NATO și transformarea lui Putin, ce să înțelegem din default-ul rusesc și victoria americanilor în războiul energetic

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informații pe toate canalele despre războiul din Ucraina, Panorama selectează și explică trei dintre principalele subiecte de săptămâna aceasta. O săptămână care a început cu vestea unui default „tehnic” și „simbolic” al Rusiei și care s-a încheiat cu un NATO mai solid și mai expansiv, în urma unui summit văzut drept „istoric”.

Lecțiile NATO și transformarea lui Vladimir Putin

Rusia e, de acum și pe hârtie, „cea mai semnificativă și directă amenințare pentru securitatea aliaților și pentru pacea și stabilitatea din zona euro-atlantică”. E formularea din noul concept strategic al Organizației, consfințit la summitul NATO care tocmai s-a încheiat la Madrid.

Pentru România, extrem de relevante sunt deciziile privind mai mult personal militar în regiunea noastră și, o premieră pentru NATO, crearea unui comandament american permanent pe flancul de Est – nu în țara noastră, însă, ci în Polonia.

Pe larg și explicativ despre summitul NATO, într-o analiză Panorama cu titlul „Cele trei mari teme cu care NATO și România pleacă acasă de la Madrid”. Dacă vreți să înțelegeți provocările cu care se confruntă România în cadrul NATO, vă recomandăm și acest dosar Panorama.

Deși au vorbit mult despre cum vor continua să ajute Ucraina să câștige războiul, unul dintre lucrurile care au rămas la fel de neclare și după acest summit extrem de important e ce, anume, înseamnă victorie. „Victoria în Ucraina ar putea însemna și un impas”, e titlul unui material foarte util în realismul său, apărut recent în The Hill.

Trăgând linie însă, summit-ul NATO a confirmat ce era deja clar, anume că războiul din Ucraina a dus la o extindere a Alianței – la propriu, vezi planurile de aderare ale Finlandei și Suediei, dar și la figurat, cu toată intensificarea prezenței NATO pe flancul estic, împreună cu o revigorare și scuturare de praf a Organizației. Practic, opusul a ceea ce ar fi trebuit să obțină Vladimir Putin.

În fața acestei realități, Vladimir Putin joacă teatru politic. Când aliații NATO își începeau summitul din Spania, președintele rus pleca în prima lui vizită externă de la începutul războiului. Destinația: Turkmenistan.

„Călătoria a fost ultimul pas într-o transformare mai amplă a domnului Putin, care a devenit evidentă în ultimele săptămâni”, scrie șeful biroului New York Times de la Moscova, într-o analiză a ceea ce el vede drept un efort de „rebranding” din partea liderului rus.

Vladimir Putin încearcă să arate că a ieșit din mentalitatea de criză, de război. Departe de virulența discursurilor de la începutul invaziei, acum se prezintă drept un lider calm, prezența „paternă care îi păzește pe ruși de pericolele lumii”.

„Asta ne spune că domnul Putin crede că a stabilizat efortul de război și sistemul său politic și economic, după eșecurile inițiale ale Rusiei și avalanșa de sancțiuni occidentale”, scrie jurnalistul Anton Troianovski, în textul său din New York Times.

Vladimir Putin știe foarte bine că legitimitatea lui în interiorul Rusiei depinde de capacitatea lui de a părea puternic, activ, de a juca teatru și a părea învingător, comentează în același material Abbas Gallyamov, unul dintre foștii lui scriitori de discursuri, acum consultant politic în Israel.

Textul, cu titlul „Răbdător și încrezător, Putin renunță la mentalitatea de criză de război”, poate fi citit aici.

Un default doar pe hârtie. Economia Rusiei nu se predă încă

Pe 27 iunie, deținătorii de obligațiuni suverane rusești nu au primit plata dobânzii pentru două emisiuni de eurobonduri. E vorba de un total de 100 de milioane de dolari.

Teoretic, asta înseamnă default – o premieră (când vine vorba de datoria externă) pentru Rusia, de la Revoluția Bolșevică, din 1917.

Practic, însă, e o incapacitate de plată simbolică și tehnică. Rusia, care are rezerve considerabile, ar avea banii pentru a face aceste plăți scadente. Nu poate, din cauza sancțiunilor occidentale.

Ce trebuie să înțelegem din acest default corect doar pe hârtie? Mai important de atât e ce ne spune el despre starea reală a unei economii care funcționează în două planuri paralele: cel în care moneda a atins un maxim al ultimilor ani, în ciuda faptului că Rusia are cea mai sancționată și printre cele mai izolate economii ale lumii. 

Agenția Reuters vine cu câteva explicații și răspunsuri, într-un material cu titlul „Un ‘default’ când ești plin de bani. Cinci semne pentru care Rusia nu se scufundă încă”.

Iată, pe scurt, care sunt cele cinci semne despre care vorbesc jurnaliștii britanici:

• Rubla a ajuns moneda cu cea mai bună performanță la nivel mondial
• Petrolul, principala sursă care hrănește economia rusă, a sărit de 100 de dolari după invazia Ucrainei, ceea ce îi asigură Moscovei o protecție de miliarde de dolari în fața sancțiunilor.
• Rata dobânzii a fost scăzută de banca centrală la niveluri de dinainte de război, deși, imediat după începutul conflictului, ea sărise la 20%.
• Nu sunt probleme cu alimentarea magazinelor, în ciuda sancțiunilor.
• Cel puțin pe hârtie, rata șomajului e la un minim: 4%. E posibil ca realitatea să fie diferită, totuși, pentru că încă e neclar ce se întâmplă cu toți angajații companiilor care și-au anunțat plecarea din Rusia și câtă vreme mai sunt ei plătiți.

Restul explicațiilor, în analiza Reuters, aici.

Tot Reuters are aici o istorie a defaulturilor rusești, de la bolșevici și până la Putin, alături de o cronologie a sancțiunilor care au dus Rusia în această incapacitate de plată, pe care o puteți vedea aici.

„De ce SUA ar putea fi adevăratul câștigător al războaielor energiei”

Confruntată cu barajul de sancțiuni occidentale, Rusia lovește cu cea mai eficientă armă de care dispune: energia. Regimul lui Vladimir Putin se joacă deja cu livrările de gaze către Europa, într-o perioadă în care toate țările care importă energie rusească ar trebui să își umple depozitele, pentru la iarnă.

Scenariul unei închideri a conductelor rusești sperie Europa. În unele țări, se vorbește deja despre raționalizarea consumului. Dacă reușim să depășim emoția titlurilor de presă și discursul politicienilor, vom vedea că geopolitica energetică e mult mai complexă, scrie analistul Financial Times Gideon Rachman.

Rusia și UE sunt acum într-o cursă contracronometru.

Pe de-o parte, rușii fac tot posibilul să vedem o criză economică în Europa până la iarnă, pentru că asta s-ar traduce într-o distragere a atenției și a banilor europeni dinspre Ucraina.

În paralel, europenii au câteva luni la dispoziție pentru a se pregăti de jocul rusesc de-a „vin gazele, nu vin gazele”, pe care l-am putea vedea la iarnă. „Chiar dacă jocul Moscovei va funcționa pe termen scurt, pe termen lung, Putin își distruge unul dintre pilonii pe care se sprijină puterea rusă”, arma energetică și poziția de superputere energetică a lumii.

De cealaltă parte a Atlanticului, America e într-o poziție mult mai bună. E exportator net de energie, țara către care se uită acum cu speranță – și infrastructură insuficientă – aliații europeni, în timp ce Rusia e furnizor indezirabil, iar rivalul chinez rămâne dependent de importuri.

„Creșterea prețurilor la energie e o povară pentru consumatorii americani, dar o mană cerească pentru industria americană de gaze de șist”, scrie Rachman.

De ce SUA ar putea fi adevăratul câștigător al războaielor energiei – Citiți textul integral în Financial Times.