Conștiința rusă și realitatea, un déjà vu și un elefant la Versailles

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informație pe toate canalele cu privire la războiul pornit de Rusia în Ucraina, Panorama selectează zilnic câteva dintre ideile esențiale, pentru a înțelege cum stau lucrurile. Sunt povești care ne dau indicii cu privire la ce să ne așteptăm nu doar în Ucraina și în statul agresor, Rusia, ci și în restul țărilor din regiune, care se confruntă cu riscuri de securitate, valuri de refugiați și, pe viitor, vor avea de gestionat și efectele sancțiunilor rusești asupra economiilor țărilor care le-au impus.

Astăzi, vorbim despre negocierile de pace dintre miniștrii rus și ucrainean de Externe (cel mai înalt nivel de discuții de la începutul războiului), despre vizita vicepreședintelui american în Polonia și România, despre summitul care a început la Versailles și la care participă și președintele Iohannis, dar și despre calculele președintelui francez când vine vorba de liderul rus.

Iată cum arată Panorama Războiului, la finalul zilei de 10 martie 2022:

Rusia, conștiință paralelă

Primele negocieri de pace la nivel înalt (miniștri de Externe) dintre Ucraina și Rusia au venit și s-au dus fără niciun progres notabil. Singurul lucru pozitiv pe care îl știm despre discuțiile din Turcia, descris chiar de gazde, e că „au fost civilizate”.

Asta nu înseamnă mare lucru într-o zi în care am văzut imagini cu gropi comune și imagini cu gravide și cu nou-născuți evacuați în frig și printre dărâmături – totul, după ce armata rusă a bombardat o maternitate din orașul-port Mariupol.

Cel mai grăitor semn despre cât de departe sunt cele două tabere de a ajunge la orice fel de compromis, chiar și pe teme umanitare, e declarația făcută de trimisul lui Vladimir Putin la negocierile de pace din Antalya: „Nu intenționăm să atacăm vreo/altă țară (traducerea nu e foarte clară, n.r.). Nu am atacat nici Ucraina”, i-a spus ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, unui jurnalist.

Vorbind despre efectele sancțiunilor occidentale, care au dus Rusia la un pas de intrarea în incapacitate de plată, Lavrov s-a arătat sfidător și a dat asigurări că țara sa va ieși din această criză „cu un mental și o conștiință revitalizate”. „Vom face tot posibilul să ne asigurăm că nu vom mai depinde niciodată de Vest în niciun aspect care să fie relevant pentru viețile poporului nostru”, a spus oficialul rus.

Despre cum poporul rus va răzbi, în ciuda faptului că țara lui are cea mai izolată și sancționată economie a lumii, a vorbit azi și Vladimir Putin, care le-a dat asigurări rușilor că va rezolva „cu calm” problema sancțiunilor.

Din tabăra țării atacate, ministrul ucrainean de Externe le-a spus jurnaliștilor, la finalul întâlnirii de 90 de minute cu Serghei Lavrov, că Rusia a transmis că nu va opri atacul până ce Ucraina nu se va preda. „Ucraina nu s-a predat, nu se predă și nu se va preda”, a punctat Dmytro Kuleba.

În paralel cu discuțiile din Turcia, au avut loc joi întâlniri la nivel înalt și în restul Europei. Una dintre ele a fost la Varșovia. Vicepreședintele american, Kamala Harris, și-a început scurtul turneu european și a ajuns în Polonia, urmând ca vineri să vină și la București.

În conferința de presă comună, Harris și premierul polonez, Mateusz Morawiecki, au încercat să depășească tevatura MIG-urilor pe care polonezii au vrut să le trimită în Ucraina, cu escală într-o bază americană din Germania. Mai multe despre acest subiect, în episodul precedent din Panorama Războiului.

Înainte ca Harris să aterizeze în Europa, Congresul american a aprobat un pachet de asistență de 13,6 miliarde de dolari pentru Ucraina și țările din estul Europei care se confruntă acum cu un val de refugiați (4 miliarde de dolari din cele 13 sunt pentru est-europeni). Fondul Monetar Internațional a aprobat, la rândul său, o linie de finanțare de urgență pentru Ucraina în valoare de 1,4 miliarde de dolari.

Publicația americană The Atlantic are o analiză despre ceea ce numește „eroarea strategică a lui Putin”. Teza materialului e că, atacând Ucraina cu atâta cruzime față de populația civilă, președintele rus „a creat fix alianța de care se temea”.

Extinderea NATO și a UE nu sunt neapărat iminente, continuă autorul. „Dar însuși faptul că ele sunt dezbătute acum arată cum invazia din Ucraina a schimbat relația Moscovei cu vecinii într-un fel în care invaziile anterioare n-au făcut-o.

Materialul The Atlantic, AICI.

Summit la Versailles

În Franța, Emmanuel Macron e gazda unui summit de două zile cu șefii de stat și de guvern din UE. Reuniunea Consiliului European, care se desfășoară la Palatul Versailles, are ca principală temă războiul din Ucraina, cu toate ramificațiile economice și de securitate pentru continentul european. Aici intră și planurile Uniunii Europene de a-și reduce cu o viteză uluitoare și, încă nu e clar cât de realistă, dependența de gazul rusesc.

Evenimentul vine și cu o doză de déjà vu cu bogată încărcătură simbolică zilele acestea: decorul e același cu cel din timpul vizitei emblematice din 2017 pe care Vladimir Putin i-a făcut-o lui Emmanuel Macron, care își începea mandatul de președinte cu speranțe de o resetare franco-rusă în beneficiul Europei.

De atunci, niciun alt lider occidental nu a vorbit cu președintele rus mai mult decât a făcut-o Emmanuel Macron în ultimii ani. Dacă tragem linie, dincolo de faptul că a ținut deschis dialogul cu Kremlinul, președintele francez nu pare să aibă vreun alt succes cu care să se laude, comentează Politico, într-un material amănunțit despre contactele dintre cei doi lideri.

Mai multe despre bilanțul acestor eforturi, în Politico, AICI. Concluziile le intuim încă din titlu: „Ce naiba crede Emmanuel Macron că face cu Vladimir Putin?” („What the hell does Emmanuel Macron think he’s playing at with Vladimir Putin?”)

Refuză-mă cu blândețe

„Elefantul” din încăperea în care se desfășoară summitul de la Versailles, comentează tot Politico, va fi extinderea la est a Uniunii Europene. Amintim că, după invazia rusă din Ucraina, Kievul a trimis la Bruxelles cererea sa de candidatură pentru aderarea la UE. La fel au făcut pe urmă și Republica Moldova și Georgia, alte două țări cu conflicte mai mult sau mai puțin înghețate și fabricate de Kremlin.

Ulterior, Parlamentul European a votat și el pentru o evaluare accelerată a cererii Ucrainei de a deveni stat candidat (la momentul votului din PE, Republica Moldova și Georgia nu își trimiseseră cererile). De atunci, Consiliul European i-a cerut Comisiei să pregătească o opinie.

Mai departe de acest lucru, Ucraina nu are motive să creadă că va primi răspunsul pe care îl vrea. Potrivit Euractiv, ciorna documentului cu concluzii pentru reuniunea UE conține un limbaj vag și, probabil, dezamăgitor pentru Kiev.

Concret, liderii europeni sunt așteptați să-și reafirme susținerea „pentru întărirea parteneriatului și a relațiilor” cu Ucraina, țară care „aparține familiei europene”.

Nimic concret despre candidatură, însă.

România se numără printre țările care vor ca Ucraina, dar și R. Moldova și Georgia să primească o perspectivă concretă pentru aderare. Danemarca și Olanda sunt printre țările care se opun.

Anticipând discuția din Franța, Ucraina a mai făcut o încercare de a-i convinge pe europeni.

Într-un articol pe care îl semnează în Financial Times, ministrul ucrainean de Externe, același care a fost la discuțiile de pace din Turcia, a explicat de ce „UE trebuie să-i ofere Ucrainei acum statutul de membru”: „acest pas istoric ar oferi enorm de multă speranță poporului nostru, iar speranța e ceva de care avem mai multă nevoie ca niciodată”, scrie Dmytro Kuleba. Oficialul le-a amintit europenilor că țara lui „sângerează” și în slujba valorilor unei Europe care vrea să fie „liberă, completă și pașnică”.

Articolul semnat de minstrul ucrainean în Financial Times, AICI.

Am explicat cum arată discuția despre aderarea Ucrainei la UE, dincolo de emoția momentului, în acest material.