Ce facem cu turismul de iarnă din România dacă dispare zăpada din stațiunile de la munte? Câteva soluții

Să ne uităm la câteva date pentru Europa. Anul trecut, a fost al doilea cel mai cald an din perioada 1991-2020, cu 0,17 grade mai rece decât recordul din 2020. Am avut a doua cea mai caldă iarnă, tot după cea din 2020. Per total, temperatura medie a fost de 14,8 grade Celsius, cu 1,48 grade Celsius mai cald decât epoca pre-industrială, care acoperă un interval de 50 de ani până în 1900. Iar din iunie 2023 încoace, fiecare lună vine deja cu un nou record al temperaturilor în creștere.

Citește și:

8 efecte neașteptate ale încălzirii globale

Alpii fără zăpadă

Ce-a lăsat în urmă valul de căldură s-a văzut cu ochiul liber în mai multe stațiuni din Europa, și nu numai. Schimbările climatice au lovit și stațiunile din Statele Unite ale Americii, o industrie de 12 miliarde de dolari.

În unele zone, sezonul de schi aproape că nu a mai existat. Cu o iarnă fără zăpadă naturală și temperaturi care nu o pot susține pe cea artificială, turiștii au rămas cu buza umflată și au fost nevoiți să meargă în altă parte.

Iar fără ei, veniturile aproape că au fost inexistente. Falimentul bate la ușă, iar instalațiile pe cablu și toate investițiile făcute cu ani în urmă riscă să rămână un mare muzeu în aer liber, ca amintire a ceea ce au fost cândva stațiunile de schi.

Imagini dezolante cu pârtiile pline de noroi au putut fi văzute la Campo Felice, în apropiere de Roma. Instalațiile pe cablu, care transportă schiori, funcționau pentru cei câțiva turiști care s-au încumetat să facă drumeții. Proprietarii celor 14 pârtii de acolo nu au reușit să producă zăpadă decât pe patru dintre ele.

@local.teamCampo Felice (AQ), neve assente nella località scistica nel comune di Rocca di Cambio e impianti di risalita al momento chiusi♬ suono originale – Local Team

Iarna nu a mai venit deloc aici în cei 23 de ani de când administrează pârtiile, spune unul dintre ei, pentru CNN. Iernile cu zăpadă naturală, atunci când nu era nevoie de cea artificială, mai pot fi văzute doar în fotografiile familiei, din anii ’80 și ’90.

Imaginile de anul acesta din Rüschegg Eywald, Elveția, sunt similare cu cele din Campo Felice. Domeniul schiabil, unul dintre cele mai înalte din regiunea Berna, a căzut victimă schimbărilor climatice. Al patrulea cel mai lung ski-lift din țară, care se află aici, nu a mai funcționat. Anul trecut, instalația a fost deschisă pentru două zile, iar 2022 nu a fost nici el mai bun. Doar pentru a ajunge la breakeven (veniturile sunt egale cu cheltuielile, dar nu se face profit – n.red.) e nevoie de 10-15 zile de funcționare pe sezon.

Situația a fost asemănătoare și pentru stațiuni din Austria, care s-au închis mai devreme. Este și cazul Sankt Corona am Wechsel, unde în martie, utilajele îndepărtau deja zăpada rămasă și se făceau pregătiri pentru amenajarea traseelor pentru mountain bike.

Dar asta se întâmplă pentru că cei de aici s-au adaptat și au renunțat acum zece ani la ideea de a face bani doar din sporturi de iarnă. Localitatea face parte din proiectul TranStat, cofinanțat de Uniunea Europeană, care caută modalități de supraviețuire a stațiunilor montane situate la altitudini mai joase, în contextul încălzirii globale. Dacă iarna nu vine cu zăpadă, atunci terenul poate fi adaptat pentru alte tipuri de activități, precum traseele de biciclete.

Citește și:

COP27 | Țările bogate și-au cumpărat iertare pentru poluare, de la economiile mici

Ianuarie cu temperaturi de primăvară

Ioan Rufa, care administrează șase pârtii în Poiana Brașov și e directorul Ana Teleferic, deținută de omul de afaceri George Copos, spune că în ultimii ani au fost diferențe mari de temperaturi de la o zi la alta. Ce facem dacă dispare zăpada din stațiunile montane?, îl întrebăm. „E simplă ecuația, mergem în Alaska!”, e răspunsul lui Rufa.

„Când spui că temperatura a crescut în medie cu 0,7 grade Celsius în zece ani nu pare mult, nu își dă nimeni seama. Dar când ai 12-14 grade Celsius în ianuarie, atunci e problemă”, mai spune directorul companiei de transport pe cablu.

Niciun an nu seamănă cu celălalt. Ana Teleferic a deschis sezonul trecut mai devreme, în 30 noiembrie 2023, însă luna ianuarie a fost slabă. Spre comparație, sezonul 2022-2023 a fost deschis de-abia spre sfârșitul lunii ianuarie.

Sezonul trecut a fost un pic sub cel din 2019-2020 ca număr de turiști, ultimul care nu a fost marcat de restricțiile impuse pentru limitarea răspândirii virusului COVID-19 și cel mai bun. Încasările au fost însă mai mari, dar asta pentru că majorarea TVA de la 5% la 19% pentru aceste servicii s-a văzut direct în prețuri. La această creștere s-a mai adăugat una, de circa 3-4%, venită pe fondul creșterii costurilor cu energia.

Ce se vede pe pârtiile de la noi? Mai puțini străini. În plus, bulgarii au reușit să-i atragă pe români și iarna, pe pârtiile de schi din Bansko sau Pamporovo. Românii se află în topul străinilor care-și fac vacanțele aici, după greci și turci.

Cum se mută pârtia mai sus

E 6 mai, a doua zi de Paște, iar de la Toplița, județul Harghita, acolo unde este cea mai mare pârtie de bob de vară din țară, se văd crestele munților Călimani, care sunt albe. Sunt urmele zăpezii care a căzut la mijloc de aprilie în zonele muntoase. Acolo vor autoritățile din oraș să facă un domeniu schiabil de peste 2.500 metri lungime și unde durata minimă a zilelor cu zăpadă este de 110 zile.

Și nu doar ei. Primăria din Șaru Dornei, județul Suceava, avea și ea planuri pentru o pârtie unde să se schieze până în mai, tot în Munții Călimani.

Planurile sunt de ani buni, așa că până la concretizarea lor și apariția unor noi pârtii de schi în zona Munților Călimani, rămânem la altitudini mai joase, acolo unde vin turiști din toate județele din apropiere. Promovată ani buni ca fiind cea mai ieftină pârtie din țară, și pe cea din Toplița a fost mai puțină zăpadă.

„Într-adevăr, am avut mai puțină zăpadă, a fost ploaie multă, dar noi ne gândim la tot felul de măsuri pentru viitor. Sperăm ca într-un an, doi, să le și punem în practică”, a spus pentru Panorama Nicolae Baciu, administratorul celor două pârtii din Toplița.

Baciu mai spune că a cumpărat teren în Bilbor, un sat din apropierea orașului, acolo unde ar putea muta instalația pe cablu, dar unde e nevoie de mai mult decât o simplă pârtie pentru a-i atrage pe turiști și pentru a da de lucru localnicilor.

„Nu este suficientă o pârtie. Am identificat amplasamentul, dar bilborenii au nevoie de un bob de vară, de o bandă transportoare, le-am făcut o listă, pentru că trebuie să ai o varietate. Un produs alimentar oricât de bun ar fi, te saturi de el. Trebuie să ai o listă de meniuri adevărată”, ne-a mai spus Baciu, care a discutat încă de acum patru ani cu autoritățile de acolo.

Zona Bilborului e mai răcoroasă cu trei, patru grade față de Toplița și e înconjurată de munți. Dar, spune Baciu, dacă lucrurile nu se mișcă, satul va pierde din tinerii care ar putea să-și găsească un loc de muncă în turism și servicii dacă aici ar exista o pârtie.

E diversificarea de servicii pe care austriecii din Sankt Corona am Wechsel au pus-o în practică de ceva timp și care pare să fie un model de urmat.

În plus, viitoarea autostradă care va lega Iașiul de Târgu-Mureș va trece prin Ditrău, la doar 23 de de kilometri de Toplița, ceea ce va face și mai ușor accesul spre pârtiile de aici. Dar, atrage Baciu atenția, dacă autoritățile nu se mișcă, ungurii ar putea să ne-o ia înainte și să construiască stațiuni de la Sovata și până la Tulgheș. În zonă, avem exemplul comunei Remetea, acolo unde un om de afaceri din Ungaria și-a deschis propriul aeroport și deține mai multe afaceri.

Spre ce ne îndreptăm

Când va dispărea zăpada din micile stațiuni, susținute acum de comunități, cum se întâmplă în Italia sau Austria, vor rămâne pe piață resorturile mari, dar cu prețuri din ce în ce mai ridicate.

„Dacă înainte se făcea zăpadă, să zicem, în 200 de ore, adică în vreo opt zile non-stop de frig, acum acest timp nu mai există. Și când șocurile sunt mari, cu schimbări de temperatură, probabil ai o noapte, două să faci zăpadă. Să acoperi un domeniu schiabil în două nopți presupune nu să dublezi, ci să multiplici de două, trei, patru ori tot ceea ce înseamnă zăpadă artificială, începând de la dimensionarea echipamentelor de pompare, a conductelor, a alimentării cu energie și, nu în ultimul rând, să crești numărul utilajelor, pentru că degeaba ai 200 de tunuri, dacă tu ai apă doar pentru 100”, explică Ioan Rufa, de la Ana Teleferic.

Investițiile pentru mai multă zăpadă artificială nici măcar nu mai rentează pentru stațiunile mai mici, dacă sunt făcute să fie folosite un sezon sau două, câteva zeci de ore, în loc de mii.

„Și atunci, asta vor putea face doar stațiunile care au într-adevăr venituri de substanță”, completează Rufa.

În România vor rămâne „în picioare” stațiunile deja consacrate și care vor investi în zăpadă artificială, în resurse de apă din ce în ce mai voluminoase și cu capacități mari de pompare. Orizontul de timp e incert: „poate pentru cinci, poate pentru zece ani, nimeni nu știe”, mai spune Rufa.

Ce (mai) putem face

Pe lângă investițiile în capacitatea de producție de zăpadă artificială, se mai pot promova activitățile de vară care pot fi făcute la munte. De exemplu, turele cu bicicleta. Ar putea fi create programe în care să poată fi folosite și instalațiile pe cablu. Ioan Rufa spune că se pot parcurge distanțe mari așa. Ajungi la o anumită înălțime cu bicicleta, iar de acolo cobori pe trasee de munte, iar alte instalații te pot duce în alte părți.

Pe lângă diversificarea tipurilor de atracții care să se preteze pe timp de vară și să atragă turiștii în număr mai mare, sunt avansate în spațiul public și alte idei pentru completarea ofertei.

Alin Burcea, care este din nou președinte al Asociației Naționale a Agențiilor de Turism (ANAT), a subliniat recent necesitatea unui program național pentru stațiunile care vor rămâne fără zăpadă în următorii ani. El spunea recent, într-o conferință de presă, că la Poiana Brașov ar putea fi construit un cazinou și că e nevoie de aqua-park-uri în stațiunile de munte și dă exemplul celui din Predeal, construit în mare parte, dar la care lucrările de construcție sunt oprite de circa patru, cinci ani.

Un ski-dome, așa cum construiesc arabii, ar putea fi ridicat și la noi, dar nu la munte, ci în zone urbane dense. Costul de construcție ar fi același, chiar dacă e făcut la București sau într-o comună, însă o astfel de investiție are nevoie de un bazin mare populație care să vină să schieze. Și nici n-ar fi chiar imposibil de făcut, dacă ne gândim că Arabia Saudită va fi gazda Jocurilor Asiatice de Iarnă din 2029, pentru care construiește o stațiune în deșert. Acolo unde se va putea schia trei luni pe an, iar în restul timpului se vor putea practica sporturi de apă și, bineînțeles, moutain bike.

Scandinavia, dacă nu Alaska

Iar ca ultimă soluție, da, putem merge mai la nord. Nu în Alaska, pentru că e prea departe și costisitor pentru noi. Dar mai aproape de casă și accesibilă este Scandinavia, unde începe deja să se contureze un turism special pe această categorie. Nopțile polare, aurora boreală, frigul de crapă pietrele și zăpadă cât cuprinde, acestea sunt câteva din atracțiile căutate de turiștii care vor și ei să simtă iarna.

Regiunile din nordul Suediei, Norvegiei și Finlandei încep să cunoască turismul de masă. În Tromsø, Norvegia, numărul străinilor care au venit cu avionul în prima lună din acest an a crescut cu 126%, potrivit Avinor, compania de stat care se ocupă de administrarea aeroporturilor din țară. În februarie, creșterea a fost și mai mare, de 139%. Cifrele în creștere de datorează numărului mare de zboruri operate pe aeroport. Au venit aici străini din 20 de orașe europene.

În Rovaniemi, Finlanda, s-au înregistrat peste un milion de înnoptări, un record pentru orășelul care se promovează de ani buni ca fiind casa lui Moș Crăciun. „Excursiile în Țara lui Moș Crăciun, în Laponia, sunt tot mai căutate, având în vedere că se pot admira și luminile aurorei boreale”, spunea pentru Panorama Lucia Morariu, președintele Eximtur.

Iar sezonul trecut, Paralela 45 a venit cu o propunere în premieră pentru turiști: Revelion la schi în Levi, cea mai populară stațiune de schi din Finlanda, acolo unde anual se țin etape ale Cupei Mondiale la schi. 2.000 de euro a fost prețul pentru o persoană pentru un Crăciun la schi aici.

„Hotelurile din resort sunt toate ski-to-door. Ieși din hotel prin camera de schiuri și ai ajuns direct pe pârtie. Amatorii de senzații tari se pot bucura de sporturi de iarnă, de traseele nocturne cu snow mobilul, de pescuitul la copcă, pe un lac înghețat”, spune Ioana Burcea, directorul de marketing al agenției de turism.

Dar, și nordicii încep să dezbată impactul asupra mediului pe care îl are hoarda de turiști în căutare de zăpadă și se gândesc să pună taxe, o discuție care, de asemenea, va influența turismul de iarnă în anii care vin.