Panorama războiului

Seara în care războiul din Ucraina a venit peste noi, trei scenarii pentru 2023 și costul războiului

Computer Hope Guy
Imagine din dronă cu locul impactului rachetei căzute în Polonia, lângă granița cu Ucraina /  Foto: Profimedia

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informații pe toate canalele despre războiul din Ucraina, Panorama selectează și explică trei dintre principalele subiecte ale acestei săptămâni. În continuare, o adaptare a newsletter-ului nostru săptămânal, la care vă puteți abona AICI.

Săptămâna aceasta s-a văzut ceva ce evitam cu toții să spunem pe șleau, în ultimele luni: harta Europei are nuanțe, iar aceste tonuri diferite au consecințe.

Ucraina e, de când cu războiul, o nuanță. Republica Moldova, altă nuanță. Iar țările NATO sunt colorate din cu totul alt paletar pe această hartă a pericolelor și reacțiilor proporționale.

E una din lecțiile incidentului de marți, când o rachetă a căzut într-o localitate din Polonia, la nici 10 kilometri de granița cu Ucraina, și doi polonezi au fost uciși.

Când vorbim despre Europa cu diferite nuanțe de securitate, nici măcar nu ne raportăm la faptul că în Ucraina cad zilnic, de aproape nouă luni, nenumărate rachete. Tot marți, de pildă, când a avut loc incidentul din Polonia, circa 100 de rachete rusești au fost îndreptate împotriva Ucrainei.

Dar o comparație și mai potrivită e că Republica Moldova trecea deja prin asta de ceva vreme, iar reacțiile internaționale au fost cel puțin timide, spre frustrarea Chișinăului. Au fost două incidente peste Prut: întâi, mai multe rachete rusești au violat spațiul aerian al Moldovei, în prima parte a lunii octombrie. Câteva săptămâni mai târziu, o rachetă rusească doborâtă de ucraineni a căzut în Naslavcea (nordul Moldovei). 21 de gospodării au fost afectate de impact, potrivit președintei Maia Sandu, care a vizitat localitatea pe 3 noiembrie. E motivul pentru care autoritățile moldovene au cerut ajutor României pentru apărarea spațiului ei aerian.

Până la urmă, explozia din Polonia ne-a confirmat două lucruri, nouă, românilor: cât de important e că facem parte din NATO și avem, măcar din acest punct de vedere, nuanța potrivită pe harta Europei. Al doilea punct: am avut un „preview” pentru ceea ce mulți experți și lideri străini avertizau de multă vreme. Războiul din Ucraina e și al nostru, trebuie să ajutăm cum putem la încheierea lui, cu victoria Kievului. Altfel, acest conflict se poate revărsa oricând peste granițele ucrainene, fie și accidental. Iar România va fi în prima linie de pericol.

Că tot vorbim de explozii în Europa: au fost anunțate, vineri, primele concluzii ale anchetei privind exploziile recente de la conductele Nord Stream. Rămâne cum am stabilit, spun suedezii: a fost sabotaj. Nu știm încă pe cine dăm vina oficial. Pe cine din Rusia, adică.

Seara în care războiul a venit peste noi și nu a mai fost doar al ucrainenilor

Odată cu anunțul din Polonia privind racheta căzută în apropiere de granița ei cu Ucraina, automat, discuția a fost dacă nu cumva trebuie să considerăm că Polonia, țară NATO, a fost atacată și trebuie activat articolul 5 privind apărarea colectivă.

Pe la miezul nopții, rețelele sociale puseseră de un CSAT al poporului și dezbăteau al treilea război mondial. Până la urmă, președintele polonez a anunțat că, din primele informații, pare să fi fost vorba de o rachetă din sistemul ucrainean de apărare antiaeriană, care a căzut accidental în Polonia, încercând să intercepteze o rachetă rusească.

Va mai dura până vom avea rezultatele unei anchete și vom înțelege confluența erorilor care a dus la incidentul din Polonia. Deocamdată, CNN are un film al culiselor americane din primele ore tensionate ale crizei, când președintele SUA și secretarul lui de Stat, aflați în Bali, pentru summitul G20, au fost treziți din somn pentru a gestiona situația și a se asigura că nu are nimeni vreo reacție care să scape lucrurile de sub control.

Până la urmă, summitul din Indonezia a fost „deturnat”. Explozia din Polonia a devenit subiectul principal al discuțiilor, în condițiile în care erau prezenți mai mulți lideri NATO. Aici, Washington Post are un articol despre cum războiul din Ucraina „a paralizat politica globală”.

Dar pentru că, din păcate, nu putem să ne închipuim că incidentul din Polonia va fi singurul (nici nu a fost primul, dacă ne amintim de drona lansată din Ucraina, care s-a prăbușit în Croația, după ce a traversat Ungaria și România), e bine să știm măcar ce fac articolele din tratatul NATO pe care le-am tot văzut invocate în dezbaterea publică.

Bloomberg are un material explicativ util despre obligațiile de securitate ale NATO și explică diferența dintre articolele 4 și 5.

Pe scurt, articolul 5 e cel mai important lucru din Tratatul Atlanticului de Nord. E rațiunea de a fi a NATO și articolul care spune că un atac împotriva unui stat al Alianței e un atac asupra întregului NATO. A fost activat o singură dată, la cererea SUA, după atentatele din 11 septembrie 2001. Articolul 5 e motivul pentru care noi ne uităm la războiul din Ucraina putem trăi cu un sentiment de siguranță că Rusiei i-ar veni cam greu să atace vreodată România.

Articolul 4, în schimb, înseamnă că orice țară NATO care simte că ceva e în neregulă poate cere consultări cu restul Aliaților.

Pentru mai multe explicații, dar și un context al extinderii NATO către est, citiți materialul din Bloomberg. Sau, dacă nu aveți timp de citit, generalul Wesley Clark, fost comandant al forțelor NATO, explică povestea la CNN, în mai puțin de un minut.

g20 polonia rusia ucraina racheta
Ședință de urgență în marja summitului G20 din Indonezia, pe tema rachetei din Polonia. În imagine, liderii din SUA, Canada, Marea Britanie, Germania, Franța, Spania, Italia, Olanda, Japonia, precum și președinta Comisiei Europene și președintele Consiliului European / Foto: Profimedia

Războiul în anul doi: trei scenarii

The Economist privește situația războiului pe termen mai lung și oferă trei posibile scenarii pentru anul viitor.

Scenariul 1:

Rusia reușește o revenire și câștigă. În acest scenariu, armata lui Putin se folosește de lunile de iarnă pentru a-și reașeza forțele și a stabiliza linia frontului. Primăvara, au o nouă ofensivă, iar până la vară, Ucraina e nevoită să accepte o încetare a focului, în condițiile impuse de ruși. Toate acestea, în timp ce republicanii americani, proaspăt veniți la putere în Camera Reprezentanților din Congresul SUA, blochează noi livrări de arme către Ucraina, iar livrările europenilor se opresc și ele.

Scenariul 2:

E și cel mai probabil scenariu, crede The Economist, iar el prevede un impas, o situație în care nicio parte nu obține o victorie clară. Fără un deznodământ pe front, Vladimir Putin trage de timp și de război, pentru a învinge Ucraina în plan economic. Face asta și în speranța că, în 2024, se întoarce Donald Trump la Casa Albă și taie sprijinul financiar și militar pentru Ucraina. Europa, între timp, va avea bătaia de cap a celei de-a doua ierni fără gaz rusesc și va fi mult mai preocupată de umplerea depozitelor de gaze pentru 2023/2024.

Scenariul 3:

„Cel mai încurajator, dar, poate, și cel mai periculos” – așa descrie publicația britanică această variantă, în care Ucraina reușește să rămână pe valul pe care e acum. Victorie după victorie, Volodimir Zelenski devine tot mai ambițios, deschide noi linii de contraofensivă. Iar în primăvară își pune în gând să recupereze și Crimeea, peninsula anexată de Vladimir Putin în 2014. Calcă, astfel, o linie roșie pe care Vladimir Putin nu are cum să o ignore. Astfel, președintele rus vine cu un ultimatum: stop sau riști un atac cu arme nucleare.

Fiecare scenariu e explicat pe larg în analiza The Economist, parte din seria lor consacrată, „The world ahead”.

Cum fiecare din variante acceptă tacit premisa că Vladimir Putin nu poate să se retragă din Ucraina și, de aici, tendința liderului rus de a flutura periodic cartea nucleară, vă recomandăm și acest material din Foreign Affairs. Criza rachetelor cubaneze de la apogeul Războiului Rece, când SUA și Uniunea Sovietică au fost la un pas de război nuclear, îl bântuie pe actualul lider de la Kremlin, susține autorul. Din acel episod al istoriei, Vladimir Putin a tras o lecție complet diferită de ce s-a înțeles la Washington. Unde unii au văzut o dovadă că leadershipul și dialogul politic sunt cheia, Putin a înțeles că a da înapoi e semn de slăbiciune și poate fi începutul sfârșitului pentru un lider rus. Citiți articolul integral aici.

Pe aceeași temă, dar dintr-o perspectivă complementară, o altă analiză Foreign Affairs se uită la negociatorii de pace tăcuți ai Rusiei și cât de greu e să „vinzi” în plan intern orice plan de discuții cu Kievul, cum e planul de pace în 10 puncte propus săptămâna aceasta de Volodimir Zelenski, la summitul G20, la care Rusia a răspuns cu rachete.

volodimir zelenski ucraina herson
Vizită triumfală a președintelui Zelenski în Herson, pe 14 noiembrie, după retragerea rușilor din oraș / Foto: Profimedia.

Citiți și:

Cum a schimbat războiul harta importurilor de petrol și gaze ale României


Rusia intră în recesiune

Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei a declanșat un val de sancțiuni economice fără precedent pentru o economie de talia celei rusești. Practic, în acest moment, Rusia e aproape în totalitate izolată în plan economic la nivel mondial.

Prețul pentru noi, emițătorii sancțiunilor, a devenit clar din capul locului. Inflația și criza energiei sunt imposibil de ignorat. Dar economia Rusiei, deși clar afectată, nu s-a arătat îngenuncheată. Acum însă, țara a intrat oficial în recesiune.

„Drumul Rusiei către un dezastru economic”, cum e titlul unei analize din Foreign Affairs, rămâne plin de serpentine și de gropi peticite pentru ochii populației. Efectele sancțiunilor se vor simți lent, după cum a fost clar din primele luni de război. Intervenția statului în economie, care deja era puternică, a devenit și mai agresivă. Între timp, vulturii dau târcoale și încearcă să fure ce pot. Statul rus devine, pe zi ce trece, unul tot mai aproape de captură totală. Mai rău decât corupția e doar corupția descentralizată, spun doi economiști citați de Foreign Affairs.

„Indiferent de deznodământul războiului, Rusia va rămâne cu un guvern care va controla sectorul privat într-un fel comparabil doar cu ce am văzut în Cuba și Coreea de Nord. (…) Guvernul rus va fi omniprezent, dar, în același timp, nu va fi nici suficient de puternic pentru a proteja mediul de business de grupurile mafiote.  (…) Chiar și dacă Putin e dat jos și în locul lui e pus cineva care implementează reforme importante, va dura cel puțin un deceniu până ce Rusia va reveni la o producție a sectorului privat și o calitate a vieții comparabile cu cele de acum un an” – Konstantin Sonin, Foreign Affairs

Analiza despre drumul lung și sinucigaș al economiei rusești, în Foreign Affairs.

Și dacă întoarcem perspectiva economică și înspre statul agresat, vă recomandăm acest text din New York Times, despre costurile economice uriașe pe care le suportă Ucraina.

Pe scurt, doar câteva cifre din articol: contracție a PIB-ului de 35%-40%; deficit lunar de 5 miliarde de dolari; șomaj de 35%; nivelul sărăciei e de 10 ori mai mare față de anul trecut (25%, față de 2,5% în 2021); 4,5 milioane de ucraineni fără electricitate; 40% din infrastructura energetică a țării e distrusă; milioane de oameni rămân ocazional și fără apă potabilă; 7 milioane de refugiați ucraineni în Europa și restul lumii și încă 6 milioane de ucraineni care au fugit în alte părți ale țării.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Alina Mărculescu Matiș

    Redactor-șef Panorama.ro

    E jurnalistă cu 15 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse naționale și internaționale. A fost corespondent în zone de conflict și la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.


Urmărește subiectul

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc