PANORAMA RĂZBOIULUI

Agenții secreți ai Rusiei, complicata ecuație a exportului de cereale și de ce mitul țarului energiei rămâne fără gaz

Computer Hope Guy
Președintele rus, Vladimir Putin / sursa: Profimedia

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informații pe toate canalele despre războiul din Ucraina, Panorama selectează și explică trei dintre principalele subiecte de săptămâna aceasta.

Ne uităm la contraofensiva ucraineană și la rețeaua de agenți secreți de care se folosește Rusia în interiorul Ucrainei; vorbim despre soarta acordului pentru exportul de cereale și vedem o altă perspectivă a rolului pe care îl are folosirea, de către Vladimir Putin, a energiei ca armă împotriva Vestului. 

O contraofensivă care dă speranțe

Pe 28 iulie, de Ziua Statalității în Ucraina, Volodimir Zelenski le-a cerut ucrainenilor și lumii întregi să își amintească pentru ce luptă poporul său: „Toate etapele istoriei statalității Ucrainei, a apărării și luptei pentru ea pot fi descrise într-o singură propoziție: Noi am existat, existăm și vom exista!”.

Spre deosebire de Ziua Independenței, sărbătorită pe 24 august și care marchează desprinderea de URSS, în 1991, Ziua Statalității, declarată sărbătoare națională de președintele ucrainean în urmă cu doar un an și sărbătorită în 2022 pentru prima dată, a fost gândită după invadarea Crimeei. Ea are rolul de a fi încă un element care susține ideea că Ucraina are o cultură și o identitate proprii, separate de Rusia. 

Pe front, spusele lui Zelenski sunt transpuse în luptă de ucraineni, care de mai bine de cinci luni rezistă în fața atacurilor armatei ruse. Ultima săptămână, de altfel, a fost marcată de contraofensiva trupelor ucrainene care pare să capete amploare în jurul orașului-port Herson, aflat în mâinile rușilor, potrivit surselor militare britanice

Orașul, amplasat strategic în sudul Ucrainei, acolo unde Niprul se varsă în Marea Neagră, a fost printre primele cucerite de ruși, încă de la începutul invaziei. Acum, Herson este aproape izolat, după ce un pod foarte important pentru accesul în oraș a fost scos din funcțiune. Asta s-a întâmplat când forțele ucrainene l-au lovit cu rachetele, cu ajutorul HIMARS, eficientele sisteme lansatoare multiple de rachete, furnizate de Statele Unite. Pentru Rusia, podul spre Herson era foarte important pentru că pe acolo se făcea aprovizionarea trupelor sale aflate în vestul Niprului. Acestea riscă acum să rămână izolate de restul trupelor ruse situate în partea de est a țării.

ucraina rusia herson
Podul din Herson, într-o zonă în care a fost bombardat / foto: Profimedia

În schimb, Rusia încearcă să își consolideze forțele în regiune și va lua măsuri suplimentare pentru a-și consolida poziția politică în teritoriul pe care îl controlează deja, după cum susține Ucraina. În noaptea de joi spre vineri, zeci de rachete au fost îndreptate spre ținte din Ucraina, inclusiv 25 lansate din Belarus, potrivit armatei ucrainene.

Mai mult, Rusia susține că a preluat controlul celei de-a doua mari centrale electrice din Ucraina, Vuhlehirsk. Centrala, situată în estul Ucrainei, la doar 6 km de Donețk, funcționează pe bază de cărbune. Ea datează din epoca sovietică, iar cucerirea instalației ar fi prima victorie strategică a forțelor rusești în mai mult de trei săptămâni  

Totuși, în fața brutalității și agresivității rușești din ultimele cinci luni, rezistența ucrainenilor a fost unul dintre lucrurile care au ieșit în evidență. În toată această perioadă de război, un singur element pare că a ieșit din acest tipar: cucerirea rapidă a centralei de la Cernobîl. 

Într-o amplă investigație, intitulată „Inamicul din interior: Cum a reușit Rusia să creeze o rețea de agenți secreți în Ucraina”, jurnaliștii de la Reuters au pornit demersul tocmai de la această întrebare: cum a fost posibil un blitzkrieg de succes la centrala de la Cernobîl, în doar două ore și fără nicio luptă?

Investigația Reuters a descoperit că succesul Rusiei la Cernobîl nu a fost un accident, ci o parte a unei operațiuni de lungă durată a Kremlinului, de a infiltra în statul ucrainean agenți secreți.

Deși Rusia a capturat Cernobîl, planul său de a prelua puterea la Kiev a eșuat. În multe cazuri, agenții „în adormire” pe care Moscova îi instalase nu au reușit să își facă treaba, potrivit mai multor surse ale Reuters din Rusia și Ucraina.

Ceea ce a reușit, în schimb, Moscova a fost să sădească neîncrederea în interiorul Ucrainei. A mai scos în evidență și deficiențele Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), care are o istorie complicată cu Rusia și care are acum sarcina de a vâna trădătorii și colaboratorii. Iar acest lucru s-a văzut pe 17 iulie, atunci când președintele Zelenski a anunțat că l-a suspendat pe șeful SBU, pe care îl cunoștea de ani de zile, motivul fiind numărul mare de angajați ai SBU suspectați de trădare.

Dacă vreți să citiți mai multe despre cum a fost posibilă crearea rețelei de spioni în interiorul Ucrainei, găsiți aici investigația Reuters.

Drumul grânelor ucrainene spre export e pavat cu incertitudini 

Bucuria înțelegerii dintre Rusia și Ucraina pentru exportul de grâne nu a durat decât o zi. Într-o înțelegere istorică, la finalul săptămânii trecute, Ucraina și Rusia au semnat acorduri cu Turcia și ONU pentru ca grânele să poată fi exportate prin trei porturi ucrainene, sub supravegherea unui centru de comandă format din turci, ucraineni și personal ONU. La doar o zi distanță, Odesa, cel mai mare port al Ucrainei la Marea Neagră și unul dintre cele trei porturi prin care, potrivit acordului, urmează să plece grânele, a fost însă bombardată.

În ciuda loviturilor – despre care partea rusă spune că au vizat infrastructura militară –  înțelegerea pare să fi supraviețuit, cel puțin pentru moment. Ucraina se pregătește totuși să facă primele exporturi, ceea ce înseamnă că aproximativ 20 de milioane de tone de grâu, dar și fertilizatori, ar urma să plece curând din porturile ucrainene. Blocajul acestora a declanșat temerea legată de o criză alimentară globală pe fondul creșterii prețului la grâu. 

Tot ca parte a acordului, la Istanbul, a fost creat centrul de coordonare la care participă reprezentanți ucraineni și ruși. Scopul centrului este de a monitoriza trecerea în siguranță a acestor nave dinspre și spre Ucraina de-a lungul rutelor stabilite, în condițiile în care zona apelor teritoriale ucrainene din apropierea porturilor e minată. Centrul mai are rolul de a supraveghea încărcătura navelor, pentru depistarea armelor interzise.

ucraina rusia cereale turcia
Delegațiile turcă, ucraineană, rusă și din partea ONU, la inaugurarea centrului de monitorizare a transporturilor de cereale, care are sediul la Istanbul / foto: Profimedia

Primele exporturi ar putea pleca din portul Cirnomorsk, apoi din Odesa și, în cele din urmă, din Pivdeni.  

„Flota tehnică a companiilor noastre de stat va parcurge mai întâi acest coridor, așa că vom fi în frunte, iar navele comerciale ne vor urma”, a spus, citat de Politico, ministrul adjunct al Infrastructurii, ucraineanul Iuri Vaskov.

În ciuda acestor asigurări, bombardarea Odesei, fie chiar și a infrastructurii militare, arată cât de complicat va fi acest demers pentru navele comerciale. 

Un oficial al ONU a spus că rămân însă de rezolvat multe „detalii cruciale” pentru ca trecerea vaselor să fie una sigură. Companiile de transport maritim și asigurătorii care acoperă navele trebuie să aibă certitudinea că acest coridor este sigur, evitându-se zonele minate și fără să existe riscuri asupra navelor sau asupra echipajelor acestora. 

Într-un material intitulat „Înțelegerea nu va dura mult. Ce înseamnă acordul privind cerealele din Marea Neagră pentru Ucraina, Rusia și întreaga lume, apărut pe site-ul publicației independente Meduza, Andrei Sizov, expert în agricultură și CEO al companiei de cercetare SovEcon, arată care sunt punctele slabe ale înțelegerii de săptămâna trecută dintre Rusia și Ucraina.

Expertul explică faptul că porturile de la Marea Neagră sunt extrem de importante pentru exporturile ucrainene. Odesa și regiunea Mikolaiev reprezintă 90-95% din totalul exporturilor. În cazul ideal în care acordul ar funcționa, Ucraina ar reuși să exporte 4-4,5 milioane de tone de grâne pe lună – mult sub capacitatea de 7 milioane de tone de dinainte de război, dar mult mai bine față de cele circa 1,5 milioane de tone exportate în prezent.

Rusia, spune expertul, ar avea și ea de câștigat de pe urma acestui acord. Asta pentru că ar urma să fie ridicate și unele restricții asupra exporturilor rusești de grâne. Rusia și Ucraina sunt printre cei mai mari exportatori de grâne din lume, reprezentând o treime din livrările totale la nivel mondial.

Dar pentru că, în cele din urmă, acordul i-ar ajuta mai mult pe ucraineni decât pe ruși, nu este foarte clar de ce Moscova ar face acest gest de curtoazie. De aceea, este posibil ca acordul să nu aibă viață lungă, sugerează expertul. 

Pentru mai multe explicații despre complicata ecuație a exporturilor de grâne din Ucraina, puteți ciți aici analiza Meduza

Un mit spulberat: de ce folosirea energiei ca armă de război s-ar putea întoarce împotriva lui Putin

Discuțiile publice din ultima perioadă legate de folosirea gazului ca armă de război l-au portretizat pe președintele rus ca fiind într-o poziție de forță. 

Experții în energie subliniază însă faptul că nu există o strategie economică coerentă și strălucită care să stea la baza deciziilor lui Putin în domeniul energiei. Cu atât mai puțin cu cât economia rusă e pe punctul de a face implozie și statutul Rusiei ca exportator de încredere de energie se deteriorează semnificativ. 

Dintr-o perspectivă pur economică, Putin are nevoie de piețele europene mult mai mult decât are nevoie lumea de aprovizionarea cu energie din Rusia. Anul trecut, Europa a importat 46% din energia sa din Rusia – dar Rusia a exportat 83% din energia sa în Europa, arată o analiză a Yale School of Management, intitulată „Mitul lui Putin ca țar al energiei rămâne fără gaz”.

Apoi, ideea că Rusia poate pivota către Est și își poate redirecționa exporturile de gaz către Asia, în detrimentul Europei, nu este atât de ușor de pus în practică. Foarte puțin din gazul exportat de Rusia pleacă prin terminale LNG, restul se face prin conducte care, în proporție de 90%, sunt direcționate către Europa. Există un singur gazoduct operațional din Rusia către China sau India, ceea ce se reflectă în cantitatea de 16,5 miliarde de metri cubi de gaz trimisă în China în 2021. Spre comparație, către Europa au plecat circa 170 miliarde de metri cubi.

Practic, arată analiza Yale School of Management, strategia lui Putin de a reduce fluxul de gaz către Europa afectează, de fapt, economia rusă de multe ori mai mult decât afectează Europa. Pierderea veniturilor din petrol și gaze este importantă pentru Rusia, având în vedere cheltuielile guvernamentale record, un deficit bugetar echivalent cu două procente din PIB și fonduri pentru zile negre din ce în ce mai mici.

Strategia președintelui rus pare a fi o tactică clasică de „divide et impera”, pe care experții Yale o consideră  instrumentul etern al autocraților nesiguri care acționează dintr-o poziție de slăbiciune. Scopul său este de a semăna cât mai mult haos și panică și de a crea cât mai multe fisuri în fața unei opoziții unificate. Dar, analiza Yale arată că sunt puține dovezi că eforturile sale de a folosi energia ca mijloc de divizare a societății civile dau rezultate concrete.

Găsiți mai multe detalii în analiza Yale School of Management.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.



Urmărește subiectul

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc