeea drept teritoriu rusesc, să-și schimbe Constituția astfel încât să garanteze că nu va adera la NATO și la UE și să recunoască independența republicilor autoproclamate din Donețk și Lugansk, cel mai probabil în granițele regiunilor în care se află (teritoriu mult mai mare decât controlează separatiștii).

Now we are about to start talking to representatives of a country that seriously believes that massive violence against civilians is an argument. Let’s prove them wrong. Do not pay attention to various toxic surnames like Yanukovych, Boyko, Muraev, which the RF foolishly pull… pic.twitter.com/VFPvlH3V9Q

— Михайло Подоляк (@Podolyak_M) March 7, 2022

Joi am putea vedea o întâlnire în Antalya, Turcia, între miniștrii de Externe ai celor două țări, ceea ce ar duce negocierile la un nivel mai ridicat decât s-au desfășurat ele până acum. Discuțiile vin în condițiile în care eforturile repetate de încetare a focului din ultimele zile, pentru a permite evacuarea civililor, nu au rezistat mai mult de câteva ore. 

Unul dintre detaliile negocierilor din acest moment se referă la așa-zisele coridoare umanitare, adică niște culoare prin care civilii să poată fi evacuați din orașele ucrainene atacate de Rusia. 

Un material explicativ util pe tema coridoarelor umanitare, făcut de jurnaliștii britanici de la iNews, găsiți AICI.

Problema de azi e că, în propunerea Kremlinului, coridoarele din Kiev și Harkov, cele două mari orașe sub asediu, duc în Rusia sau în Belarus. Propunerile făcute de ruși au fost contestate vehement, cu dezgust chiar, atât de ucraineni, cât și de guvernele occidentale, inclusiv de Emmanuel Macron, care a avut o nouă discuție cu Vladimir Putin. „Din cale-afară de cinică”, așa a descris și Marea Britanie oferta rusă pentru civilii ucraineni. 

Pentru că, de zile bune, noi, românii, vedem mai ales imagini cu ucrainenii ajunși la granițele noastre, facem un pas înapoi și ne uităm cum arată începutul acestui drum greu făcut de refugiați pentru a ajunge în țara noastră sau în cele învecinate. Acest reportaj BBC ne arată cum se fuge din calea războiului și de ce e atât de importantă discuția despre coridoare umanitare și armistiții pentru evacuarea civililor. Atenție, sunt imagini cu puternic impact emoțional.

Singurul om care îl mai poate opri pe Vladimir Putin

Vicepreședintele american, Kamala Harris, vine săptămâna aceasta la București. Călătoria, programată pentru 9-11 martie, va fi a doua vizită în Europa a numărului doi de la Casa Albă în mai puțin de o lună. Harris a participat și la Conferința de Securitate de la Munchen în februarie, când acest conflict nu se transformase încă într-un război. 

Vizita ei, care va completa turneul din aceste zile al Secretarului de Stat, Antony Blinken (în Republica Moldova, Baltice, Polonia, Belgia și Franța), are ca scop să arate unitatea Aliaților și angajamentul SUA față de securitatea din regiune, a explicat Casa Albă.

Deși vizitele acestea sunt importante ca semnal, adevărul e că există o singură țară care poate opri acum Rusia, iar ea nu e SUA, ci China, scrie reputatul analist american Thomas Friedman, în New York Times. 

Și dacă ne întrebăm, pe bună dreptate, ce ar avea China de câștigat dacă ar rupe prietenia cu Rusia lui Putin, răspunsul analistului american e că ultimele decenii i-au demonstrat Beijingului că are numai de câștigat, economic, dar și politic, când e pace în lume și între marile puteri.

În plus, mai scrie Friedman, vedem acum trei mari arme folosite împotriva lui Vladimir Putin, care ar trebui să-i dea de gândit liderului chinez Xi Jinping. Prima o reprezintă sancțiunile economice fără precedent, despre care Thomas Friedman comentează: „Vladimir, nici nu știi ce urmează” („Vladimir, you haven’t felt the half of it yet.”). A doua armă sunt „sancțiunile individuale” și boicoturile organizate de mediul de business. În fine, cea de-a treia armă e dată de frontul unit și vocea comună a NATO și a aliaților NATO. 

Despre relația dintre China și Rusia și pozițiile de tip „una caldă, alta rece” ale Beijingului, de la începutul războiului, am scris și noi, într-un articol pe care îl puteți citi în Panorama AICI. 

Și tocmai pentru că-și poate număra prietenii pe degetele de la o mână, Rusia a făcut azi situația oficială și a publicat o listă cu statele „neprietenoase”. Deloc surprinzător, România e și ea pe această listă, la fel ca toate celelalte țări UE și NATO. 

Răspunsul la întrebarea momentului a fost dat de acum 10 ani

Din toate analizele care s-au publicat în ultima vreme și care încearcă să propună răspunsuri la întrebarea momentului – „Ce urmărește Putin să obțină în Ucraina?” -, lipsește un moment-cheie pentru a înțelege bucata de istorie care se scrie acum sub ochii noștri. E vorba, potrivit unei analize The Atlantic, despre intervenția NATO din 2011 în Libia, în urma căreia a fost înlăturat regimul dictatorului Muammar Gaddafi.

„Putem trage o linie directă de la episodul din Libia – când Putin era în rocada de la președinție și el era prim-ministru – și războiul devastator de azi din Ucraina”, scrie autorul.

Cum se traduce această linie dreaptă: Vladimir Putin ar fi înțeles din soarta regimului Gaddafi și a însuși dictatorului libian că nici măcar un lider care face concesii în fața Vestului nu e scutit de răsturnări de regim.

„În actuala viziune despre lume a lui Vladimir Putin, a da înapoi sau a face concesii e o condamnare la moarte”, fie ea politică sau în sensul literal. În cazul lui Muammar Gaddafi, ne amintim că această condamnare a fost și, și. 

De atunci, s-au publicat mai multe cărți care vorbesc despre furia și revolta lui Putin față de uciderea lui Gaddafi. Fostul șef CIA, William Burns, a scris în cartea lui că Vladimir Putin s-a uitat obsesiv la înregistrările cu capturarea colonelului libian. 

Amintim că în Siria, unde raidurile continuă și acum, a fost prima intervenție militară de amploare (începută în septembrie 2015) a armatei ruse în afara spațiului ex-sovietic din ultimele decenii. Deși războiul continuă, intervenția rusă de partea dictatorului Bashar al-Assad a fost decisivă.