Open minds

De ce vorbim despre reconstrucția Ucrainei înainte de a se încheia războiul?

Computer Hope Guy
O femeie stă lângă lucrurile ei (10 iulie 2022), în fața unei clădiri distruse de bombardamente, în estul Ucrainei. Foto: Profimedia

Luna iulie a acestui an a punctat un eveniment extrem de important pe agenda europeană, dar care a trecut pe sub radarul românilor: Ucraina și-a prezentat planul de reconstrucție în cadrul conferinței pentru reconstrucția acestei țări, desfășurată la Lugano.

Da, deși Ucraina se află în plin război, are deja în minte o strategie de reconstrucție a țării. Iar această perspectivă nu înseamnă că ucrainenii pun carul înaintea boilor, ci arată maturitate politică, responsabilitate, dar mai ales angajament pentru parcursul european pe care și-l doresc.

În esență, planul de reconstrucție al Ucrainei este un manifest al modului în care țara va implementa reformele necesare începerii negocierilor de pre-aderare, precum și a investițiilor care o vor aduce la zi cu restul statelor din regiune. Iar atunci când prezinți partenerilor o viziune însoțită de o strategie sau un proiect concret de țară, credibilitatea și legitimitatea cresc atât în rândul propriilor cetățeni, cât și al colaboratorilor externi, care decid să contribuie la proiecția de stabilitate și securitate.

Planul de reconstrucție al Ucrainei, pe scurt

Încă din 2018, autoritățile ucrainene au colaborat cu țări precum Marea Britanie, Canada, Danemarca și Lituania, pentru ca acestea să găzduiască dezbateri de nivel înalt prin care Ucraina să poată să prezinte progresul înregistrat în implementarea reformelor și să poată discuta următoarele priorități legislative.

Anul acesta, guvernul ucrainean a agreat cu autoritățile elvețiene ca zilele de 4 și 5 iulie să fie transformate într-o conferință dedicată reconstrucției Ucrainei, care să treacă dincolo de conceptul de reforme și să se concentreze mai mult pe cum să obținem reziliență și cum să arate o reconstrucție completă a unei țări în plin război.

reconstructia ucrainei harta pagube
Platforma guvernului ucrainean pentru reconstrucția țării include o hartă interactivă, unde sunt centralizate distrugerile din fiecare regiune. În captura de ecran, pierderile raportate în regiunea Kiev până la data de 16 august / Sursa: Recovery.gov.ua

Conform premierului Ucrainei, Denys Shmyhal, planul de reconstrucție se concentrează pe oameni, economie și infrastructură și are trei etape de dezvoltare:

  • prima se referă la rezolvarea unor probleme urgente esențiale pentru supraviețuirea ucrainenilor, precum aprovizionarea cu apă. Se concentrează pe acum, pe elemente critice, pe reparații.
  • a doua este etapa de reconstrucție rapidă, care va fi lansată de îndată ce se va încheia războiul. Ea se va concentra pe măsuri pe termen scurt, precum locuințe temporare pentru ucraineni, proiecte de reconstrucție a infrastructurii de bază în sănătate și educație (spitale și școli). De altfel, autoritățile au pus în funcțiune platforme online, unde cetățenii pot documenta pagubele pe care le suportă, ca urmare a operațiunilor militare (case de locuit, infrastructură economică, infrastructură civilă socială).
  • a treia etapă este cea de creștere a rezilienței, de transformare și dezvoltare a țării pe termen lung, prin reforme și investiții.
reconstructia ucrainei
Planul prezentat de Ucraina pentru reconstrucție, defalcat pe două calupuri, în următorii ani. Sursa: Recovery.gov.ua

Cum și-a făcut Ucraina propriul PNRR

Ce este cu adevărat interesant de remarcat este abordarea avută de decidenții ucraineni în prezentarea planului. Practic, Ucraina demonstrează că este informată și aplică cele mai noi decizii europene în materie de finanțare, pentru că prezintă nici mai mult nici mai puțin decât un întreg PNRR. Ne uităm la un PNRR în care se resimte spiritul pro-european, dar și contextul dificil de a reconstrui o țară distrusă de un război ilegal, neprovocat și nejustificat.

Este nemaiîntâlnit ca un instrument financiar al UE, creat pentru statele membre, să fie transpus într-un plan național de reforme al unei țări.

Prin acest act, Ucraina dorește să transmită mesajul că își însușește practicile europene, și nu numai. O analiză minuțioasă a planului de reconstrucție economică arată că toate aceste proiecte se adresează întregii comunități internaționale, nu este o invitație exclusiv europeană.

Ucraina încearcă să acceseze platforme multiple, înțelegând că va fi dificil pentru UE să ofere suma necesară, mai ales în condițiile actuale, când unele state membre încearcă să-și reevalueze propriile nevoi și interese naționale, inclusiv în cadrul comunității europene.

În primul rând, vedem un mix de reforme și investiții. Iar acesta este un principiu de bază al Mecanismului de Redresare și Reziliență, adică instrumentul care finanțează PNRR-urile. Redresarea nu este posibilă fără investiții, reziliența nu este posibilă fără reforme și fără o evaluare corectă a amenințărilor și riscurilor, atât interne, cât și externe. Reziliența nu poate fi obținută fără o analiză a factorilor care pot destabiliza modul de funcționare a instituțiilor publice. Vulnerabilitățile trebuie să fie devină gestionabile de către autorități, dar fără să prejudicieze procesul de democratizare al țării.

În al doilea rând, regăsim în planul Ucrainei cei șase piloni care definesc Mecanismul de Redresare și Reziliență: tranziția verde, transformarea digitală, economie și competitivitate, coeziune socială și teritorială, sănătate și reziliență instituțiilor publice, politici pentru copii și tineri. Vedem proiecte care cuprind toate aceste capitole, semn că Ucraina, ca țară, economie și ca societate, dorește să se dezvolte în linie cu prioritățile europene.

Prețul reconstrucției

Nu în ultimul rând, premierul ucrainean a anunțat, pe lângă proiectele din plan, și suma calculată de oficiali pentru a putea susține măsurile: 750 miliarde dolari. Adică aproape cât suma pe care UE a împrumutat-o pentru a putea finanța economiile naționale după pandemie prin Mecanismul de Redresare și Reziliență și prin SURE.

0
miliarde de dolari estimează Ucraina că va costa reoconstrucția
0
miliarde de dolari înseamnă până acum doar pagubele de infrastructură
0
miliarde de dolari estimează Banca Europeană de Investiții că va costa reconstrucția

Suma este imensă și se va modifica în continuare, dacă ținem cont de faptul că agresiunea militară continuă. Însă este necesară pentru a finanța un plan întreg de reforme și investiții, dar și pentru a consolida apărarea și a repara infrastructura de bază, mai ales cea care se referă la obiective strategice economice, care pot asigura buna funcționare a operațiunilor comerciale.

Pentru a putea asigura cât mai multă finanțare, Ursula von der Leyen, Președinta Comisiei europene, a anunțat, în cadrul aceleiași conferințe de la Lugano, că va crea o platformă dedicată reconstrucției Ucrainei, pentru a putea coordona sprijinul și investițiile. Accentul pe investiții este esențial, pentru că el oferă perspective de a evalua implicarea ca oportunitate, nu doar ca pe o asistare continuă a nevoilor sociale ale Ucrainei.

România ar trebui să se implice direct în reconstrucția Ucrainei

Realist vorbind, suma calculată de oficialii ucraineni nu poate fi asigurată în totalitate de Uniunea Europeană ca entitate, ci va fi nevoie de un efort coordonat. Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiții, Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare, toate oferă sprijin financiar.

Însă acesta va trebui suplimentat, iar ajutorul ar putea veni de la investitorii privați și de la guvernele interesate să sprijine financiar. Combinarea fondurilor publice și private va fi esențială pentru a asigura reconstrucția completă.

O Ucraină stabilă, cu o piață în creștere, cu o economie deschisă pentru investiții, cu o infrastructură în construcție și o societate în căutare de locuri de muncă, este un teren propice în care România ar putea investi.

Din acest motiv, România poate începe deja să propună acțiuni de sprijin concrete. Este o precondiție, însă, ca implicarea Bucureștiului să nu fie doar proiect de foaie de parcurs.

Guvernul României ar putea lua exemplu de la celelalte state care au organizat în ultimii ani conferința privind parcursul pro-european al Ucrainei și să demareze discuții bilaterale pentru a putea găzdui următoarea ediție. Acesta ar putea fi un start bun pentru schimburi regulate de bune practici în implementarea proiectelor pe care România le are în lucru și la care lucrează și Ucraina în paralel. Vorbim, de exemplu, despre modernizarea și digitalizarea administrației publice, investiții în infrastructură sau îmbunătățirea sistemului de sănătate.

În acest fel, România ar putea discuta cu omologii ucraineni despre provocările cu care se confruntă, dar ar putea să și arate bunele exemple de la nivel local, atât ale autorităților, cât mai ales ale organizațiilor societății civile.

În general, atunci când ne referim la România, tendința primară este de a vorbi în primul rând de transfer de bune practici în ceea ce privește propriile noastre experiențe europene, adică de aderare sau de aliniere la realitățile din cadrul comunității. Dacă luăm în considerare faptul că aceeași ofertă o propunem și Republicii Moldova (ținând cont, totuși, că în acest caz vorbim despre ușurința transferului de bune practici sau de legislație datorită limbii comune, a parcursului istoric comun și a unei înțelegeri mai facile a realităților de la Chișinău), atunci am putea sugera aceeași atitudine și față de Ucraina.

Totuși, complexitatea dialogului bilateral dintre București și Kiev nu poate fi omisă, dar poate fi transformată calitativ. Contextul geopolitic actual condiționează o asemenea strategie față de Ucraina: contribuind la reconstrucția Ucrainei, contribui la dezvoltare, stabilitate, securitate și la propria reziliență.

Ceea ce trebuie să înțelegem aici, însă, este faptul că trebuie să ieșim din logica exclusivă a europenizării sau a contribuției la parcursul european și să vedem cum putem multiplica beneficiile pentru ambele părți: Ucraina și România.

Un alt element util ambelor părți este înțelegerea faptului că cele două state nu se pot priva una pe cealaltă de oferta de securitate pe care și-o asigură reciproc și pe care și-o aliniază în mod natural pentru a proteja și Republica Moldova. Deci, contribuția trebuie să treacă dincolo de sensibilități în zona aspectelor pragmatice.

Ce a făcut România, în trei puncte

Despre reconstrucția Ucrainei în România nu se discută foarte mult, iar dacă acest lucru se întâmplă, atunci intervenția publică beneficiază de explicații prea puține din partea autorităților sau din partea experților. Este insuficient că Bucureștiul, prin actorii politici, a declarat că există interes pentru acest proces. Este nevoie de mai multă reflecție a modului în care poate fi facilitat accesul mediului de afaceri român în aceste proceduri și proiecte al căror design este în curs de definire.

La rândul lor, experții nu pot veni cu detalii suplimentare, pentru că autoritățile au decis să acționeze mult prea discret. Astfel, publicul este privat de detalii și discursuri consistente despre propria noastră contribuție la securitatea regională, dar și despre oportunitățile pentru care s-ar putea pregăti agenții economici cu resurse disponibile pentru a se implica în acest proces de reconstrucție economică a Ucrainei.

Ce poate face România sau deja face? În primul rând, România a găzduit și găzduiește refugiați. Deci, oferă un mecanism de asistență umanitară complex, deosebit de ceea ce au promovat în alte zone organizațiile internaționale cu atribuții în domeniu. Bucureștiul nu a acceptat izolarea locală a refugiaților. A încercat să probeze eficiența mai multor măsuri de integrare, inclusiv temporară a cetățenilor ucraineni.

În al doilea rând, a facilitat un soi de diplomație de culise în care s-a angajat să discute cu parteneri mai dificili ai Ucrainei, inclusiv pentru obținerea susținerii cu muniție a țării vecine.

În al treilea rând, România a facilitat tranzitul de cereale dinspre Ucraina spre anumite piețe internaționale, deși infrastructura de transport nu este tocmai elementul forte, capabil să faciliteze dialogul bilateral. Dimpotrivă, l-a încetinit destul de mult.

Rolul pe care l-ar putea avea business-urile din România în reconstrucția Ucrainei

Din perspectiva investițiilor, Comisia europeană a lansat o platformă de „matchmaking” între companiile europene și cele ucrainene, al cărei scop a fost inițial acela de a facilita exporturile de alimente din Ucraina înspre porturile europene.

Dacă această platformă va fi dezvoltată și utilizată și pentru a putea facilita investițiile private ale companiilor europene în Ucraina, antreprenorii români ar trebui să o acceseze și să demareze discuții cu omologii ucraineni.

Inovarea în sectorul digital de care dispune România ar găsi, de asemenea, o piață deschisă și accesibilă în Ucraina, mai ales că țara vecină a demonstrat că poate să implementeze proiecte în acest domeniu pe care populația le-a asimilat ușor.

La Conferința de la Lugano, România a fost reprezentată de Daniela Gîtman, secretar de stat pentru afaceri europene. Dincolo de reiterarea susținerii independenței și suveranității statului vecin, România, prin reprezentanta sa, a definit cele trei priorități pe care își va construi abordarea interacțiunii cu Kievul: ajutor politic, economic și umanitar. Oficialul român a sintetizat tipul de intervenții pe care suntem capabili să le propunem partenerilor.

Analiza acestei interacțiuni pe care ne propunem să o avem cu Ucraina în următorii ani trebuie să ajute autoritățile și oamenii de afaceri să identifice soluții optime pentru a eficientiza infrastructura de transport între cele două țări. Ulterior, având pregătită această infrastructură, se va putea vorbi deja despre acces la platforme de unde vom putea prelua sau extrage idei pentru o implicare și o prezență mai mare.

Economia Ucrainei va avea nevoie de multă implicare, de multe resurse, nu doar umane și financiare, dar și naturale. Ramuri și sectoare ale economiei ucrainene vor avea nevoie de materiale de construcție, de tehnologie. Pentru aceasta sunt necesare platforme de transport, logistică, mecanisme de aprovizionare, investitori și dezvoltatori, de oameni pregătiți să își asume gestionarea unor proiecte de anvergură.

Angajamentele verbale nu sunt suficiente. Este nevoie de o strategie de sprijin în Ucraina, pe termen scurt, mediu și lung.

Aceasta ar fi o soluție benefică nu doar pentru Ucraina, ci mai ales pentru noi, deoarece ar veni cu oportunități de investiții și cu sporirea influenței în regiune. De facto, noi nu ne propunem să atingem un singur obiectiv: de restabilire a capacității de consum a Ucrainei. Noi trebuie să ne propunem să ajutăm țara vecină să devină rezilientă la amenințări nu doar de origine externă, dar și internă. Doar așa Ucraina va putea să se transforme în acel element important al sistemului de securitate pe care ne dorim să îl avem la Marea Neagră, generator de siguranță și stabilitate.

Așa cum a spus Ursula von der Leyen în cadrul conferinței de la Lugano, „în paralel cu eforturile pe care le depunem, în această perioadă, pentru a ajuta Ucraina să câștige acest război, trebuie de asemenea să ne asigurăm că Ucraina câștigă, pe termen lung, pacea și stabilitatea care cu siguranță va veni”.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Angela Grămadă

doctor în Științe Politice

Este președinta Experts for Security and Global Affairs Association (ESGA), o rețea de experți din România și Republica Moldova, care analizează evenimentele din spațiul ex-sovietic. Originară din Republica Moldova și vorbitoare de rusă, Angela este doctor în Științe Politice, titlu obținut cu o cercetare pe tema Parteneriatului Estic și interesele marilor puteri, precum Rusia, UE și SUA, în regiune.

Angela Grămadă

Director Europuls

Tana Foarfă face parte din consiliul director a Europuls, ONG înființat în anul 2010 la Bruxelles de un grup de experți români în afaceri europene. Face de asemenea parte din echipa de consilieri ai europarlamentarului Dragoș Pîslaru. Tana Foarfă este licențiată în științe politice la Université Libre de Bruxelles și deține un Master în Studii Europene la KU Leuven, cu specializarea Relații Externe ale Uniunii Europene.


Urmărește firul poveștii
Urmărește subiectul

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc